2,409 matches
-
a cunoștințelor și competențelor de bază de care are nevoie orice om într-o lume în evoluție rapidă), în vederea participării la activități sociale, culturale, politice și economice; integrarea și autonomizarea femeilor, prin oferirea unor șanse egale și eliminarea prejudecăților și stereotipurilor care reduc accesul acestui grup la educație; promovarea unei culturi a păcii, fondată pe justiție și toleranță; educația pentru cetățenie și democrație, încurajând atitudinile de recunoaștere mutuală și spiritul asociativ; educația pentru recunoașterea diversității și egalității, încurajând dreptul de a
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
amprenta asupra societăților moderne. Vârsta a treia, ca provocare socială, pare să fie apanajul secolului XX, care a descoperit deodată complexitatea societăților ce îmbătrânesc. Societățile s-au confruntat cu problema creșterii numărului de vârstnici, au fost silite să-și schimbe stereotipurile și reprezentările despre aceste categorii sociale, au fost obligate să inventeze noi modele de abordare a acestei vârste, să schimbe legislațiile, să formeze noi profesioniști capabili să asiste această categorie socială (Iacob, 2001). Psihologii consideră vârsta a treia o etapă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
precursor al cercetărilor asupra dinamicii grupului. Moreno, născut în România, a inventat o metodă de radiografiere a relațiilor socio-afective dintr-un grup. Constatând că în orice grup se dezvoltă relații de simpatie și antipatie și că aceste relații spontane exprimă stereotipurile culturale ale membrilor, el constată că grupul se constituie din rețele (lanțuri) de simpatie/antipatie care se organizează în subgrupuri, fenomen ce poate fi redat prin scheme grafice pe care Moreno le numește sociograme. Carl Rogers a propus ideea considerării
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a posteriori, amintirea (imaginea mnezică) și imaginea alegorică, în lipsa obiectului (imaginea anticipatoare) constituie punctul de plecare pentru formarea "prismei imaginilor" 42: fantasma, visul, imaginea hipnogogică (imaginea inconștientă), figurile de limbaj (imaginea verbală), cifru, enigmă, criptograma, ideograma, hieroglifa, arhetipul, tipul, prototipul, stereotipul (imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atribuie un dosar individual în care se urmărește în detaliu arta poetică prin exemplificare estetică și tematică: Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu. Discursul critic este la rându-i plin de poezie, fraza alunecă concis, ne-stereotip, în consens cu gestul poetic cu care se îmbină; versul citat și comentariul se contopesc formând un spațiu aparte cu deschideri spre înțelegerea și aprofundarea actului poetic. De pildă, când este analizată poezia Ninei Cassian, comentariul devine poezie pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Visarion, o temă de meditație pentru montări ce vor urma cu Livada..., căruia marele actor îi conferă mister și dramatism. Iașa Adrian Andone, Duniașa Anca Dinu, Varia Petra Zurba, Pișciklon Colan, Epihodov Cosmin Rădescu, un trecător Ștefan Mirea trăiesc din stereotipuri si surogate. Cei tineri preiau clișeele celor dinainte; Petea Mircea Tudosă e un fel de Gaev, Ana Oana Bineață, o copie palidă a lui Liubov Andreevna. Pe Ranevskaia Gabriela Baciu, Visarion o vede o femeie încă tânără, cu farmec, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
limbajului, care exclude semnificațiile și pune semnul egalității între rațiune și fapte, adevăr și adevăr stabilit idee și ideologie, principiu și dogmă, esență și existent, lucru și funcție 217". Alexandru Duțu definea presa și televiziunea ca fiind "canale privilegiate ale stereotipurilor 218". Unul dintre cei mai reprezentativi romancieri de după 1990, scriitorul, omul de litere Nicolae Breban vorbește, în eseul Trădarea criticii (2009), despre presiunea devastatoare a massmediei în societatea românească de după 1990219. Dar nici nu mai avem nevoie de școli din moment ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
original, negândit; 7) instituitea unor noi funcționalități pe baza cunoașterii istorice în scopul elaborării puterii-cunoaștere cu toate implicațiile ei sociale și de mentalitate. Aceste funcții, sugerate, poate că nu prea explicit pentru un creier de televiziune, setat pe imagini și stereotipuri, în cartea Cunoașterea istorică..., fac din istorie mama tuturor științelor. Istoria este și va rămâne inevitabilul gândirii noastre, locul de eternă reîntoarcere pentru noi funcții, noi politici dincolo de uzatul principiu al reprezentării. Toată această "umplere de istorie" a gândirilor noastre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
