1,253 matches
-
palmele sprijinite pe genunchi, simboluri ale meditației. Mai târziu s-a găsit un picior bărbătesc de dimensiuni colosale, din marmură - din statuia pe care o susținea n-a mai rămas nimic -, care a fost lăsat pe loc, pe un piedestal; străduța respectivă se numește astăzi Pié di Marmo. S-a descoperit, de asemenea, un tors feminin din marmură albă, cu veșminte drapate potrivit ritului egiptean; poate că era statuia zeiței. Fără să-i înțeleagă semnificația, oamenii au mutat-o pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frecventată pe ascuns cine știe de ce sectă secretă de mormoni sau adventiști. O descopăr abia acum, deși am trecut pe lângă ea de sute de ori, fără ca să se ofere vreodată receptivității mele vizuale. Mă-ncurc definitiv Într-o Încâlcire de străduțe murdare, extrem de jegoase, cu garduri scunde, de lemn sau cu ziduri din ciment igrasios peste care se văd pereții unor barăci scorojite, de unde se aud tot felul de zgomote ciudate, cotcodacuri de găini, grohăituri de porci, miorlăituri de pisici În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Am evocat la casa dei misteri pentru că Geta Spulber era prietenă cu Emilia C., de care mă Îndrăgostisem; eram după vacanță, când Îi scrisesem o scrisoare; Îmi răspunsese și am fost fericit toată vara. Atunci când urcam Împreună cu E. pe acea străduță, a avut loc această destăinuire. „Ești prea poet, le vezi toate În culori roz“; „De ce?“, Întreb eu fericit și speriat În același timp, „a fi poet e un lucru minunat, nu există ceva mai Înalt decât să fii poet!“, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Toată lumea pierde Acumtc "Acum" Judy N u puteam să mă mișc. Asta era problema. Am vrut să mă grăbesc, așa că am ales drumul direct în loc să o iau pe străzile lăturalnice. E ceva mai mult de mers pe străduțele alea din spate, desigur, dar asta presupune să evit trecerea pe lângă - cum săi zic?- locul crimei? Cu greu aș putea. Imediat ce-am văzut firma luminată cu neon strălucind pe asfaltul ud, mi-am dat seama că fusese o nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Am reușit să trec prin față pe la SavaMart fără să fi aruncat o privire înăuntru, surprinzându-mă cu autocontrolul meu, și m-am grăbit pe aleea care-l ocolea pe partea cea mai îndepărtată, pe care am urmat-o până la străduța care dădea în spatele magazinului. Observasem și reținusem în minte intrarea personalului cu câteva zile în urmă, iar acum găsisem un loc nederanjant dintr-un gang de vizavi, așa că m-am ascuns în umbra lui, rezemându-mă pe-o parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să ia cina împreună... Oh, ia stai, avea niște întâlniri în seara următoare. Ei, atunci poate se vor întâlni să bea ceva după aceea. Pentru început, la hotel, poate, deoarece era cel mai convenabil, apoi vor rătăci pe niște încântătoare străduțe pietruite înainte să intre într-un bistro parisian ca să mănânce niște cartofi franțuzești și să bea Coca-Cola Light. La momentul acela vor fi petrecut ceasuri întregi împreună, poate chiar se vor fi sărutat sub unul din acele felinare romantice din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el. Negustorul apucă ghidonul, dar Jim Înțelese că nu Încerca nicidecum să-l ajute. Privi În ochii nepăsători ai chinezilor. Era obosit și primise destule palme. Jim Îi urmări ducînd bicicleta prin mulțime și dispar pe una dintre sutele de străduțe. O oră mai tîrziu, ajunse pe jos În Szechwan Road, dar Întregul sector financiar al Shanghai-ului era blocat de sute de soldați japonezi și mașinile lor blindate. Așa Încît Jim o luă de-a lungul Bundului ca să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
două canoniere trase o a doua ghiulea, care explodă printre acoperișurile cu țigle cenușii, aruncînd În sus o ploaie de moloz. Imediat se produse agitație. Ca albinele care fug dintr-un ghiveci de flori spart, sute de chinezi alergau din străduțele Înguste pe cîmpurile din jur. Pe cap țineau saltele și boccele de haine. Alergau pe cărările dintre parcelele cu legume. O femeie bătrînă cu pantaloni și jachetă neagră se cufundă pînă la talie Într-un golfuleț de lîngă drum, strigînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la tramvai, taică-tu mai completează și Își cumpără un rom mic de la Bufetul talciocului, iar tu te alegi, pentru numai cincizeci de bani, cu un fascicol din colecția științifico-fantastică, care Îți lipsea, Hiperboloidul inginerului Garin. Bufetul este la capătul străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
până ați cumpărat toate bunătățile astea, pe urmă a stat cu voi În stația lui 34 de la Dunărea, sub copacii plini cu milioane de vrăbii, v-a condus și În mașină până la Morgă, v-a ținut de vorbă pe o străduță din spatele unui magazin de pompe funebre și abia Într-un târziu și-a luat la revedere și În miezul nopții, scăpați de el, ați urcat pâș, pâș, pe o scară de lemn spre camera unde locuia această fată. Pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noaptea îmi este necunoscută partea asta de oraș care m-a văzut crescând. Oamenii trec, ne ating ușor. Nu știu cât suntem de îndrăgostiți. Nu știu că ea este însărcinată. Și ajungem din întâmplare în fața fostului meu bloc. Am ieșit de pe o străduță în pantă, în colț este o brutărie de la care se simte un miros plăcut de pizza, m-am gândit că vom mânca o felie și iată-ne sub ferestrele locuinței mele. Am stat aici până la șaisprezece ani, la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde pe sub ușă intră curentul de la o altă ușă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
