980 matches
-
el decât uniforma și, deși nu înțelegea mare lucru, fu vrăjit. Domnule locotenent, îl aștept pe învățător care vine să mănânce la noi astă-seară. Nu vrei să vii și dumneata? Nevastă-mea ar fi încântată să te cunoască. Locotenentul surâse stânjenit. Educația pe care o primise îi interzicea să primească o invitație care ar fi putut-o pune în încurcătură pe doamna casei, dar, pe de altă parte, nu voia să-l necăjească pe omul acesta cu purtare simplă și simpatică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
știe, în el ca pe o moștenire redutabilă. Când se stinse, odată cu ultimele note ale melodiei, viziunea acestui tărâm lăuntric, care poate că nu era decât Creta eternă, cu spirala vertiginoasă a patimilor nebune și a ispitelor de neînchipuit, mesenii, stânjeniți să se vadă atât de tulburați, se feriră să se uite unii la alții. Constantin, care deținea secretul de a relaxa un grup împietrit într-o tăcere jenată, întrebă glumind: "Ce zici, locotenente, și aici avem sufletul fără trup?" Locotenentul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trebui să discute cu partenerii de afaceri. În zilele premergătoare întîlnirii, anxietatea ei se agravează. Se teme că va spune ceva stupid sau inadecvat, că nu va avea nimic de spus sau că va arăta atît de neliniștită și de stînjenită, încît ceilalți o vor considera ciudată. Își face griji că se va înroși și se teme că mîinile îi vor tremura în timp ce-și servește musafirii sau mănîncă, iar ceilalți o vor considera stranie sau neputincioasă. Anxietatea ei atinge
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și avea mereu un grup restrîns de prieteni apropiați. Se simte încrezătoare cu oamenii pe care-i cunoaște bine, în meseria ei și în relațiile intime. Starea mentală în momentul examinării Dna B. este o femeie îngrijită, care pare puțin stînjenită, dar care a întreținut un contact vizual normal cu intervievatorul, căruia i-a povestit despre trecutul ei în mod fluent și spontan. Diagnosticul Fobie socială, subtip generalizat. Dna B. este un caz tipic pentru pacienții de la capătul cel mai puțin
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
alte cuvinte, evaluarea este o activitate continuă. Rareori se întîmplă ca pacienții să elucideze toate informațiile necesare după o singură ședință sau două. În plus, o parte dintre pacienți vor fi reticenți în comunicarea detaliată a simptomelor, pentru că se simt stînjeniți. În primul rînd, programul terapeutic trebuie modificat pe măsură ce apar tot mai multe informații. Chiar dacă stînjeneala are rolul ei, este important să asigurați pacientul că, în calitate de terapeut, ați întîlnit simptome similare și la alți pacienți cu TOC. Exemplificarea unor simptome obsesive
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
oameni în meditație. La altar oficia un om - nu știu cum să-l numesc, ca să nu greșesc - despuiat până la brâu. Acesta primea din mâinile credincioșilor florile și dulciurile aduse drept ofrandă. Atunci mi-am dat seama că noi intrasem cu mâinile goale. Stânjenit, m-am uitat în jur și am observat că toată lumea avea câte ceva de oferit. L-am întrebat pe vecinul indian din spatele meu dacă gestul este obligatoriu. Plin de bunăvoință și arborând un zâmbet cald și înțelegător, mi-a confirmat nelămurirea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
standului cu cărți al lui Harrassowitz. Zărește traducerea germană a Șamanismului și o ia în mână, o răsfoiește (...) și, oarecum jenat, se scuză că nu citise încă Forêt interdite, pe care i-o trimisesem acum un an. Sunt poate mai stânjenit ca el, și încep să mă scuz: n-aș fi îndrăznit să-i dăruiesc acest roman prea mare, și atât de mărunt tipărit, dacă n-aș fi știut că tradusese, cel dintâi, și atât de frumos, pe T.S. Eliot etc.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îndreptam spre Hambarul Roșu, mulțumindu-mi pentru petrecerea la care nici unul nu fusese invitat, dar la care se pare că participaseră cu toții. Așa că zâmbetul meu profesoral a fost urmat de hohotele lor recunoscătoare. Apoi am trecut pe lângă studentul evreu cam stânjenit (David Abromowitz) pe care l-am salutat și de care, trebuie să mărturisesc, îmi cam plăcea. Complimentele referitoare la petrecere nu mai conteneau și le-am răspuns făcând cu mâna unor studenți pe care nu-i mai văzusem înainte. