1,936 matches
-
Ca și An-te-hai, Li era vesel și își ținea nefericirea pentru el. Spre deosebire de An-te-hai însă, era sfrijit și înfățișarea lui nu era tocmai frumoasă. Avea fața în formă de dovlecel, pielea deloc fină, ochi de pește, nas turtit și gura strâmbă. La început nu-mi dădeam seama dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
entuziast, care să pună pe unde se duce, și să se ducă, astfel de întrebări-ciocan, cu care să nu înceteze să izbească în capetele indiferente ale opiniei europene până ce efectul nu se va fi produs chiar și pe această cale strîmbă: nu, nu cunoaștem literatura romînă! Și să sfârșească prin a o cunoaște. Dar să nu mă îndepărtez de subiect și să închei aceste însemnări care mi-au fost prilejuite de o cronică într-o revistă literară pariziană în care se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe bancă și tot nii ți-ar fi folosit la ceva. În acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciseră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dă zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în două
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și nici să-i las pe alții să-l practice. Am alt stil de viață, în care nu mă întrece nimeni: Iau la mișto! Aici să te văd. E terenul care Îmi convine! Și, umilit și dezorientat, cu un surâs strâmb, băiatul n-a mai zis nimic, în tâmp ce adversarul său l-a luat într-o nouă serie... CIRCUITUL UNIVERSAL Acțiunea de difuzare încheie și nu începe manifestarea universală a unei culturi naționale. Să nu se înțeleagă de aici că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și, neștiind să întrețină o conversație, punea doar întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să treacă cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era în schimb proaspăt văruită, căci lelei Ghența îi plăceau înfloriturile cu coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de domnișoara Cornelia. Impresia era că, pentru o conversație mondenă, bătrînul nu dispunea de cea mai potrivită costumație: un suman încins cu sfoară, aruncat pe pielea goală, cu vițe de păr care răzbăteau dintr-o pălărie spartă; ca niște gînjuri strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fi propus în consiliu: „Păi să facă tovarășul Gărgăun treaba asta, că are experiență”. Pe loc se declanșa o criză. Și pensionarul și fiica sa începeau să plîngă: „Cum?! El, om bolnav, bătrîn, care a muncit o viață...” Cu brațe strîmbe și fața scofîlcită în care, din pricina prostiei, bălteau melancolic ochii, moșul Gărgăun părea mai degrabă un țăran. Înalt, foarte uscat, cu aer suferind, avea așezat pe gît un cap de pasăre speriată. Îndată ce pleca de la școală, învățătorul Gărgăun azvîrlea de pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a mai părut vinovat. Dacă asta e viața, de ce să n-o trăiască și Costică? O merita, știind să se descurce. Fără să-mi dau seama, intrasem în altă scară de valori. Cine ar fi putut jura că aceste lucruri strîmbe nu ne vor conduce mîine la o altă lume? S-a și s-a zis: „Din greșeală în greșeală, la victoria finală!” Năpasta școlii din Dobrina erau școlarii de la Humosu. Nu știu însă dacă neajunsul pe care ni-l pricinuiau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi. Îmbrîncindu-se și călcîndu-se pe picioare, muții de afară se strecurară printre noi, repezindu-se pe laiță. Se înghesuiră lîngă pruncul gol, sclifosindu-se, rîzînd și uitîndu-se cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îi opărea ochii, mintea i se oprise din pricina trudei, mâinile Înțepeniseră pe coarnele ruginite, gura și nasul i se uscaseră, dinții se Încleștaseră amarnic, făcând să se ridice pe obraz țepii bărbii nerase de multe zile. Roata din față era strâmbă, avea câteva spițe rupte, făcea opturi prin praf și zgomot mare când se lovea de frâne. Câțiva săteni Îl priveau pe Îndrăzneț de pe coasta dinspre Dunăre a satului. Văzut de sus, biciclistul părea o furnică șchioapă ce se târa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi cred bietei femei: trebuie că a căutat și ea puțină alinare de sila urâtului. Nu s-a putut lipi de nici o altă muiere: fată, văduvă, orice-ar fi fost, toate se fereau de privirea aia a lui neagră și strâmbă. Cu cât Îi creștea copilul, cu atât i se Întărea sminteala din cap. Când fata a ajuns pe la doișpe ani de i s-a rotunjit pieptul și a Început să semene a femeie, zurliul o ducea o dată pe lună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curgea țărâna, aruncă spice de grâu și buruieni la un loc. Apa Dunării se ridică și ea peste Coastă, Își Învolbură și Își răsuci valurile cenușii: pe ulițele satului se zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apucă să frământe chipul Celui ce Doarme sub urzicile din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Acela, Însă, nu se lăsă Înfățișat. Pe Tușa o găsiră vecinii căzută la pământ, cu brațele și picioarele moi, cu gura strâmbă din care curgea În praful bătăturii un fir lucitor de scuipat. Aluatul dăduse peste răscoale din copaie, oamenii și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper ori ienibahar, după cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acum”, Încheiase Directorul ca la spectacol, „Îl vom vedea pe tovarășul veterinar cum amputează la viței mugurii de creștere a coarnelor. Poftiți, tovarășu’ veterinar!” Se deschisese o ușă de carton, stropită cu balegă până sus. Ieșiseră pe ea, din odăița strâmbă În care Încăpuseră, totuși, o sobă, un pat Îngust și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unui pahar. Zâmbea cu Încântare și ridica brațele În sus de atâta bucurie, privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i viseze Împreună și multă vreme Îl Încântaseră și-l Înduioșaseră cele văzute și trăite În timpul somnului. Fără vorbe, liniștit, curat, cu o strălucire molcomă În ochii mari, negri și adânci, Ion sărutase un genunchi al Mariei. Picioarele ei strâmbe se Îndreptaseră, zgârieturile se Închiseseră, vânătăile se topiseră, ochii se limpeziseră, pielea se netezise și se albise. Întreaga ei făptură răspândea miros molcom de grâu În soare, maci și albăstrele. Apoi amândoi, și Ion cel Frumos, și străvezia lui mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noastră ca națiune, popor și stat... Am făcut ce am făcut din dorința de a exprima unele păreri, unele opinii împotriva unei orânduiri sociale care se autoaprecia a fi cea mai dreaptă orânduire socială, dar lucra cu principii atât de strâmbe și nedrepte cum nu s-a mai văzut în istoria omenirii. De aceea a și dispărut fără război pustiitor și ne-am despărțit de ea fără regrete. Avem datoria de a nu uita atâta strâmbătate și a le înfiera aruncând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și de aceea acea lume de tristă amintire a căutat să-l lichideze, în loc să-l urce în bronzul unor statui, ca demn exemplu de urmat. I-am recitit opera proaspăt citită fiindcă am descoperit o imensă informație asupra lumii aceleia strâmbe, văzută de sus, de deasupra tuturor, dar și de la nivelul omului obișnuit și tocmai de aceea și mai bine înțeleasă... Cât privește darul neprețuit ce mi-ai făcut trimițându-mi „Cu pușca după zmei”, urmează să-mi dau umila-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
orei fixate sunt prezent în sala mare de ședințe a primăriei Bârlad. Spre surprinderea mea, văd că e tocmai sala de ședințe unde acum 42 de ani am fost torturat la acea ședință de excludere, unde, deși eram nevinovat, judecata strâmbă și ura neîmpăcată a unor oameni m-au declarat un paria al „Societății socialiste multilateral dezvoltate”. Astăzi mă aflu în cu totul altă situație... Vorbitori - vestiți profesori universitari și unii colegi din localitate. Se evidențiază adevărata istorie a României, subliniindu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
turnat ape cu găleata. 5. Munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel." 6. "Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei, drumurile erau părăsite, și călătorii apucau pe căi strîmbe. 7. Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, pînă cînd m-am sculat eu, Debora, pînă cînd m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel. 8. El își alesese noi dumnezei: atunci războiul era la porți; dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a împresurat și locul lui Locman gerahul (chirurgul n.n). În urma plângerii “gerahului”, la 2 mai 1777, Grigorie Alexandru Ghica voievod scrie: “Deci domnia mea... întărim lui Locman gerah... a-și stăpâni drept locul seu din Ulița Mare până în Ulița Strâmbă, după cum îi scriu scrisorile vechi i nouo... fiindcă s-au dovedit că fără dreptate și cu împresurare... s-au fost cuprinsu supt numile Bisericii Catolicești... pe care este tractirul și alte dughene, în fața Uliții Mari”. --Săracul Locman. De aici înainte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
calea cea dreaptă. Nici la 22 decembrie 1778 Locman nu și-a primit locul înapoi de la Biserica Catolică. Divanul judecă pricina “jăluită” și hotărăște: “Deci,... găsim cum Locman... are toată dreptate să-și stăpânească locul său cu pace, din Ulița strâmbă până în Ulița Mare... cât pentru trahtirul și dughenile ce sânt făcute pe locul lui Locman... să se prețăluiască, și banii... să-i întoarcă Locman Bisericii Catolicești și să rămâie ale lui fiind făcute pe al său loc”. --Ai luat seama
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de visterie, făcut-am acest... zapis...la mâna dumisale Aristarho biv vel ban... i-am vândut... niște casă cu loc cu tot din... Ieși, ce sânt pe Ulița cea Mare... cari loc merge din Ulița cea Mare păr-în Ulița cea Strâmbă, despre Dancul”. --Sfințite părinte, rogu-te să nu te superi pe mine, dar de câte ori aud sau citesc despre neînțelegeri sau pâre între mănăstiri “mi se urcă sângele la cap”, cum se spune. Și am citit multe asemenea fapte. Nu mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol cu vorba și mai tare cu mintea, amice! Imaginează-ți un pod cu bârnele strâmbe, care nu se lipesc cum trebuie între ele și nu sunt fixate bine, pod pe care trece un “Călăreț de Țarigrad” în galopul calului... După zece pași, calul va cădea frângându-și picioarele. Bietul călăreț ar fi aruncat din șa
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]