1,189 matches
-
viață, Rămâne doar vântul să ne-adie cu-alint Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De aur e tăcerea", cuvântul de argint. Un suflet, un ghiocel... Un ghiocel răsare din noroi Privind la lumea tristă și stingheră, Vestește primăvara, calde ploi, Păcat că puritatea-i efemeră. în lumea lui, plăcerile din vis Pe portativ se-adună într-un cântec, în care albul pur e gând promis, Iar notele sunt parcă un descântec. Un anotimp, sub pași, s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul pe-o aripă. Și dacă nu mă mai trezesc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și să stărui Colț de primăvară Ninge cu colțuri de iarbă Și frunze se-nhamă-n copaci Iar cucii bat toaca: burlaci Fete au doruri să fiarbă Ziua hotaruri obține Bîtlanii-s la nuntă prin cer Și un nor se-nroșește stingher: Buza de soare-l reține Pe-alei sub petale de măr Iubiții susțin seminar Și un mugur de ploaie, hoinar Candid îți cade pe-un umăr Sînul ți-e pui de țigancă Scîncește de dor să-l ating Salcîmii în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-ți lovesc și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și te trec mătănii într-un miez de pâine, și mă trec fiorii PRUNDULUI CERESC. Adăpost pe veacuri ți-a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nesfârșite Prinse toate-n sfera nemișcării lor Ca niște gânduri lungi și adormite Pe când în suflet rănile mai dor Se scurg clipele ca ploile de ieri Cuprinse-n iureșul ce stă să vină în ropote de ape sau cu pași stingheri Și ochii plini cu lacrimi de rășină Iar glasuri goale vântul mi le poartă Ca un ecou venind din două strune Și-apune ispitit în taina spartă Și în priviri arzând ca un tăciune Tot vin glasuri din noaptea de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Început, fiecare trebuise să mănânce - În dormitor, pe valiză - ce avea de-acasă. Pe Lică nu-l chemase nimeni să pună laolaltă ce-aveau de mâncare și să se bucure Împreună de toate. Cei doi veri rămăseseră și ei cam stingheri. Își desfăceau pungile În tăcere. Pe patul de alături, așezat turcește, singur, rudarul părea că nu se sinchisește de nimeni. Avea pe chip o veselie strunită și cânta Încet, pentru sine. Verii Îi auziseră mormăielile, dar se prefăceau că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și picioare. Cu greu, sub ploaia de lovituri, izbuteam să mă cațăr pe gard și să ajung iară În curtea școlii. Cele două porți de fotbal, cu barele făcute din câteva cărămizi ori pietre Încălecate, erau de-acuma inutile și stinghere, căci echipele se strângeau la centrul terenului și priveau cu dezolare jumătățile mingii de cauciuc, despărțite de cuțitoiul bătăușului moșneag. Băieții Încercau să caute vinovatul, iar acela nu era niciodată cel care, șutând ca un tâmpit, trimisese mingea În via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astăzi. S-a făcut târziu. Mergeți la casele voastre. Nu vă zbenguiți. Nu fiți nici porci, nici capre. Ziceți bună ziua. * * * Din puzderia de caiși plantați cândva de bunicul dinspre tată al lui Repetentu rămăsese unul singur, aflat spre fundul curții, stingher și bătrân, cum nu se afla altul În sat. De unde rostuise fostul notar sătesc acei puieți nu se știe, iar cei care au Încercat să le răspândească soiul prin altoire au dat totdeauna greș. De una dintre crengile groase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rău Îl durea că nimeni nu-l băga În seamă și nu vorbea cu el. Măcar de-ar fi știut limba țigănească; așa ar fi Înțeles ce-și povesteau unul altuia și nu s-ar mai fi simțit de tot stingher. Când se așezau să mănânce, pe Ectoraș nu-l chema nimeni În cercurile largi care se formau și el se ducea deoparte, Își Întindea demâncarea pe traistă și Înghițea fără chef, ca și cum ar fi mestecat bucăți de cauciuc. Daie Gulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplările și poveștile apucaseră să prindă formă și greutate ce puteau fi simțite cu trupul și că multe dintre ele Începuseră să-și piardă sfârșiturile, Își domolise gândurile și-n fața ochilor goi ai minții Îi apăruse, liniștit, acel cais stingher, plantat cândva de către bunicul său, notarul sătesc, În fundul curții, foarte aproape de via ce sfârșea undeva În preajma casei vecinului izolat care