1,751 matches
-
Nu poți câștiga mereu...” Se despărți de Doctor În dreptul casei acestuia, dând șoferului adresa Carlei, sperând să repare, ce mai putea fi reparat. Taximetrul Îl depuse la drumul principal, având de mers o bucată de drum În interiorul unei alei Înguste, străjuită de pomi ornamentali. Dimineața era undeva pe aproape și, chiar auzi În depărtare - un cocoș vestind, ivirea zorilor. Mergea agale, târându-și picioarele, zărind În depărtare un fel de umbră dar, pe măsură ce umbra se apropia, reveni la dimensiunile unui om
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea. Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele nopții un punct dintre infinit și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lămurit de el - că era printre puținii funcționari ai primăriei care nu făceau politică, deși explicația îi rămăsese neînțeleasă, părându-i nerațională. Avea o mintea ageră, ajutată de școala evanghelică pe care o urmase în copilărie și lecturile ce-i străjuiseră în tinerețe singurătatea, născută de absența soțului prea zelos cu îndatoririle de serviciu, lecturi pe care memoria i le trezea la viață și de care făcea caz când se ivea prilejul, iar dacă nu se ivea îl născocea ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
romantic, adică un visător. - Toți suntem romantici sau „visători”, cum spuneți, măcar în zonele noastre de subconștient, domnișoară - ceea ce ne diferențiază este numai dozajul. - Acceptați dozajul zero? - La brute. Râse și trecu de pe scaun pe fotoliul de lângă șemineu deasupra căruia străjuia (totdeauna, mi s-a părut, într-un echilibru instabil, gata să cadă), un vas înalt, portocaliu, cu flori artificiale, de care, neștiind, jurai c-au fost smulse acum din grădină. - Vroiam numai să vă cunosc părerea - m-am întrebat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-l duseră până la o baracă, iar în după-miaza aceleiași zile fu înmormântat. O movilă de pământ ce se șterse și ea în vântul secetos al ținutului. Au trecut ani, mulți, foarte mulți, și mi-aduc aminte și acum de el, străjuind începutul acelei tinereți când am urcat, pentru prima dată, treptele tribunalului județean. 17. 1953. Anul morții lui Stalin. În dimineața acelei zile de martie, grupuri de oameni fură aduse încolonate, în centrul orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
i-o știam. - Domnule judecător, începu, anii au trecut și m-am gândit să fac la mormânt o cruce de marmură, cu o placă pentru toți, un model frumos, o să v-arăt... și scoase din poșetă fotografia unui alt mormânt străjuit de o cruce cu asamblarea unei plăci pe care erau încrustate fotografiile fiilor morți, cu numele fiecăruia și datele de naștere și deces. - Mă gândesc că mâine, poimâine, mă duc și eu. Vreau să fiu înmormântată tot acolo. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
datorită respirației și privirii, la care se adăuga ceva ce scăpa atenției), puteau fi reprezentate, spun, prin linii asemeni celor de pe graficele de temperatură, dar nu în unghiuri ascuțite, ci, urcând în platouri în mireasma aerului tare al semețelor conifere străjuind miracole de iarbă, totul într-un timp irealizabil, fie coborând în semicercuri unduioase imaginând hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea în final și câteva urări pentru mine. Doamna Pavel umplu două pagini mărturisindu-și nostalgii regăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau la ferestre o anume intimitate caldă, misterioasă, pe care sufletul o simte totdeauna ca venită din altă lume. Doamna Pavel era în sufragerie, în cealaltă parte a clădirii și-și dădea în cărți. „O pasență, domnule judecător - mi se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Și încet, cu tinereța și cu dorul, am început a vedea frumuseți nebănuite. Dimineața, mă trezeam când soarele roș, ca de sânge, înflăcăra geamurile. Ieșeam repede afară, după ce mă îmbrăcam. Calul mă aștepta la scară, lângă pâlcul de salcâmi care străjuia casa, palatul nostru, cum îi zicea tata, Dumnezeu să-l ierte. Depărtările erau învăluite de aburi; ciocârlii cântau deasupra lanurilor noastre. Porneam cu logofătul, un om mărunt, cu ochi mici, sfredelitori, cu mustățile lungi. Vorbeam puțin cu el, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu pușcă și cu șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse: „L-am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât mâncarea și împărecherile capricioase ale marelui stăpân. Bucătăriile unde se amestecau mierea de la Moldova dumneavoastră și aromatele de la India, haremul unde străjuia ca o fantomă a geloziei rânjite un câzlar-agasi, hadâmb negru, alcătuiau oarecum cheia intereselor cardinale în această aglomerație de clădiri de lemn, chioșcuri, cafasuri, grajduri, odăi, geamii, foișoare, ganguri și havuzuri. Mehmet-Fatâh răzbise aici cu hoardele lui din Asia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privesc cu ciudă de pe