numai conflictul devine subiect pentru intervenția puterii și că în condica Mitropoliei nu sunt trecute decât situațiile de tensiune. Normalitatea nu există, căci ceea ce Biserica oferă ca exemplu soților aflați în litigiu se apropie mai degrabă de utopie sau de stereotip. Așadar, între starea de conflict și utopia iubirii de oameni se strecoară realitatea cotidiană care le va fi îmbinat pe amândouă, dar care a înclinat cu siguranță mai mult spre prima. Cine face recurs la „putere“ în secolul al XVIII
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
după 13 ani, la tinerețe sau niciodată) Acceptarea normelor morale apare ca formă de identificare cu grupul de referință cu împărtășirea acelorași drepturi și datorii. Se manifestă un efort de definire a valorilor morale în termeni proprii cu distanțare față de stereotipurile existente. Stadiul 5 - al moralității contractuale și al acceptării democratice a legii. Legile nu sunt intangibile și pot fi schimbate pe considerente raționale utile. Stadiul 6 - al moralității principiilor individuale de conduită, se cristalizează propriul sistem de valori morale prin
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
și profunzimea acestui posibil fenomen de bulversare psihică. Concluziile unor investigații independente una de alta (Douvan, E., ș.a., 1966; Offer, D., ș.a., 1975; Rutter, M., 1980) au indicat faptul că, în realitate, trăirea acestei vârste este mai puțin alarmată decât stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiecților au probat un traseu evolutiv în limitele crizelor normale ale vârstei față de problematica sexualității, a raporturilor cu părinții sau cu vârstnicii - , fără perturbări sau tumult emoțional. Raportul celor ce reclamă probleme este, conform rezultatelor
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
fi rezolvate prin măsuri redistributive, de vreme ce nu sunt un simplu epifenomen al nedreptăților economice. Nedreptățile care au condus la izbucnirea lor nu sunt nedreptăți cauzate în primul rând de ordinea economică a societăților occidentale (piața liberă), ci de patternurile (sau stereotipurile) culturale dominante ale acestora (patternuri precum, de pildă, androcentrismul, rasismul, homofobia și heterosexismul etc.). Or, nedreptățile culturale nu pot fi remediate doar printr-o politică redistributivă, ci numai prin măsuri care includ și o politică echitabilă de recunoaștere culturală. În
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
unei serii de activități desfășurate în vederea realizării unui scop” (D.E.X); “un proces important al activității organismului (îndeplinit de sistemul nervos central) ce stă la baza îndemânării.” (Mitra, Ghe., Mogoș, Al.); “capacitatea sportivului de a stăpâni acțiuni în situații previzibile (stereotipuri) sau imprevizibile (adaptare), de a le executa în mod economic și de a învăța rapid mișcările sportive” (Frey, 1977, citat de J. Weineck,în 1997); “asimilări și acomodări reciproce a unor scheme de acțiune; există o tendință după care două
Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni () [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
-
ridicată în cazul acestor subiecți (metabolismul apei, al glucozei etc.). Lipsa sprijinului vizual, face ca mersul să le fie mult îngreunat. Și, tot ca o caracteristică generală, manifestă mai multe ticuri decât se întâlnesc la restul populației. Este vorba de stereotipuri acționale care, asemenea oricărei deprinderi, odată formate, sunt dificil de eliminat. În plan particular, putem surprinde un tablou extrem de variat de deficiențe asociate. Cele mai frecvente sunt cele de pronunție. Aceasta deoarece, în lipsa imitării mișcărilor aparatului fono-articulator, în special a
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Pe limba sa, fiecare dintre ei exprimă același enunț și va spune același cuvânt și atunci când i se va arăta "pâinea celuilalt". Și, totuși, important rămâne la ce te gândești la auzul unui cuvânt anume. Astfel, limbajul se manifestă prin stereotipuri. "Cum sunt reprezentate stereotipurile în mințile noastre? La ce ne gândim când spunem "român", "bărbat", "student" sau "miner"? Ne gândim la atributele pe care trebuie să le aibă cineva pentru a aparține uneia dintre aceste categorii? Ne apare în minte
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
dintre ei exprimă același enunț și va spune același cuvânt și atunci când i se va arăta "pâinea celuilalt". Și, totuși, important rămâne la ce te gândești la auzul unui cuvânt anume. Astfel, limbajul se manifestă prin stereotipuri. "Cum sunt reprezentate stereotipurile în mințile noastre? La ce ne gândim când spunem "român", "bărbat", "student" sau "miner"? Ne gândim la atributele pe care trebuie să le aibă cineva pentru a aparține uneia dintre aceste categorii? Ne apare în minte imaginea unui individ anume
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
