5,507 matches
-
reducerea volumului celulei. Astfel, sodiul este un osmol eficace deoarece este capabil să determine mișcarea eficace a apei. Concentrația sodiului extracelular este determinantul principal al tonicității plasmatice. Când tonicitatea crește, înseamnă că concentrația sodiului extracelular a crescut. Hipertonicitatea este principalul stimul pentru sete și pentru eliberarea hormonului antidiuretic, factori importanți în reglarea apei totale din organism. Dacă concentrația de sodiu crește, sunt stimulate setea (ducând la aport de apă) și eliberarea de ADH (ducând la retenția de apă de către rinichi). O
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
extracelular. Modificări de numai câțiva mOsmol/l vor stimula osmoreceptorii hipotalamici și determină eliberarea de ADH. Osmolalitatea urinară poate ajunge la 1200 mOsmol/l, când ADH este prezent, și poate coborî până la 50 mOsmol/l când ADH este absent. Unii stimuli nonosmotici pot cauza secreția de ADH, chiar dacă osmolaritatea extracelulară nu este crescută. Depleția importantă de volum a compartimentului extracelular, greața și narcoticele pot stimula secreția de ADH. Unele tulburări clinice (durerea) pot stimula fie secreția de ADH, fie acțiunea acestuia
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
importantă de volum a compartimentului extracelular, greața și narcoticele pot stimula secreția de ADH. Unele tulburări clinice (durerea) pot stimula fie secreția de ADH, fie acțiunea acestuia asupra tubului colector. Sindromul clinic determinat de eliberarea sau creșterea acțiunii ADH prin stimuli nonosmotici este caracterizat prin retenție patologică de apă și hiponatremie (SIADH: sindromul secreției inadecvate de ADH) (vezi capitolul „Hiponatremia”). Absența sau deficiența ADH poate duce la incapacitatea rinichiului de a concentra adecvat urina. Acest defect de concentrare poate duce la
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în apariția hiponatremiei la vârstnici. Hiponatremia hipervolemică este întâlnită de asemenea la vârstnici, insuficiența cardiacă fiind cauza obișnuită a acestei tulburări. Hiponatremia euvolemică poate fi decelată la pacienții vârstnici, care pot prezenta valori crescute ale ADH în plasmă, în absența stimulilor recunoscuți pentru secreția de ADH. Prezența nivelului crescut de ADH, împreună cu inabilitatea de excreție a apei libere, explică susceptibilitatea acestor pacienți în numeroase situații, în particular postoperator, în prezența administrării de narcotice și a unor cantități mari de lichide hipotonice
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hiponatremiei se impune în anumite circumstanțe: • la pacientul depletizat (după diuretice sau pierderi gastro-intestinale) prin administrarea de soluție izotonică. Soluția salină va crește la început concentrația sodiului plasmatic, deoarece este moderat hipertonică față de plasmă. Refacerea concomitentă a normovolemiei va îndepărta stimulul hipovolemic pentru eliberarea de ADH, permițând astfel excreția rapidă a excesului de apă într-o urină maximal diluată. Este indicată monitorizarea atentă a sodiului plasmatic la acești pacienți. • la pacienții cu IRC hemodializați, cu un dializat cu o concentrație mai
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acțiune mai profundă și mai prelungită decât la subiectul normal. Se observă deasemeni o sensibilitate marcată la acțiunea hipoglicemiantă a sulfonilureei, în absența oricărei retenții a medicamentului; aceasta ar putea fi explicată printr-o diminuare a mecanismelor de răspuns la stimuli hipoglicemianți. 5. Eliminarea Ficatul și rinichiul sunt cele două căi principale de eliminare a unui medicament. Eliminarea renală a unui medicament poate fi apreciată prin demi-viața sa, definită ca timpul necesar pentru diminuarea la jumătate a concentrației plasmatice a principiului
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
De câțiva ani încoace, un al treilea val se pare că este în faza de elaborare. 1. Terapiile comportamentale și cognitive din primul val: de la Pavlov la Skinner Condiționare clasică sau reactivă sau de tip I (Pavlov) Lucrările lui Pavlov Stimulul și răspunsul Prezentarea hranei (stimul necondiționat) declanșează un răspuns de salivare (răspuns necondiționat) câinelui flămând. Este vorba despre o reacție fiziologică înnăscută. Dacă administrarea hranei este precedată cu doar câteva secunde de un sunet (stimul neutru), după un număr oarecare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al treilea val se pare că este în faza de elaborare. 1. Terapiile comportamentale și cognitive din primul val: de la Pavlov la Skinner Condiționare clasică sau reactivă sau de tip I (Pavlov) Lucrările lui Pavlov Stimulul și răspunsul Prezentarea hranei (stimul necondiționat) declanșează un răspuns de salivare (răspuns necondiționat) câinelui flămând. Este vorba despre o reacție fiziologică înnăscută. Dacă administrarea hranei este precedată cu doar câteva secunde de un sunet (stimul neutru), după un număr oarecare de asocieri stimulul neutru devine
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
