2,683 matches
-
și cuminți șase persoane ce se înfruptau din ciorba aburindă de fasole, în străchini mari de lut și din turtele calde ce alcătuiau un prânz dumnezeiesc! Câte un căpșor curios și îndrăzneț se ițea din când în când prin ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui. Aparițiile drăgălașe ale iezilor, stârneau chicoteli înfundate și zâmbete duioase. Referință
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
un om pe drum cărând petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
2017 Toate Articolele Autorului În fiecare dimineață Ca aripa de melodie Sideful Lebăda-și înalță În nesfârșirea azurie. Eu vreau s-o prind c-așa mi-e sfântă Când ea se depărtează dalbă În brațele-mi cu zarea-nfrântă Și-ncercuirea strâmtă, oarbă. Ea se topește-n lumea verde Lăsându-mă cu palme goale, Prin crestele de munți se pierde Când eu mă-ncurc numai la poale. Pe șevaletul de chindie Ascunde zborul și-avântarea Și-n muzica portocalie Îndeplinește toată zarea
LEBĂDA de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372070_a_373399]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ILUZIA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se chinuia sa intre în pantalonii prea strâmți pentru pulpele ei cărnoase, pline. Trăgea de ei cu optimism. Se blocaseră în punctul nepotriviriii, mai sus de genunchi, cu vedere la capătul puterilor. Și totuși, sărind, schimbându-și locul, continua să tragă. I se chircise pielea prinsă în presiunea
ILUZIA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372324_a_373653]
-
un ceas până la miezul nopții iar Baraba trecuse de intrarea secretă aflată undeva în apropierea Templului. Înainte de a intra, oamenii preotului îi dădură ultimele sfaturi cu privire la drumul prin subteran iar Baraba coborî pe scara de lemn aflată dincolo de o intrare strâmtă acoperită de un capac de lemn peste care se aflau niște butoaie și niște saci vechi și prăfuiți. După coborârea abruptă de pe scara lungă de lemn, Baraba porni printr-un tunel aproape orizontal care șerpuia printre umeri de piatră ori
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
viață și această putere de transfigurare a nimicului în extraordinar este atu-ul ei, asul din mânecă. O vizită la liceu reînsuflețește amintiri, chipuri, nostalgii, dureri, pierderi, lucruri, gânduri și sentimente: “cu buza plină de cuvinte tac / în uniforma prea strâmtă / să cuprindă atâția ani câți au trecut / mă învârt prin clasa pustie /caut un semn că ai existat / umbrele strigă atârnate de pereți/ numele de pe cruce așteaptă alinare un ceai / o vorbă la un pahar cu vin un extemporal / o
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
fără a-și fi pierdut harul. M-a cutremurat grota Mântuitorului IisusHristos, în care fusese coborât în ultima noapte, înainte de a fi răstignit. Printr-un spațiu foarte îngust, după ce l-au legat la suțiori, l-au coborât în acel spațiu strâmt, la adâncime foarte mare, pentru a avea certitudinea că nu va ieși de acolo. Și acum te zguduie, efectiv, nedreptatea uriașă făcută de oameni Dumnezeului lor. De fapt, neoameni îi poți numi pe cei de atunci, care făptuiseră grozăvia. Biserica
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
categorie de oameni! Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene din metal în păr și era încălțată în ghete strâmte, din piele de capră. Poate și situația acelei familii scăpătate, care-i arătase că nimic nu se dovedea veșnic: nici bogăția, nici tinerețea, nici frumusețea, îl hotărâse să învețe, singura modalitate de a-și asigura un trai bun. Prin clasa
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
