2,691 matches
-
dau cu apă descântată pe la buric, în capul pieptului și pe frunte, ca să vă treacă! Ne zise ea privindu-ne cu drag. Noi ne apropiam cu cămășuțele ridicate. Ea după ce ne-a dat să bem din apa descântată cu cărbuni stinși , a luat între degetele un cărbune și puțină apă și ne-a făcut o cruce pe frunte, ne-a udat în capul pieptului și la buric, tot descântându-ne șoptit și căscând într-una, semn că eram deocheați. După puțin
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
zboară peste munți și peste văi numai gândul ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți precis unghiul ca să poți curat trăi tu să fii cu roade pomul 26 mai 2016 cluj Referință Bibliografică: Cu umbra / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
-i numai mușchii de pe spate. Pe la ora șase și jumătate, când Ionel, fiu-său, s-a trezit, să pregătească cele do uă fete pentru școală, a văzut ursul. Nu-i venea să creadă. A început să strige cu un glas stins ca într-un vis. Vecinii au ieșit cu securi, furci, cu ce au apucat în mâini și au reușit să-l alunge de moment. Au fost alertate organele locale și vânătorii din zonă, dar n-au mai dat de urs
URSUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371308_a_372637]
-
ÎNSOȚITORUL Oriunde pașii-o să te poarte, În zări lipsite de contururi, Voi fi, acum și după moarte, Însoțitorul tău, de-a pururi. Când vei păși pe plaja-ncinsă, Cu pas molatec și ușor, Voi fi și eu o umbră stinsă, Tăcutul tău însoțitor. Prin iarbă de vei merge-agale, Strivind sub pași un strop de rouă, Voi fi și eu pe-aceeași cale, Însoțitor de lună nouă. Prin ploaie de-ai s-alergi râzând, Sub arcul unui curcubeu, Voi fi și
ÎNSOŢITORUL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374853_a_376182]
-
își dădu seama că oaspetele său și-a revenit puțin fiindcă înțelegea asta din privirea și comportamentul lui. -,,Lăsați copii să vină la mine și nu-i opriți, căci a unora ca acestora este împărăția cerurilor”, spuse ucenicul cu voce stinsă. Omul nu spuse nimic ci doar îl privi cu luare aminte pe Petru. -Acum îmi aduc aminte cuvintele Lui fiindcă nu le-am înțeles atunci, deși El a insistat să pricepem că dacă nu vom deveni ca acești copii nu
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
copilărie și pierderea părinților, exercită asupra versului său o presiune imaginativă aparte, fondată pe realități trăite și captată acum ca spațialitate și ereditate conștientizată. “în locul în care bunica mea creștea liniști”, “locul din care nu fug niciodată, copilăria”, “printre lumânări stinse”, “puținul din adolescentul din mine a rămas acolo”,”tată, de ce m-am născut?”- sunt doar câteva titluri în sensul enunțat. Al doilea argument de adăugat ar fi că discursul ondulează nonfictivul existențial spre blajinul accent al solitudinii asumate. (noaptea ca
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Heraclius August învingător n-a bănuit că e defapt învins, că lumea lui va piere în viitor, că din deșertul aprig, necuprins, se va ivi curând, necruțător, cel ce va reaprinde focul stins. N-a bănuit că piatra în nisip se va surpa adânc și peste ea altă credință își va face chip, și lângă Lună ...va sclipi o stea. De-ar fi văzut că o mie de ani de la visul lui Cirus
HERACLIUS DIN NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375069_a_376398]
-
luat rimele de la sonetul închipuit al lui Vasile Voiculescu, am chemat muzele la sfat, am suflat peste mănunchiul de cuvinte și am închipuit sonettina mea. Iată-le în oglinda sufletului: Sonetul CCXLIII - Vasile Voiculescu Îmi scânteiază-n mână azi iarăși stinsa pană Și-mi bate-n ea tot gândul, asemeni unui puls... În inimă de-a dreptul o-nmoi: păstrez o rană De unde nici o forță săgeata nu mi-a smuls. Îți scriu: și dintr-o dată mă năvălește-o lume; Ca-n
ASTA DA ÎNCHIPUIRE SAU CUM SE FACE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373979_a_375308]
-
literare “Satul cu scriitori”, secțiunea „Motive clare de bucurie”; și prefața la volumul „Orbul dintre ani”). Pe când Galina Martea, în versuri, ne spune: „Prin noapte cerul e stăpân,/ Cu poarta larg deschisă,/ Plăpândul vis ascuns la sân/ Și-aprinde lampa stinsă” (Sărutul de pe coastă). Rodica Măduța (România, pedagog, poet, poet bilingv, prozator) mereu în căutarea perfecțiunii, și-a văzut meseria de dascăl mai degrabă ca o misiune, o chemare de dincolo de fire, dar în care pulsa, organic, Poezia, creația literară. Astfel