singur, pierdut printre milioane altele; aștepți și vine să se formeze pentru tine: un fumuleț, un roi de musculițe. În toți anii aceștia am căutat-o olfactiv. De-ai ști de câte ori am urmărit un halou îndepărtat, am intrat pe o străduță, am urcat niște trepte! Ea a rămas în mirosuri. Și acum, știi, dacă îmi miros mâinile în camera aceasta aseptică, dacă îmi vâr nasul în mâini, știu că-i găsesc mirosul. Pentru că ea mi-a intrat în sânge. Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
furtuna. Se simte miros de rumeguș ud și de ketchup, Italia nu e nici acolo. Acum nu mai știu unde s-o caut, dar alerg, o apuc pe prima stradă care îmi iese în cale și care dă într-o străduță, strâmtă și întunecată, unde ploaia cade singuratică. O văd. Stă pe trepte, în fața unei porți de care și-a sprijinit spatele. Nu mă aude, pentru că zgomotul ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în picioare. — Mergem? Acum, în timp ce conducea, era mai trist sau poate eu eram. Strada părea un noroi gri care se rostogolea în fața botului mașinii. — O iubeam foarte mult..., am șoptit, foarte mult. Puțin mai târziu ne-am oprit pe o străduță de pământ alb, care ducea din strada principală, spre mijlocul câmpiei. Mașina neagră era parcată rău. Aproape de ea se afla un dud mare și eu mă sprijinisem de trunchiul cald, mult mai cald decât spatele meu. Plângeam cu capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Fima Înțelese că Yael chiar nu voia să vorbească cu el, sau poate că Ted se lăsa cu toată greutatea pe telefon și o Împiedica să ridice receptorul. În orice caz, se simțea deja foarte obosit. Peregrinările sale nocturne pe străduțele Valladolidului Îi stricaseră dimineața. Iar la ora unu trebuia să se prezinte la lucru, În spatele biroului de recepție al clinicii private din Kiriat Șmuel. Și era deja nouă și douăzeci. Fima mototoli hârtia cu ideile pentru articol, factura la electricitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și o să-nceapă adevărata noastră viață. Uneori ieșeau Împreună la plimbare, pe străduțele goale din nordul orașului, Într-o seară de vineri, iar el Îi vorbea, cu o pasiune abia stăpânită, despre unirea trupului și a luminii În mistica antică. Asta trezea În ea bucurie și tandrețe, făcând-o să se lipească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
După ce băgă hârtiile În sertar, Încuie arhiva, se duse să spele ceștile și se pregăti de Închidere. 5 Fima se udă leoarcă În ploaia torențială După Închidere se urcă În autobuz, coborî În centru, găsi un restaurant ieftin, pe o străduță lăturalnică nu departe de piața Sion, unde mâncă o salată și o pizza cu ciuperci, bău o Coca-Cola și ronțăi o pastilă contra arsurilor stomacale. Întrucât nu avea suficienți bani la el, Întrebă dacă putea plăti cu un cec, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu mai rămăsese În oraș nici un suflet viu În afara lui, a șopârlei și a luminii. În adolescență, colindând pe străduțe și pe câmpuri pietroase, Își Închipuia că putea auzi și el voci. Ba chiar Încercase odată să noteze ce i se păruse că auzise. În zilele acelea mai putea mișca unele inimi, În special pe cele ale femeilor, În discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e problema noastră. La intrarea În casa scărilor, zări un om gras zăcând nemișcat, ghemuit sub cutiile poștale, Înfășurat Într-o manta groasă. De spaimă, aproape că se răsuci pe călcâie să fugă după taxiul care Încerca să Întoarcă În străduța Îngustă. Pentru o clipă Îi trecu prin minte că nenorocitul acela era chiar el, stând și așteptând să se lumineze de ziuă, fiindcă pierduse cheia apartamentului. Apoi puse acest gând pe seama oboselii: acolo nu zăcea un om, ci o saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În dosarul Ministerului de Interne, Departamentul de Servicii Municipale. Băgă dosarul Înapoi În sertarul de jos. Era deja trecut de trei și jumătate. Un cocoș cânta În depărtare, un câine Încăpățânat nu Înceta să latre În Întuneric, iar orbul de pe străduța pustie Încă mai ciocănea cu bastonul său. O clipă i se păru că aude chemarea muezinului din satul Beit Safafa. Se Întoarse În pat, stinse lumina și Începu să compună În minte sfârșitul scrisorii, care lipsea. Adormi imediat. Avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
loc pe dealul Golgotei chiar În acel moment. Doctorul Wahrhaftig plecă acasă cu un taxi, iar Tamar, pe care se oferise, ca de obicei, s-o lase lângă liceul Rehavia, i se alătură. Gad Eitan se strecură prin Întuneric spre străduța pe care Își parcase mașina. Iar Fima, Înfășurat În palton, cu gulerul ridicat, cu un fel de șepcuță roasă, soioasă pe cap, așteptă vreo zece minute În stația de autobuz pustie, sperând Într-o minune. Simțea nevoia să se Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele bătute de vânt, Întuneric În clădirile guvernamentale și peste ruine, peste porți, peste câmpurile de piatră și terenurile virane, Întuneric peste comploturi, pofte și viziuni nebunești, Întuneric peste dealuri și peste deșert. Spre sud-vest, deasupra Înălțimilor ce Înconjurau satul Ein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]