2,070 matches
-
să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fie așezată, ca și celelalte, la drum, se afla tocmai În fundul curții năpădite de nuci bătrâni și abia se zărea printre rugii de zmeură crescuți anapoda. Dacă te uitai cu băgare de seamă, căsoiul părea că rânjește, așa cum i se strâmbase streașina acoperișului Înverzit și Înnegrit de mușchi. Orășeanul nu știa ori nu lua În seamă cele ce se șopteau: casa era un sălaș al Morții. Nimeni nu era Îndreptățit să-i tulbure odihna. Podul, În loc de porumbei, adăpostea cuiburi de cucuvăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe bicicletă, se proptea cu pieptul de trunchiul salcâmului; ochii se holbau Îngroziți la inima ce țâșnise pe gură; de capătul subțire al barierei Închise atârnau doi copii; În spatele a toate, mare, cu ochii ferestrelor sparți și găuriți, cu streașina strâmbată de ploi și de soare, rânjea casa. În alt rând, pe Plocon se ivi un chip bărbos, vesel, dar și nedumerit. Omul ședea la o masă Încărcată din belșug și Înălța bucuros către nu se știe cine o damigeană Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu multă râvnă, deși nimic nu-i ieșea cum trebuie. Primele osii pe care le făcuse din araci mai vechi se dovediseră putrede. În a doua pereche, din lemn drăcos de salcâm, nu putuse să bată cuiele fără să le strâmbe. La partea artistică stătea cel mai bine: Își Împodobise căruciorul cu ochi de pisică și capace de bere bătute În cuie de tablă, scurte și cu măciulia lată; pe scândură lipise o bucată de burete verde, ca să nu-și vatăme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâia dată. Oamenii erau destul de aspri, dar nu trebuie să-i judecăm noi acuma. Venea unul și cerceta marfa așa, cam plictisit și fără chef. O punea pe femeie să se ridice, să se rotească, Îi cerceta șoldurile și sânii. Strâmba din nas și se interesa, lăsând impresia că vorbea mai mult ca să nu tacă, din politețe pentru vânzător: „Și cam ce vrei pe ea?”. „O nimica toată”, zâmbea negustorul, glumind ca să-și țină clientul aproape, „atâtea măsuri de grâu, atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește-te puțin, ți-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care apucasem să-i zăresc pe malul Gropanului, Înainte ca rămășițele Înecatului să fie Înfășurate Într-o foaie de cort militar și puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gata! Pesemne că aveam și o foarte grăitoare privire de bou. Când, Însă, simțeam că-mi dau lacrimile, mă străduiam să le opresc - mi-ar fi fost o rușine mortală să plâng În public - și probabil că fața mi se strâmba Într-un soi de rânjet care părea batjocoritor. „Uitați-vă la el, mai și râde!” Îi lua martori inginera pe colegii mei. Era vorba nu de un zâmbet, ci de o grimasă chinuitoare și care mă doare și acum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cerșise de la tâmplarul satului o sticluță cu baiț și puțin lac. Arma lui era, de acum, cea mai frumoasă din sat și Îi stârnise invidia chiar și lui Titel Meșteru care, după ce o privise atent și o cântărise În palme, strâmbase oarecum din nas și spusese că pușca era numai bună să se joace cu ea de-a războiul copiii de grădiniță care fac pac-pac din gură: firește, acea jucărie n-avea cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care se spărgea ușor, Înfățișând niște iepurași dințoși și urechiați, cu zâmbete destul de omenești, dar tâmpite, spoite pe față. Peste mască, În dreptul ochilor, Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult peste o sută cincizeci de mii, spuse Nobuo, ca și cum nici un moment nu i-ar fi trecut prin minte că el era cauza acelei mari bătălii. Ochii lui temători divulgau ceea ce nu putea fi ascuns în pieptul său. * * * Shonyu se strâmbă, în fumul focurilor de seară din bucătării, pe când intra călare pe poarta castelului. Războinicii clanului Ikeda se temeau de gândurile sale doar privindu-i chipul. Cu toții știau că proasta dispoziție a lui Shonyu era cauzată de înfrângerea lui Nagayoshi. În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se mai numește și Pavel, fiind plin de Duhul Sfînt, s-a uitat țintă la el, 10. și a zis: "Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strîmbi căile drepte ale Domnului? 11. Acum, iată că mîna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, și nu vei vedea soarele pînă la o vreme." Îndată a căzut peste el ceață și întuneric, și căuta bîjbîind niște oameni, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
