1,031 matches
-
și plin de pis trui. Ce idee grozavă ai avut să chiulim! Ce bine e-n zăpadă! N-am să uit niciodată ziua asta! Nici eu n-am să uit ziua asta, îmi spun în gând. Privirea mea eliberată de strânsoarea ochelarilor colindă în voie în sus. Cerul tot e ca o uriașă mare răsturnată, cu valuri albe care se sparg în fulgi ce zboară deasupra mea. închid pentru o clipă ochii. Mă văd înotând cu mișcări ample de bras în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Din senin mă cuprinde în brațe și mă sărută prelung pe gură. Este atât de surprinzător sărutul lui, încât nu mă pot împotrivi, chiar dacă aș vrea. (Dar nu vreau!) — Of, ochelaristo! îmi spune el, după ce-mi dă drumul din strânsoare, cu aceeași neașteptată tandrețe. îmi placi foarte mult! Aproape că-mi vine să-l cred. Toate convingerile mele despre contrariu s-au evaporat instantaneu. Prezența lui și atinge rea lui mă conving cu mult mai mult decât gândurile mele neliniștite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
masă? — Da, îi răspund, încercând un zâmbet viteaz, toată lumea visează la un moment dat să zboare, nu? E ceva banal! Un „loc comun“, după cum se spune la școală. Mie mi-a trecut de când am devenit majoră! îmi desprind brațul din strânsoarea ei și mă duc înapoi în camera mea, deși simt că mama ar mai vrea să stea de vorbă cu mine. Dar nu pot să stau de vorbă cu ea. Mi-a fost greu și să mă uit la ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în ochi. Ce dracu’ vezi tu la marea asta? O apă tulbure și rece! Ce dracu’ faci aici? Te-ai scrântit? Vino înapoi, prostule! Vorbea tare, aproape strigând, ca să acopere vuietul disperat al mării. Eduard se desprinse cu blândețe din strânsoare și o mângâie ușor pe obraz. Nu mai e cale de întoarcere pentru mine. M-am schimbat. Nu mai sunt cel pe care-l știai și care te amuza. Chiar tu ai spus-o! Am nevoie de altceva. — De ce ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trebuia să facă într-un fel pentru a închide, în sfârșit, cercul acela în care se tot rotise fără rost timp de douăzeci de ani. Cercul acela, din ce în ce mai strâmt, care o împresura tot mai amenințător, avea să o cuprindă în strânsoare cât de curând și să o sfărâme cu totul, luându-i orice suflare. Stinse țigara și se înapoie în pat, căzând într-un somn compact, fără vise. Când se trezi, era soare afară. Se îndreptă cu pași de robot spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și încleștându-mă de ea cu amândouă căngile și ca să n-o scap, mi-am înfipt și dinții în ea. Atunci, pâinea dând un țipăt sfâșietor, m-am trezit cu Ali Străilaș în brațele mele, zbătându-se să scape din strânsoare și îmbrâncindu-mă, să cad peste marginea geamblacului sondei și alta nu Ci eu, luându-mi, ca fript, mâinile, de pe el, mi-am șters năluca, luându-mi-o de pe ochi cu degetele, prinzându-mă țeapăn de rola sondei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venind de la piață cărând pâine și verdețuri proaspete în panere adânci, țărani cocoșați sub cobilițele încărcate cu vase de tablă albe pline cu lapte sau iaurt, modiste cochete, băieți de prăvălie. Soarele încă necopt dar plin de vitalitate eliberase din strânsoarea căciulilor grele de iarnă părul strălucitor al femeilor și aduse pe trotuare zgomotul delicat al tocurilor înalte de la pantofii ușori, făcând uitate ghetele grele, frigul, umezeala și zăpada. Semnele războiul aproape nici nu se văd. Aspectul pașnic, liniștit, contrastează izbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți... Încet, cu blândețe, Marius se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați. Gemetele nearticulate ale femeii se pierd undeva, în spatele lor. "...copiii mei....copiii mei!" Gara arde toată, acoperită de un imens val de foc. Prin fumul dens