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului NU CER NU SOARE Nu vreau, nu pot, nu cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi vindec doar aripa, Căci încă mai socot, Că va veni și
NU CER NU SOARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374102_a_375431]
-
strigă la el: „Haide măi pierde vară mai repede că avem treabă, ce crezi că toată ziua ai să-mi stai prin baruri și chioșcuri să te dregi tu după cheful de aseară.” Marius de la depărtare îi răspunse cu glas stins: „Ce vrei nea Tomiță lasă-mă în pace.” Apoi Tomiță se întoarse spre mine și îmi spuse: „L-am numit așa în urma a ceea ce noi am discutat, am vrut ca tu să mă înțelegi și mai bine.” Tomiță se depărtă
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
Mă ridic din vise Învăluita de amintiri în oră dimineții Mă ridic din vise spăsit ... Cand trecutul își infinge iar colții În veșnicul început fără sfârșit . Mă ridic din vise .... După ce te-am recunoscut în eul meu... Rătăcind prin amintiri stinse , Însetat după iubiri ,cum ai fost mereu . Mă ridic din vise între uitări Cu gândul răstignit în gol ... Și mă regăsesc printre căutări Cu aripile eliberate în zbor . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Mă ridic din vise / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN
MA RIDIC DIN VISE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375568_a_376897]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TREMUR TÂRZIU Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Scriu cu umbra serilor pierdute pe caldarâmul așteptării stins, și-mi leg genunchii pe zăpezi trecute ce-au ars în focul de târziu încins. Te-am așteptat cu-obraji de primăveri să bei licoarea-ncinsă-a altor buze, strângând pelinul înroșit din frunze pândind prin dorul viselor din seri
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
de petale Și alte-asemeni frumuseți Ce te așteaptă-n cale? Or, nu știi ce-a pățit, la fel, Un brotăcel ca tine, Ce nu dormea de nopți și el...? Nesomnul mare chin e...! - Nu știu, ți-am spus cu glasul stins, De-o vreme nu țin minte De a plouat sau de a nins Și uit multe cuvinte... - Trăia cândva, ca-n rai, pe-un lac, Precum toți brotăceii, Un mic și mai naiv brotac... Prin stuf și copăceii Urcând spre
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
ciclu de viață cu rodire în cultură. Peste zare se așterne a tristeței nostalgie, când din Cer, ploaie se cerne de la munte la câmpie. Natura îngălbenită intră în melancolie. Că viața e răstignită în a morții veșnicie. În întunericul ceții stinsă-i raza fericirii. Numai în copacul vieții a rămas floarea iubirii! Să ducă în primăvară, speranța vieții de mâine. Iubirea de-a-nflori iară, cu muguri în noi destine. ILUZII DE TOAMNĂ De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
de cal ori pleavă și apoi lipit pe jos în locul dușumelei, covoare de iută cumpărate din magazinele sătești numite pe atunci „Cooperativă”, sau țesute la război. Așa se "tencuiau" și casele la țară, peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală . Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și ne-a asigurat cele necesare unei șederi pe întreaga vacanță, până la culesul strugurilor la începutul lui septembrie. Seara după ce își termina treburile gospodărești prin curte
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > VÂRSTA IUBIRILOR NEBUNE/ FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nimic nu poate fi mai obsesiv decât o dragoste stinsă înainte de a se săvârși și care s-a localizat în mintea bărbatului sau a femeii. Faceți un exercițiu de imaginație ! Un birou cu funcționari, bărbați și femei, în care predomină femeile; majoritatea sunt tinere și frumoase. Bărbații maturi sunt mai
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372057_a_373386]
-