și aruncându-și zoaiele în față, acuzându-se reciproc de „trădare națională” și „slujirea unor interese străine”. De altfel, mai mulți fruntași țărăniști, printre care Nicolae Lupu, Armand Călinescu sau Virgil Madgearu și-au zis ei, că nu strică să strâmbe un pic din nas, așa, doar de fason, însă la modul democratic, bineînțeles și pentru urechile proștilor, și-au exprimat dezacordul față de linia politică imprimată partidului de către Maniu, (ceea ce le-a folosit cu câteva luni mai târziu când au fost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete, apoi le scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ne-am așezat amândouă pe o bancă și Eliza a cotrobăit În gentuța ei minusculă În căutarea unei pile de unghii. ― Și...cum mai stai cu iubirea? Întrebă ea după ce, chipurile, Își retușa manichiura care oricum era perfectă. M-am strâmbat involuntar. Nu era genul de Întrebare pe care să o pună Eliza, mai ales că știa deja că ieșeam des cu Victor. ― De parcă ai fii În necunoștință de cauză, am râs eu. ― Deci cu Victor...e totul bine, nu? a
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mormăi el sărutându-mi tâmpla. Și apropo, sâmbăta viitoare ești ocupată. ― Poftim? M-am Încruntat la el, surprinsă de schimbarea bruscă a subiectului. ― Nu-ți fă planuri, Îmi ceru el vesel. ― Ce o să facem? am Întrebat curioasă. ― Secret. M-am strâmbat. Nu Îmi plăceau secretele. ― Și o să-ți placă de data asta, mă asigură el. ― Bine, am șoptit Învinsă și m-am ridicat pe vârfuri pentru un sărut rapid. O să mă străduiesc! Maria nu ajunsese Încă acasă În momentul În care
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Maria imitând prost surprinderea. Înainte ai fi dat orice să te bagi În viața mea personală. Am dat ochii peste cap, lăsând să-mi scape un mic chicot. ― Exagerezi! ― Ok...ce trebuie să fac ca să te reanimez, Alisia? M-am strâmbat. Nu Înțelegeam ce voia să spună. ― Mi-e dor de sora mea enervantă care Îmi mânca zilele. Acum aproape că pari...deprimată. ― Te-a trimis mama să vorbești cu mine? ― Nu fi ridicolă! Da, eram deprimată. Maria era singura care
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
reaprinzându-se În mine. ― Ăăă, Bianca, te superi dacă nu mă Întorc cu tine acasă azi? Chiar trebuie să lămuresc ceva cu el. ― Cine e tipul? ― El e Victor, cel de care ți-am povestit În ora de engleză. Bianca se strâmbă dezamăgită. ― Ah, acel Victor. Te las atunci. Baftă! Se Îndepărtă, iar eu și Victor am Început să Înaintăm unul către altul. El nu părea să știe de ce eram atât de furioasă, dar nu-mi păsa. Avea să Înțeleagă foarte curând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ce-mi iese? spuse el. Nu m-am putut abține să nu-l străfulger cu privirea. ― Ești atât de afurisit! ― Ce-mi iese? repetă el. ― Ok, ok! Ce-ar fi să-ți fac curat În cameră o săptămână? Alex se strâmbă și dădu dezaprobator din cap. ― O lună! ceru el. Mi-am simțit pielea de găină. Nu, În niciun caz. În absolut niciun caz. ― O lună, ești nebun? El zâmbi, apoi ridică din umeri și Îmi făcu cu ochiul. Îmi dădeam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
dădeam seama cu groază că În mod sigur, dacă nu-i făceam pe plac, le-ar fi spus. Nu aveam de ales. ― Bine, o lună, am spus strângând din dinți. Nenorocitule! Chipul Îi fu luminat de un nou zâmbet. Mam strâmbat la el. ― Ești satisfăcut? ― Da, spuse el calm. Deocamdată. Toată afecțiunea mea anterioară pentru puștiul ăsta enervant se evaporase la fel de repede cum apăruse. Am hotărât să mă retrag În camera mea. ― Să nu dai foc la casă! am strigat de pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Maria uitându-se scârbită la fusta mini roz bombon pe care o ținea În mână. E absolut oribilă. ― Au și cizme asortate, am remarcat eu râzând. Am putea să ne luăm la fel și să ne spunem gemenele Barbie. Maria strâmbă din nas și agăță fusta la loc pe umeraș. ― Ți-am spus că e o idee proastă să mergem la cumpărături după școală, i-am zis eu. Nu numai că au haine oribile, dar trebuie să fiu undeva la cinci
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă privirea spre mine. Asta dacă aveți portofelul. M-am strâmbat la Damian care râdea Înfundat. ― Bună David. Și da, am portofelul. ― Minunat, spuse el ironic. Ce ai dori? ― Un capucino, te rog. ― Două, zise Damian. ― Știi, aș putea face eu cinste de data asta, am spus după ce David se Îndepărtă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]