și sufocant se deslușește un peisaj apocaliptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mică, chiuveta albă, ferestrele mari, mărginite cu perdele din pânză grosolană. Încrețește nasul. Mirosul inconfundabil de medicamente și dezinfectant poate să avizeze pe oricine că se află într-un spital. O durere uniformă îi înfășoară trupul iar pe frunte simte strânsoarea puternică a unui bandaj. Curios, dorind să afle despre ce este vorba, încearcă să ridică brațul. Mișcarea abia schițată, se oprește sub cascada unor dureri îngrozitoare care fac să-i scape printre buze un geamăt de durere. Niciodată nu simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și folosind o priză de judo îl aruncă peste cap pe Darie. Lovește scurt cu bocancul, având satisfacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ai oameni sub comanda ta care sunt mult mai importanți decât sincopele tale nervoase. Ai înțeles? Da, domnule locotenent! Măsurându-l din ochi cu răceală să vadă dacă cu adevărat realizase ce îi spune, Marius îl eliberează pe Darie din strânsoarea mâinilor sale. Nu e felul lui să bruscheze oamenii, dar trebuie să-l readucă la realitate pe tânărul ofițer. Dacă nu se trezește la timp, foarte repede va ajunge pe foaia de pierderi a regimentului. Bine, respiră adânc...hai...încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se împotrivi fără să se retragă, îmi primi sărutul încleștat și în cele din urmă îi simții palmele în piept; nu mă respingea, dar era vădit că nu-i plăcea asaltul meu, răsuflarea mea nestăpânită, sărutările mele pe gură reînnoite, strânsoarea brațelor care o înlănțuiseră. Mă cuprinse o furie, stârnită de un presentiment obscur: nu venise să-mi dăruiască iubire, venise cine știe pentru ce... Mă așezai pe pat tăcut și sumbru, hotărât la orice, să rup chiar cu ea și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împinsei cu violență. Dar nu-l dărâmai pe el cum ași fi dorit, ci scaunul pe care stăteam. Asta mă făcu să văd roșu. Îi înfipsei mâna în cravată, îl împinsei spre perete și îl făcui să se holbeze în strânsoare, din roșcat se făcu vânăt. Mă retrasei, îmi ridicai scaunul și spusei: "Nu-mi place să fiu pupat cu sila. Îmi rămân balele, nu vreun sentiment..." Și mă ștersei îngrețoșat pe obraz. Spre uimirea mea nimeni nu se indignă, deși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întregi, nu fumam decât în scurte și rare clipe; îndată ce trăgeam câteva fumuri o aruncam, amețeala pe care o simțeam nu-mi făcea nici o plăcere. Îi aprinsei bricheta, și în timp ce își vâra țigarea în flacără, îmi apucă mâna, simțindu-i strânsoarea ei dulce și fierbinte. Turburat, tăcui. Deși proaspătă, imaginea chipului ei alb ca creta, când ieșise din cabinetul medicului și mă căutase cu privirea, mă turbură adânc, ca la o amintire dureroasă și îndepărtată. Oricât ași fi dorit să ocolesc
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îl aștepta de la mine. O îmbrățișai și abia atunci dădu drumul geamantanului. Avea obrazul fierbinte și gura rece, iar ninsoarea îi jilăvise părul al cărui parfum mă îmbăta. Nu, nu!", protestă iarăși când simți că vreau să mă desprind din strânsoarea brațelor ei și să ridic geamantanul. Îmi arătă ușa cu privirea; era neagră, căscată. "Ce ne așteaptă dincolo? zise. Nu, reluă apoi ridicând geamantanul, m-am obișnuit să-mi duc singură poverile. Se pare că în altă viață am fost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ripley făcu la fel și izbuti s-o prindă în brațe, imobilizând-o. Prinsă în capcană, fetița se zbătea fenetic. Lovea cu picioarele și pumnii, încerca să muște, dar nu scotea o vorbă. În timp ce se zvârcolea pentru a scăpa din strânsoarea lui Ripley, unicul sunet care se auzea în spațiul strâmt era cel al respirației ei