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în el. - Nimic neobișnuit, am zis, căutând în sertar pachetul de țigări care nu era niciodată acolo. Doar interdicții uzuale, știți, nimic neobișnuit. Viața obișnuită a, hm, celebrităților obișnuite. Da, asta a ieșit din gura mea. Da, Kimball a zâmbit stânjenit . A inspirat adânc și s-a aplecat spre mine, continuând să țină cartea în mână, studiindu-mă. Am luat o altă gură din cana de cafea și l-am văzut deschizând un caiet pe care îl pusese în dreptul cărții. - Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Sandy Wu, un băiat care onora comenzile la domiciliu pentru un restaurant chinezesc din Brigham, a fost asasinat. Asemeni domnului Rabin, i s-a retezat beregata.“ M-am ridicat în capul oaselor. - Avea... și el un câine? Kimball se foi stânjenit și se încruntă, dând senzația că nu credea să fim pe aceeași lungime de undă. Dar nu era adevărat. Nu voiam decât să prelungesc inevitabilul. - Hm, nu, n-avea câine, însă un detaliu anume m-a făcut din nou să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
undeva. - Nu, nu - e în regulă. Se opri. Trebuie să mă duc la Stoneboat. - Ce s-a întâmplat la Stoneboat? am întrebat. Stați o clipă, nu cumva acolo stă Paul Owen? Kimball oftă mai tare de data asta. Păru reținut, stânjenit. - Nu, nu e unde stă Paul Owen. Pauză. - Dar Paul Owen e...bine? - Da, este, hm... Kimball trase adânc aer în piept și mă privi drept în ochi. Uite, domnule Ellis, ceva s-a întâmplat la Stoneboat noaptea trecută.“ Oftă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Alții vor fi propalestinieni pentru că sunt arabi și progresiști, sau și una și alta în același timp. Fiecare are dreptate, găsind chiar și argumente excelente în acest sens. Perfect, e OK. Patru cincimi din totalitatea spectrului. Mai înspre margini, inoportunii stânjeniți, cei care n-au niciun cuvânt de spus. Măgarul lui Buridan, care nu se poate decide între căpița de fân și pârâul de colea, rămâne cu copitele curate, dar a refuza să intervină, mai devreme sau mai târziu, n-ar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lumea reală, lucrurile așa cum sunt, sau lumea plăsmuirilor, a plăsmuirilor care nu au realitate de fapt, care dispar ca un fum îndată ce visul se încheie? Surprinzător, Lazarus, cel omniscient, nu se grăbește să aducă speratele clarificări. Tace, în chip vădit stânjenit. Nu știe, sau nu vrea, sau nu poate să-mi ofere răspunsul? Într-un târziu, dându-și seama cât de mult mă preocupă întrebarea asta, caută o soluție colaterală: -Truman e specialist în visele acestea cu pământeni, să mergem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl roagă ceva pe bunicul său, sigur că acesta nu o să-i reziste...): -Învață-mă, Lazarus, de ce mereu și mereu visez atât de urât despre cei de jos. Sunt doar vise sau ceea ce visez eu chiar se întâmplă aievea? Lazarus tace stânjenit. Din reacția lui înțeleg că nu are voie să discute cu mine acest subiect. Între timp, m-am obișnuit cu viața din văzduh, știu că există tabuuri, știu că Lazarus are reguli stricte care, spre deosebire de existența pământeană, sunt și respectate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l, dau încă o dată peste acea curăție înmărmuritoare din ochii lui, care mă izbește, pe care nu sunt în stare s-o descriu. Însă, contrar presupunerilor mele, Lazarus renunță la muțenia lui de atâtea ori ermetică și îmi explică oarecum stânjenit: -Într-adevăr, îngerul n-a ajuns jos. L-am oprit eu... Nu poți trimite pe pământ, ca mesager al cerului, ca promisiune a redempțiunii, ca avertisment pentru cei aflați pe un drum al rătăcirii și al răului, nu poți trimite un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ținută erau atât de cenușii încât, mai apoi, Vlad nu reușea să-și amintească nici un detaliu fizionomic, nimic care l-ar fi ajutat să-l recunoască pe insignifiantul vizitator, dacă l-ar fi zărit pe stradă, întâmplător...) a zis vădit stânjenit, negăsindu-și cuvintele, că vine din partea tovarășului Cameniță și tot așa, încurcat, timid, a scos din geanta de funcționar o coală de hârtie și un stilou precizând Știți, tovarășul Cameniță vă roagă să dați câteva referințe despre unele persoane, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