strigase cu mândrie și deznădejde ura, cetățeni... În miezul aproape Încremenit al vârtejului, Repetentu mai apucase să se vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se izbeau de el și-i ziceau să se dea din drum. Când tocmai se pregătea să se aplece deasupra coșului și să desfacă țoala ce-l acoperea, cusută cu sârmă pentru rame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anume În dosarul cu scoarțe de carton În care ținea șirul evenimentelor Însemnate din viața copiilor săi. Pe urmă smulsese foaia, o mototolise și se pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise și o pusese iară, cumva stingheră, Între cele două coperți. Așternuse acolo, cu litere cam tremurate, câteva rânduri În creion chimic. „Băiatul meu Ion a montat iapa cu sămânță de taur. Pe taur În chema Oțel. Peste nouă luni iapa a fătat ceva care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i mare, nu ne dau nimica, ei fură și noi muncim”. Cam tot pe atunci, în Priponeștii mei natali are loc o mare ședință la sediul CAP-ului și nimeni dintre gospodari nu ia cuvântul. Dintr-un ungher îndepărtat și stingher al sălii, o mână de om se ridică și astfel se sparge gheața și are loc un discurs ce invită activiștii sosiți să plece din sat spunând: „Tovarăși, bine ați venit sănătoși în satul nostru și... și... să plecați sănătoșei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
VOLATUS 2 Un nor mic valseazå albastru pe cer stingher efemer ca un astru abandonat de migrația universului cåtre sine råtåcit Spre tine gândul meu verde se pierde perdele de vânt råscolindu l și întrebårile
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1607]
-
viața îți voi da. William Wordsworth Tr\ia-n umbrar de codru des Trăia-n umbrar de codru des Pe rîu în sus, la trecători, Cu-n dor nespus și nențeles, Fecioara fără pețitori: Ca floarea de pe-un stei stingher Ce ochiul n-o zărește-ndată! Frumoasă că o stea pe cer Cînd singură e luminată. Trăind de lume ocolita Puțini au plîns cînd a murit, Frumoasa și neprihănita; O, Lucy, sufletul mi-i adumbrit! Samuel Taylor Coleridge Din Balada
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una din serile acelea au avut ceva mai mult noroc. Mirela a ochit un mobil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru salată, din pricina tensiunii acumulate încep să vorbesc singură, unde sunt roșiile, întreb eu cu voce tare, doar le-am văzut în urmă cu câteva clipe, caut în frigider și le găsesc, așteptându-și rândul, puțin trecute, încercuind un castravete stingher, îmbătrânit, iată că bolul s-a umplut deja, desfac o sticlă cu vin, poate cu ajutorul lui ne vom convinge că răul a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ajungă-n dreptul mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poată sta unul fără celălalt. În ziua nunții, Teofana a avut o mare surpriză. Printre invitați a apărut o doamnă și un domn mai în vârstă și foarte, foarte eleganți. Nu-i cunoștea nimeni, dar ei deși la început păreau stingheri, s-au încadrat atât de bine printre nuntași, încât s-au simțit ca în elementul lor. S-au așezat la masă cu ceilalți, au mâncat, au băut, au glumit ca niște oameni de viață. Teofana tot observa că amândoi își
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras chiulul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ei au tras cu urechea și într-acolo, dar n-au auzit nimica. Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor de conac, încît bătrânii au și spus boierului, când l-a clădit, că nu e bine așezat așa de stingher... Vorbele pândarilor fură primite cu batjocură și cu o nouă serie de ghionturi. Toți tâlharii se apărară cu nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Dar cum să nu simți nimica tu, pândar, plătit cu bani grei să păzești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mănăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. Conacul din Lespezi era bătrân, modest și prietenos. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru. Titu Herdelea recunoscu pe fiul arendașului Plata-monu, pe care-l întîlnise deunăzi cu învățătorul Dragoș. Tânărul îi spuse că e aici cu tatăl său, care a venit la Gogu Ionescu, proprietarul moșiei. El n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]