îi aruncă o uitătură scurtă, alții îl ignoră pur și simplu. Dar oamenii miloși din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pachețel care conține un sandviș sau altceva de mâncare. Răducu le mulțumește frumos cu voce stinsă și mănâncă liniștit cu privirile ațintite în pământ. De dormit doarme pe unde apucă. Iarna, când frigul este stăpânul absolut, pustiul doarme prin canale și beciuri, în apropierea conductelor fierbinți cu apă de la termoficare. Vara, când este cald, își găsește
NIMIC NOU SUB SOARE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372445_a_373774]
-
îndreptă apoi spre o porțiune îngustă de tunel. Curând își dădu seama că se află aproape de râul subteran descris de oamenii care îl conduseseră la intrarea în tunel. Auzea din ce în ce mai deslușit cum apa se scurgea în adâncuri cu un vuiet stins care creștea în intensitate pe măsură ce se apropia de cascadă. Trecu prin șuvoiul de apă vertical traversându-l și ținându-se de un mic mâner de fier înțepenit acolo în roca dură de cei care săpaseră tunelul. Dacă n-ar fi
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
unde să-l aștepte pe Baraba, începură să se întrebe dacă nu cumva acesta se pierduse în subteran. Ei așteptau ca în jurul primului ceas de după miezul nopții, Baraba să-și facă apariția. Cei doi erau pregătiți și așteptau cu luminile stinse și privirile încordate. Trei cai din cel mai pur sânge arab, bine echipați și odihniți, așteptau ca să-l poarte pe Baraba dincolo de Iordan. Acesta însă nu mai sosi. Noaptea trecu astfel și se făcu ziuă. *** Caligula tocmai terminase de spus
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
282 din 09 octombrie 2011. Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb ... Citește mai mult Plouăplouă peste casealterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oamenitristeți plictisite întuneric șters, timp întins
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
întreprins, prin voința diriguitorilor, tot ce s-a putut spre a se rupe de restul lumii. Dinamismul, tendința, aspirația individ - grup - comunitate îmbracă trei forme. Mai întâi, una anterogradă, altfel spus, constituirea unor coagulări ad-hoc, pasagere, care, evident, o dată pretextul stins, eșuează. Unul dintre motivele (de altfel, tradiționale), unul dintre prilejurile constituirii grupului, și ale evoluției timide spre comunitate, este moartea. Doar că, aici, la barăci, moartea survine ca urmare a unei crime, iar grupul, debusolat, se risipește numaidecât, componenții reintrând
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
rugămiți. Și au umplut parcă fântâni Cu un potop de veșnic plâns, Prin pleoapele făcute scrum, De focul dorului ascuns. În ochi le pâlpâie-o lumină Ce-n asfințit veghează prinsă, Cătând odorul ce nu vine, S-aprindă inima lor stinsă. Pe crengi uscate, tremurânde Demult zăpada s-așternut, Și-n depărtări se-aud colinde, Într-un decor de-amar cernut. Abia mai pot să-ntrezărească Vagi siluete care vin, Și se opresc în pragul casei, Să-ngâne un colind creștin
DIN AN ÎN AN de DANIEL DAC în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372967_a_374296]
-
marile umpleri ale paharului cu amarul sau extazul, cu fascinația sau dezamăgirea, cu vinul înveselitor, uneori, au răbufnit. Bolnav, descoperă acum la viață culori, lumini și umbre neștiute. Îi visează și îi simte pe fratele său geamăn, pe mama sa, stinși amândoi, nu de mult, pe Dan Spătaru, Aurelian Andreescu... Real, trist, zguduitor! Viața îl biciuiește năprasnic! Trăiește în condiția și solidaritatea multor artiști români, în această patrie obosită și secată de răbdare. Pierde și recâștigă cu fiecare zi curajul luptei
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
sudoarea emoției, nici n-am observat că din sală se îndreaptă spre mine, cu pași mărunți dar apăsați, o doamnă mărunțică de statură, cu ceva riduri și pistrui ce marcau trecerea anilor, cu părul nins de promoroaca senectuții, pe acordurile stinse ale sunetului divin de orgă ce intonase urarea: nobila și răbdătoarea doamnă învățătoare, Aretia Răuță. Respirația mi s-a oprit pentru o clipă în îmbrățișarea strânsă a brațelor fragile, mă lăsam pentru o fracțiune de timp pierdut în febrilitatea lor
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]