I (Pavlov) Lucrările lui Pavlov Stimulul și răspunsul Prezentarea hranei (stimul necondiționat) declanșează un răspuns de salivare (răspuns necondiționat) câinelui flămând. Este vorba despre o reacție fiziologică înnăscută. Dacă administrarea hranei este precedată cu doar câteva secunde de un sunet (stimul neutru), după un număr oarecare de asocieri stimulul neutru devine stimul condiționat: sunetul, doar el singur, declanșează salivația. Spunem că salivația a devenit o „reacție condiționată”. Se constată, în plus, că reacția condiționată sfârșește prin a dispare dacă omitem să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Prezentarea hranei (stimul necondiționat) declanșează un răspuns de salivare (răspuns necondiționat) câinelui flămând. Este vorba despre o reacție fiziologică înnăscută. Dacă administrarea hranei este precedată cu doar câteva secunde de un sunet (stimul neutru), după un număr oarecare de asocieri stimulul neutru devine stimul condiționat: sunetul, doar el singur, declanșează salivația. Spunem că salivația a devenit o „reacție condiționată”. Se constată, în plus, că reacția condiționată sfârșește prin a dispare dacă omitem să o întărim prin asocierea sunet/hrană: este vorba
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
necondiționat) declanșează un răspuns de salivare (răspuns necondiționat) câinelui flămând. Este vorba despre o reacție fiziologică înnăscută. Dacă administrarea hranei este precedată cu doar câteva secunde de un sunet (stimul neutru), după un număr oarecare de asocieri stimulul neutru devine stimul condiționat: sunetul, doar el singur, declanșează salivația. Spunem că salivația a devenit o „reacție condiționată”. Se constată, în plus, că reacția condiționată sfârșește prin a dispare dacă omitem să o întărim prin asocierea sunet/hrană: este vorba despre anularea răspunsului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
datorită faptului că relația stabilită este temporară. Invers, dacă comportamentul învățat rămâne neschimbat în ciuda schimbărilor importante ale mediului, acesta riscă să devină un neadaptat, și chiar un caz patologic. Si, tot în termenii adaptării, putem interpreta procesul de diferențiere a stimulului sau, invers, de generalizare a stimulului. Invățarea răspunsului se face, deci, prin contiguitatea stimulilor, după un model unidirecțional simplu, de tip stimul-răspuns. Acest model este adaptat în special studiului fenomenelor viscerale. El este mai puțin adaptat în ceea ce privește studiul funcțiilor de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
temporară. Invers, dacă comportamentul învățat rămâne neschimbat în ciuda schimbărilor importante ale mediului, acesta riscă să devină un neadaptat, și chiar un caz patologic. Si, tot în termenii adaptării, putem interpreta procesul de diferențiere a stimulului sau, invers, de generalizare a stimulului. Invățarea răspunsului se face, deci, prin contiguitatea stimulilor, după un model unidirecțional simplu, de tip stimul-răspuns. Acest model este adaptat în special studiului fenomenelor viscerale. El este mai puțin adaptat în ceea ce privește studiul funcțiilor de relație, care depind de sistemul muscular
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schimbărilor importante ale mediului, acesta riscă să devină un neadaptat, și chiar un caz patologic. Si, tot în termenii adaptării, putem interpreta procesul de diferențiere a stimulului sau, invers, de generalizare a stimulului. Invățarea răspunsului se face, deci, prin contiguitatea stimulilor, după un model unidirecțional simplu, de tip stimul-răspuns. Acest model este adaptat în special studiului fenomenelor viscerale. El este mai puțin adaptat în ceea ce privește studiul funcțiilor de relație, care depind de sistemul muscular striat. Modelul pavlovian rămâne cel mai utilizat în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în timpul unor învățări aversive: astfel, la câine, o hipertensiune arterială declanșată de un șoc electric aversiv, intens și unic, asociat unui sunet, poate fi menținută contrar oricărei așteptări din partea unor animale datorită doar sunetului, fără nici o repetare ulterioară a șocului (stimul necondiționat). Pornind de la această constatare, Eysenck construiește o teorie a incubării care ar explica faptul că anxietatea, dobândită printr-o singură condiționare, poate să se dezvolte și să se mențină cu condiția ca stimulul condiționat să acționeze pe o perioadă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fără nici o repetare ulterioară a șocului (stimul necondiționat). Pornind de la această constatare, Eysenck construiește o teorie a incubării care ar explica faptul că anxietatea, dobândită printr-o singură condiționare, poate să se dezvolte și să se mențină cu condiția ca stimulul condiționat să acționeze pe o perioadă de timp destul de scurtă, astfel încât să nu apară nici desensibilizare, nici stingere. Pentru acest autor, fenomenul s-ar datora combinației dintre un stimul aversiv suficient de intens și un grad înalt de neuroticism la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