persuasivă a verosimilului, nu a erorii"114, care, deci, rămâne). Toți acești factori sau doar unii dintre ei pot fi deficitari la persoanele cu nevoi speciale, ceea ce determină ca gândirea și limbajul să fie deficitar, convenția cuvântului particularizându-se, iar stereotipurile putând fi incomplete, greșite sau chiar aberante, încât nu numai forma, dar și conținutul limbajului să fie alterat. În al cincilea rând, vorbim despre conținutul limbajului și din punctul de vedere al integrării sociale a deficientului scopul muncii oricărui psihopedagog
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
1979. Bulgăr, Gh., (sub red.), Dicționar de sinonime, Editura Albatros, București, 1972. Burlea, Georgeta; Burlea, Marin (eds.), Dicționar explicativ de logopedie, Editura Polirom, Iași, 2011. Butler, Gillian; McManus, Freda, Psihologia, Foarte scurtă introducere, Editura Allfa, București, 2002. Cernat, Vasile, Psihologia stereotipurilor, Editura Polirom, Iași, 2005. Condillac [Étienne Bonnot de Condillac], Tratatul despre senzații, Editura Științifică, București, 1962. Ciolac, Mirela, Psihopedagogia deficienților de auz, Universitatea "Aurel Vlaicu" Arad, 2006. Cosmovici, Andrei, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași, 1996. Damaschin, Dorin, Defectologie, Teoria și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
profunzimea acestui posibil fenomen de bulversare psihică. Concluziile unor investigații independente una de alta (Dopuvn, 1966, Offer, 1975, Rutter, 1980 cf. Cosmovici, A., Iacob, L., 1999Ă au indicat faptul că, În realitate, trăirea acestei vârste este mai puțin alarmantă decât stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiecților au probat un traseu evolutiv În limitele crizelor normale ale vârstei față de problemetica sexualității, a raporturilor cu părintii sau cu vârstnicii -, fară perturbări sau tumult emoțional. Raportul celor ce reclamă probleme este , conform rezultatelor
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
se diminuiază. Acceptarea normelor morale, potrivit lui L.Kohlberg, apare și ea ca formă de identificare cu grupul de referință, prin Împartășirea acelorași drepturi și datorii. Se manifestă un efort de definire a valorilor morale În termeni proprii, cu distanțare față de stereotipurile existente.Structura grupului de prieteni se modifică și ea. Dunphy a realizat un studiu privind formarea, dezvoltarea și interacțiunea grupului de adolescenți Într-un liceu din Sidney și a identificat urmatoarele forme de grupări: "Plia" (trad."bisericuța" este costituită din
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
ordin sufletesc, spiritual, erau considerate fie mofturi, capricii, fie simptome ale unei boli psihice. Acest tip uman, subversiv și deci străin unei comunități blindate în suspiciune și norme asfixiante, nu-și va găsi locul și nu se va realiza în stereotipul mental și social omologat. Este cazul lui Mary Louise Dallon, căsătorită cu Elmer, proprietarul unui magazin de țesături, mai în vârstă cu vreo 20 de ani, de meserie voyeurist ce adoarme în noaptea nunții, amețit de alcool și îmbrăcat, alături de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
îl transformă în tip esențial. Importantă să este determinată de capacitatea de a oferi un raspuns neordinar și nuanțat la marile principii ale secolului Luminilor și Revoluției franceze legate de libertatea individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. În secolul al XIX-lea Pariziana este Femeia Nouă situată într-o lume care se schimbă tot mai rapid grație dinamismului vieții urbane, într-o epocă când Parisul devine capitala Europei și a modernității. Femeia pariziana se definește
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
rolul personajului în economia povestirii. Personajul capătă sens prin lecturile diverselor generații de cititori. Aceste două demersuri sunt complementare, axându-se pe conceptul de imagine-personaj și pe cel de efect-personaj3. Relaționarea acestor capitole corespunde corelării între nivelul de suprafață al stereotipului și cel de adâncime, care îl codează. Primul capitol este structurat în jurul axei de "existența" a Parizienei, cel de-al doilea în jurul axei de "esență" a ei. • identificarea socio-culturală a Parizienei că "palimpsest", suprapunere, convergență și interpenetrare a mai multor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
măsură decât alte categorii ale societății franceze, Parizienele fac parte din categoria femeilor care oferă un raspuns original și nuanțat la marile principii ale secolului Luminilor și Revoluției franceze asupra libertății individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. Contrar opiniei comune conform căreia femeile lipsesc de pe scena publică, dar și din cărțile de istorie, considerăm că femeia pariziana a știut să-și impună originalitatea și mesajul. Transgresarea modului de a fi, de a gândi și de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]