poligonul de tragere; senzația că am înșelat sistemul, beneficiind de o libertate nesperată. Într-o seară, în timp ce încuiam cu lacăt containerul conținând documentele secrete deja trecute prin pieptenele de oțel al mașinii de distrus secrete, Chef se apropie de mine stânjenit, cu lacrimi la colțul ochilor. Îmi spune că cererea sa de azil nu a fost acceptată și va trebui să părăsescă Elveția. Ca supremă dovadă de prietenie, mă întreabă dacă nu vreau să devin eu șef în locul său. Avantajul postului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să creadă. Trăgând-o mai aproape de el o sărută pe lobul urechii șii zise: - Ai fost perfectă și fizic vorbind. Nam avut deloc senzația că ai mai ieșit cu vreun alt bărbat. Carlina își înfundă capul în adăpostul mâinilor de stânjenită ce era și rămase câteva clipe fără să se bucure de ceea ce auzise de la el. Îi iubea sufletul bun și cald, dar nici într-un caz trupul. Sufletul ei era tot atât de gol, poate și mai gol ca atunci când plecase de la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai putere să-l faci... Dar ce rost are să ne cramponăm de asta, Mihai? exclamă ea, întinzîndu-mi mîna. Vino lîngă mine, te rog!... M-am așezat lîngă ea. Ne-am îmbrățișat lung, cu patimă, plini de dorință. Știi, a surîs stînjenită Tamara, retrăgîndu-se puțin, poate că nu trebuia să vin azi... Cum să-ți spun... Crede-mă că vreau și eu, dar... Bine, Tamara, am înțeles, i-am spus, alintîndu-i obrazul lipit pe pernă. Am să mai vin, Mihai, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
copilăriei mele. Unde ai hotărât să-ți petreci vacanța? De ar fi ca această carte poștală să-ți parvină înainte de plecarea ta și s-o iei în geantă, ca pe un surâs din țara ta și ca pe un surâs stânjenit al bătrânei tale mame. Te iubesc, copila mea; nu mă gândesc decât la tine; mă gândesc mai puțin la lucrul tău, care lâncezește. Aici am uitat de tot, afară de Tine. Mă odihnesc, trist, însingurată. Totuși sper să mă odihnesc, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plimbărică... și mi-am scăpat... batista. — Batista? Lucy se uită suspicioasă spre picioarele mele. Nu văd nici o batistă. — Păi... ăăă... Și... cum e viața de tineri căsătoriți? — E OK, mi-o taie Lucy scurt. Felicitări, apropo. — Mersi. Urmează o tăcere stânjenită, și mă trezesc că privirea îmi coboară la hainele lui Lucy, începând cu bluza (neagră, cu guler, probabil de la M&S), pantaloni (Earl Jeans, destul de cool, de fapt) și cizme (cu toc înalt și șireturi, Russell&Bromley). Asta fac de când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-mi dau masteratul în medicină? Probabil că știu și eu tot atât cât știu toți ăștia despre medicină, plus că am făcut comentariile alea extrem de inteligente. — Mai aveți vreo întrebare? întreabă doctorița cea frumoasă, și se lasă o tăcere stânjenită. Haideți, zice ea. Nu vă fie teamă. Trebuie să aveți niște întrebări. Chiar dacă vi se par prea simple, sau răspunsul pare prea evident... întrebați-mă, totuși! Se lasă altă tăcere, și eu îmi dau ochii peste cap. Pe bune, oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și-mi raportezi de execuție până la ora X”. Cei din jurul meu au izbucnit în râs și când au fost întrebați de ce râd, răspund că le spusesem celor din jur că eu voi primi această nouă misiune! Maiorul e oarecum puțin stânjenit, totuși îmi spune că tot eu voi pleca în noua misiune! Cine m-a pus să-mi aprind paie în cap și să-mi contrazic superiorul? Ordinul se execută, nu se discută. „Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă”, se mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lucru cu un coșuleț, cu niște feși, cu bandaje... Dacă doriți voi aceasta, spune Maria cu drag, cu blândețe, să vă ajute Dumnezeu. Intră Sora. Doamna Maria, nerăbdătoare, o întreabă din ochi: I-ai spus? N-am apucat, șoptește Sora stânjenită. Aseară, a sosit sol de la Sfântul Papă de la Roma. În odaia lui Ștefan a ars lumânarea toată noaptea, i-am văzut umbra pe pereți. Dimineață a ținut "Sfat de taină". Se întâmplă ceva. I-am dat binețe, mi-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]