martie 1938. În mai, ea le scria celor de-acasă: „Eu sunt foarte fericită, cred că nu e exagerat să spun că ne iubim în fiecare zi mai mult. Ne-am pus verighetele, ne stau foarte bine, nici largi, nici strâmte... Zeby îmi aduce flori din oraș, îmi lustruiește pantofii, și nu mă lasă să fac treabă, de parc-aș fi o principesă în exil. Câteodată mi-i frică. Atâta fericire poate supăra pe Dumnezeu.” În septembrie 1939, Eusebiu Camilar a
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
Sunt prea plin de cuvinte rostite în mine... Sunt prea plin de șoptirea vorbirii divine... Sunt prea plin de speranțe din visuri în vers... Sunt prea plin de o lume ce-mi strigă din mers... Mă-ncalț în șosete prea strâmte din lână, Deșir parcă timpul plimbându-l de mână... Și văd pași desculți în cimentul fierbinte Țesându-mi albastrul în slova cuminte. Sunt prea plin... de cuvinte rostite în mine Sunt prea plin... de șoptirea vorbirii divine Sunt prea plin
SUNT PREA PLIN, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346031_a_347360]
-
scurs, Prin paharele vieții murdare, stropi de dulce-amar, Din vinu-ți nebăut de-atâta timp, se văd lucind, Pe catifeaua strugurie, a perdelelor vechi și-mbacsite, De fum, iubire și-ntuneric...tablouri vechi, în care, Burți imense, se văd ieșind de sub sacouri strâmte, Pătate cu otrava-ți, de mine nebăuta, încă, Si care-așteaptă-n cupă ruginita. Femei cu decolteuri mari și largi, privirilor flamande, Ce-așteaptă un simplu semn, În colțuri obscure, se văd râzând și licărind, La strugurii de catifea, la catifeaua strugurindă
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
mai puneau de-un troc, mai trăgeau câte o țigară împreună conversând despre gagici, în fine, tot ce fac de milenii soldații când nu se bat. Între apărătorii fruntariilor se legau prietenii durabile, ba chiar, având în vedere locul destul de strâmt în care locuiau cei doi, unii s-au căsătorit mai târziu, în conformitate cu legile moderne, europene. Un expert în spinoasele probleme ale pulsiunilor erotice pe timpul conflictelor veni cu o idee genială. Toate fetele de pe centuri, trotuare și stabilimente, care oricum aveau
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
sintetic așa cum mă știu: oriunde s-ar afla, românii reușesc să-și mențină identitatea, chiar dacă avem ușoare urme de pasalism și fanariotism aduse din istorie! Este numai și numai situația mea am abandonat o realitate pe care o consideram prea strâmtă și imposibil de suportat, nu doar din punct de vedere economic cât din punct de vedere spiritual! Fiecare din noi suntem parte dintr-un întreg, un mic univers ce are puterea da o amprentă de neconfundat în drumul său spiritual
DE ZIUA TA ROMÂNIE, ŢARA MEA! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347260_a_348589]
-
Acasa > Impact > Scrieri > COMOARA BLESTEMATĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului (fragment) Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > COMOARA BLESTEMATĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
înecase în mare, deși tânărul ofițer sărise să o salveze, povești ce aprindeau imaginația ascultătorului. Soarele curgea ca mierea fierbinte peste pielea tânără, imună la arșiță, peste cele două cimitire în care se învecinau înghesuindu-se în spațiul atât de strâmt dintre ape toate națiile: evrei, musulmani, greci, englezi, ruși, români, italieni... Solul nisipos, neascultător, se tasa repede, nepăstrând pentru mult timp forma mormintelor și nici verticalitatea crucilor și a gărdulețelor despărțitoare, care dădeau să se plece ca niște cheflii, într-
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
cât mai aproape, Să-mi prind de grinda cerului visul, ușor. Când teama mă purta în săbii iară, Inima mea era un canton părăsit, Și sub umbrela lacrimei fănușiană, Sufletul gol eu mi-am adăpostit. De câte ori viața îmi pare rece, strâmtă, M-ascund în mărgăritarul ochiului său, Până ce clopotul sună voios de nuntă Și-n care mire îmi va fi chiar Dumnezeu...