poate să se dezvolte și să se mențină cu condiția ca stimulul condiționat să acționeze pe o perioadă de timp destul de scurtă, astfel încât să nu apară nici desensibilizare, nici stingere. Pentru acest autor, fenomenul s-ar datora combinației dintre un stimul aversiv suficient de intens și un grad înalt de neuroticism la individ. Interesul pentru această teorie se datorează faptului că ea prezintă date obținute prin observație în mod aparent surprinzătoare: există reacții nevrotice declanșate de condiționări aversive vechi care prezintă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ereditatea. Seligman a propus să distingem, dintre fobii, pe cele pe care le numește „fobii pregătite”: acestea ar fi în relație cu temerile ancestrale declanșate de tot ceea ce ar fi putut amenința omul „pretehnologic”. O singură întâlnire cu astfel de stimuli (reali sau imaginari) ar putea explica instalarea acestor fobii particulare a căror învățare ar fi, într-o oarecare măsură, programată genetic. Aceste fapte și ipoteze introduc în noțiunea de flexibilitate-inflexibilitate cunoștințe dintr-o perspectivă interacționistă cu adevărat bio-psihosocială. Modelul inhibiției
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nevrozelor experimentale induse la animal trebuie să conducă la o înțelegere a reacțiilor nevrotice umane. Reluând în laborator lucrările lui Masserman, el demonstrează că, spre deosebire de ceea ce gândea Freud, reproducerea experimentală a noțiunii de conflict nu este indispensabilă instalării „nevrozei”; intensitatea stimulului nociceptiv poate fi suficient. Astfel, o pisică flămândă se dovedește incapabilă de a se alimenta la vederea cuștii experimentale în care a primit șocuri electrice. Invers, cu cât se îndepărtează de mediul traumatizant, cu atât alimentarea poate juca un rol
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
alimenta la vederea cuștii experimentale în care a primit șocuri electrice. Invers, cu cât se îndepărtează de mediul traumatizant, cu atât alimentarea poate juca un rol „calmant” în răspunsurile emoționale ale animalului. Reacția „nevrotică” a pisicii variază, deci, în funcție de intensitatea stimulului condiționat. Autorul a dedus că, dacă anxietatea poate inhiba alimentarea, aceasta din urmă poate, la rândul său, într-un context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a fenomenului de inhibare reciprocă descris în fiziologie
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la rândul său, într-un context diferit, să inhibe răspunsul anxios. El vede în acest antagonism o manifestare a fenomenului de inhibare reciprocă descris în fiziologie de către Sherrington. Wolpe enunță principiul acestui antagonism în următorii termeni: „Dacă, în prezența unor stimuli responsabili pentru anxietate, se instalează un răspuns antagonist acesteia, capabil s-o suprime în totalitate sau parțial, legăturile care unesc stimulii nociceptivi de anxietate trebuie să slăbească”. Tratamentul: desensibilizarea sistematică Din această situație rezultă, în mod logic, o metodă de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inhibare reciprocă descris în fiziologie de către Sherrington. Wolpe enunță principiul acestui antagonism în următorii termeni: „Dacă, în prezența unor stimuli responsabili pentru anxietate, se instalează un răspuns antagonist acesteia, capabil s-o suprime în totalitate sau parțial, legăturile care unesc stimulii nociceptivi de anxietate trebuie să slăbească”. Tratamentul: desensibilizarea sistematică Din această situație rezultă, în mod logic, o metodă de tratament pe care Wolpe o numește: desensibilizare sistematică”. Aceasta constă în asocierea unui răspuns antagonist anxietății prin prezentarea progresivă, în imaginație
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
slăbească”. Tratamentul: desensibilizarea sistematică Din această situație rezultă, în mod logic, o metodă de tratament pe care Wolpe o numește: desensibilizare sistematică”. Aceasta constă în asocierea unui răspuns antagonist anxietății prin prezentarea progresivă, în imaginație sau in vivo, a unor stimuli responsabili de aceasta. Printre răspunsurile antagoniste anxietății, el plasează pe primul loc relaxarea diferențială. Fondată pe înfruntarea progresivă a stimulilor anxiogeni, desensibilizarea constituie o indicație de fiecare dată când acești stimuli sunt identificabili. Ea devine atunci o tehnică de preferat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
desensibilizare sistematică”. Aceasta constă în asocierea unui răspuns antagonist anxietății prin prezentarea progresivă, în imaginație sau in vivo, a unor stimuli responsabili de aceasta. Printre răspunsurile antagoniste anxietății, el plasează pe primul loc relaxarea diferențială. Fondată pe înfruntarea progresivă a stimulilor anxiogeni, desensibilizarea constituie o indicație de fiecare dată când acești stimuli sunt identificabili. Ea devine atunci o tehnică de preferat în tratamentele fobiilor. Locul anxietății Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în continuarea modelului lui Pavlov. Anxietatea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezentarea progresivă, în imaginație sau in vivo, a unor stimuli responsabili de aceasta. Printre răspunsurile antagoniste anxietății, el plasează pe primul loc relaxarea diferențială. Fondată pe înfruntarea progresivă a stimulilor anxiogeni, desensibilizarea constituie o indicație de fiecare dată când acești stimuli sunt identificabili. Ea devine atunci o tehnică de preferat în tratamentele fobiilor. Locul anxietății Așa după cum putem constata, modelul wolpian se înscrie direct în continuarea modelului lui Pavlov. Anxietatea, care este pentru Wolpe elementul central al concepției sale teoretice asupra
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]