gâfâite. Și chiar și acest zgomot era în mod misterios înfundat. În viața ei, Ripley mai încercase o dată să stăpânească o ființă mai mică decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și ceasuri atârnă-n perimetrul sânilor, rămân incrustate cu zeci de carate de aur în mulajul poros. „Autonomie conjugală“. Odată ce-ai acceptat acest lucru, poți merge liniștit mai departe. Pijamaua cu fluturi curăță ochiul de orice impurități, bumbacul îmbracă strânsoarea și zgârieturile-ntr-un roz optimist și etanș. E bine. Nimic nu se interpune-ntre tine și drepturile egale ale femeii. „Drepturile femeii...“, a pufnit Mihnea. „Ăsta habar n-are cu ce se mănâncă femeile. Și nici ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părăsind scena. Se făcea dintr-odată loc și puteai să vezi în jur: costumele de baie se legănau ude și pipăite. Se dansa strâns, la sentiment, cu mâinile pe talia fetei; erai la rândul tău luat de gât, încolăcit în strânsoarea degetelor și apăsat în parfumul de piele sărată și păr despletit. Câte-o fată dansa singură, cu brațele încrucișate la spate. La ora 14, suna sirena, disc-jockey-ul anunța că-i ora mesei și mulțimea se înghesuia la cantina de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi smuls din strânsoarea nemernică a uniformei de lucru și l-am fi supt pe îndelete, în ture, cu schimbul. Leana purta sutien, era obligată. Statul comunist și bărba-su’ (muncitor la „Vulcan“) se ocupau pe rând sau împreună ca ținuta ei să fie decentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămâne pe retină decât o imensă pată vișinie; mașinile copiilor de politicieni, așteptând-o la colțul străzii; bilele chinezești, argintii, găsite în sertarul unei vile din „Primăverii“; petrecerile din Băneasa, cu muzica bubuind în lumina stinsă și toate paturile ocupate; strânsoarea unui braț păros, care îi apasă venele gâtului în mijlocul exploziei de plăcere; căldura vomei cu miros de țuică. Așa curgeau lucrurile, la fel și oamenii din jurul ei. Era ca-n Dostoievski, mai puțin credința. În multe feluri, familia Mariei semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu se zărea nimic, cerul de marmură și granit pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu mai primeau decât strânsoarea dimensiunilor: clădiri înalte și late, fără curți și grădini, lipite unele de altele de parcă s-ar fi terminat tot spațiul într-o singură zi. De pe fațadele lor săreau sfinți, cerbi, vulturi de piatră sau globuri pământești montate pe terasă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dimpotrivă, să crească excesiv. Te doare puțin capul, zici că-i un început de migrenă. E inutil să te-opui. Procesul e similar cu dispariția scoicilor de recif, pe care se-așază stelele de mare. Una, două, douăzeci, o sută. Strânsoarea nu slăbește. Scoicile stau închise, stelele de mare așteaptă. În cele din urmă, scoicile încep să sufere de oboseală, musculatura se relaxează și cochiliile se desfac, expunându-le sucurilor digestive ale atacatorilor. S-a dovedit științific că, pe fiecare tastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
exploatării și liniile în care se poartă lupta de clasă. Organizarea naționalităților ca subunități culturale distincte în cadrul imperiului reclamată de austromarxiști pierde din vedere mult mai urgenta sarcină de organizare a proletariatului dincolo de demarcațiile naționale. Singura "cale de scăpare" din strânsoare este întrevăzută de Stalin în "autonomia regională" a unor unități teritoriale precum Polonia, Lituania sau Ucraina, care să nu țină cont de criterii de naționalitate. "Soluția" federalismului național pentru care pledează austromarxiștii inculcă în muncitori un spirit separatist. Doar federalismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]