LACRIMA FĂNUŞIANĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346809_a_348138]
-
sângele uitării zace-acum pătată” „rogojină împletită din doine strămoșești” ; „toamnă bănuți de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viața-mi sângera peste tot”.... produc reverberații cu ecouri lăuntrice tentaculare. Însetate de transcendent, versurile caută liniile verticale în speranța evadării din spațuil strâmt, limitat al vieții. Timpul este un adevărat „călău” ce urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de lună // pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
de noapte, metaniile, lupta împotriva păcatului sau pentru despătimire în cazul în care suntem stăpâniți de o patimă - toate acestea au în Biserica Ortodoxă un rol deosebit de important. Viața creștină este în fond o viață ascetică. Ea este „calea cea strâmtă” (Matei 7, 14) împreunată cu multe ispite și greutăți pe care nu le putem birui decât prin răbdare și stăruință în post și rugăciune, prin cumpătare în toate și înfrânare de la tot ceea ce poate dăuna sufletului în tinderea sa către
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
reflectat învățătura dogmatică și practica liturgică în mentalitatea colectivă. Este surprinzător cu câtă atenție și cu câtă profunzime omul din popor a receptat adevărul teologic, l-a trecut prin filtrul conștiinței și sufletului său, l-a concentrat în cupa foarte strâmtă și sintetică a proverbului și l-a transmis din generație în generație. Sperăm că ne va ajuta Dumnezeu ca în viitorul apropiat să dăm la lumină o antologie de proverbe religioase românești și o sinteză de etnoteologie bazată pe tezaurul
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
Autorului Dacă am ști ce ne aduce clipa următoare, am fi oare mai bine pregătiți sau am deveni mai buni?! Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieții cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt și nu mai are timp să se gândească și la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândește pe fiecare dintre noi. Oglinda reflectă chipul omului iar conștiința chipul lui Dumnezeu. Credința precede cunoașterea pentru că pornește
EXERCIŢII DE MEDITAŢIE (3) de ION UNTARU în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346360_a_347689]
-
mare la-mpărat și-apoi... să mor. - Taci! Mai bine ia-mă-n brațe, strânge-mă necontenit Lasă-mă să gust această primă clipă de amor Bun rămas copilărie, visul meu bine-ai venit!... Și-au fugit în lumea largă, strâmtă doar pentru iubire Se făcea că este seară și că pădurarul plânge... La castel e zarvă mare, fete plâng de fericire Dintr-un deal răsare luna ca o lacrimă de sânge Pe cărări întortocheate din adâncul codrului Rătăcesc în toiul
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
trainic, mult prea dens. în iriși arde biruință. în mine ard și iar îmi cer, să torn pahar de apă pură sau doar un strop, de gând lejer... să las să curgă tot ce-i fiere, tot ce-i prea strâmt, prea dur, mizer. sunt călător, și drum, și zdreanța, ce-atârnă-n ram sau gard de fier. o casă mă primește-n ziduri. s-a construit și năruit. pe masă pâinea e amară. uscată-n glas de grâu uimit. m-asculți mereu
SUNT.EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348390_a_349719]
-
Am dorit să te apar prin sfințire de răutățile oamenilor. Te împroșca cu noroi. - Știu, draga Florine, măi discutăm acest lucru, îți mai aduci aminte în redacția „Timpul” din București. Îți spuneam atunci că acei oameni „Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul va petrece”... - Da, da..., l-am întrerupt. Hai să privim spre Pământ, spre petecul acela mic al tărișoarei noastre... - Nu mai sunt ale noastre. Infinitul și veșnicia sunt ale noastre. Apoi Mihai a dat la o parte o perdea
ÎN CER CU EMINESCU PRIVIND PĂMÂNTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348427_a_349756]
-
toleranță de trei-patru kilometri. La zece kilometri depășiți, e mai scumpă hârtia timbrată decât contravaloarea amenzii, deci nu se taxează. Trebuie să fii neamț ca să știi asta. Cu totul altfel se petrec lucrurile în Spania, unde străzile sunt așa de strâmte, de încap doar două mașini una lângă alta. Dacă ai ghinionul să nimerești pe singura bandă liberă, în spatele unui șofer cu chef de vorbă, se cade să aștepți până își pune în temă, cu câteva detalii din viața privată, amicii
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]