podea -, iar mama începu să caute printre ele, scoțând pastile din sticluțe. Patul meu fusese așezat cu grijă lângă fereastră ca să pot să privesc lumea de pe stradă. Numai că nu puteam s-o fac: la geam străjuia o perdea de plasă care era la fel de greu de clintit ca un zid de metal. Nu din punct de vedere fizic, desigur, ci social: în suburbiile Dublinului să îți ridici cu nerușinare perdelele spre a vedea mai bine „lumea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai rău ca oricând. Mă dureau până și mâinile și picioarele. Eram tăcută și posomorâtă, ca o versiune feminină a lui Joey, dar fără costumația ridicolă de rocker. Am îndepărtat toate pozele cu Aidan - cele atârnate pe pereți, cele care străjuiau pe televizor, până și pe cea din portofel - și le-am exilat în tărâmul plin de praf de sub pat. Singura persoană cu care voiam să stau era Jacqui, care nu se putea opri din plâns. —E doar din cauza hormonilor, repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să vină după ei călare; adunaseră deja mai multe zeci de persoane, printre care adolescenți foarte tineri cărora zăpada le lumina obrajii imberbi. Mohamed s-a întors în odăile lui să-și ia haine mai groase, apoi s-a dus, străjuit de doi soldați, să-și dezlege calul din grajd, îndărătul casei. Ieșită în deschizătura ușii, ținându-mă pe mine pe jumătate adormit în brațe și cu capul Wardei ițindu-se peste umărul ei, mama stăruia să afle de la ofițeri unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am oprit puțin să sting țigara și să mă bucur o clipă de căldura nopții. Două curve, roșcata și una străină, voinică, cu un cap mic și musculos ca un bec, sau ca o ceapă, stăteau sprijinite de gardul care străjuia hotelul asupra căruia plana iminența unui incendiu, și le-am spus: — Hei, am auzit că una de-a voastră a mierlit-o alaltăieri - poate că nu era cel mai fericit cuvânt pe care l-am găsit, totuși voiam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Împlinit-au lucru sfânt, Că-n inimi, aveau văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-au jertfit, Au dus Țara, la-nălțare, Iar vrăjmașu-a fost strivit. Demnitate, moșteniră, De la bravii lor părinți Ce milenii străjuiră În Carpații-mpăduriți. Pe cruce, n-au cască rece! Le-am pus ramuri de măslin, Ca prin vremea care trece, Pacea să-nvingă, deplin.
Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
-
de vultur, sirene și centauri (catedrala Notre-Dame din Surgères, CharenteMaritime), dragoni, capete de om cu picioare de leu (catedrala din Basel), ființe cu trup de om, labe de animal și cozi de pește. În baptisteriul din Parma, lângă Pomul Vieții străjuiesc balauri, la fel pe un basorelief în muzeul catedralei din Ferrara. Care le este rostul pe catedralele creștine? Ce înțeles poate avea această înfruntare între frumos și urât, între hieratic și grotesc? Legenda spune că un dragon teribil trăia într-
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
cîte trei, ci cîte trei milioane. Și atunci nu mai există nici o enigmă valabilă. Nici preasfînta Treime. În acea după-amiază, pe cînd urca pe bulevardul Tibidabo, Julián crezu că trece de porțile raiului. Case care i se păreau niște catedrale străjuiau drumul. La jumătatea traseului, șoferul Întoarse și trecură de grilajul uneia dintre acestea. Pe dată, o armată de servitori se puse În mișcare pentru a-l Întîmpina pe domnul. Tot ce putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
puncta ecoul pașilor noștri. În scurt timp, o duhoare amară și pătrunzătoare se răspîndi cu adierea rece de iarnă. — Ce-i cu mirosul ăsta? — Am ajuns, anunță Fermín. 30 O poartă din lemn putrezit ne conduse Într-o curte interioară străjuită de lămpi de gaz ce aruncau cîte-o rază peste ornamentațiile și figurile de Îngeri ale căror trăsături se destrămau În piatra Îmbătrînită. O scară urca la primul etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
paie asortată cu o rochie cu pliuri și ghirlande care o făcea să semene cu un chioșc de dulciuri sau, În cuvintele lui Miquel Moliner, care o zărise de departe, cu un bizon deghizat În Madame de Recamier. Poarta era străjuită de doi oameni de serviciu. Aceștia nu părură prea impresionați de vizitatori. Doña Yvonne anunță că fiul ei, don Francisco Javier Fumero de Sotoceballos, Își făcea intrarea. Cei doi servitori Îi replicară, În zeflemea, că acest nume nu le spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și așa, tot atît de lipsit de demnitate pe cît eram de lipsit de un pardesiu pe potriva temperaturii Înghețate, m-am adăpostit de vînt Într-un portal, de cealaltă parte a străzii, și am rămas acolo vreo jumătate de oră, străjuind ferestrele și văzînd cum se perindau siluetele domnului Aguilar și soției sale. Era aproape miezul nopții cînd m-am Întors acasă, tremurînd de frig și cu universul În cîrcă. O să sune mîine, mi-am repetat de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă descurc ca să nu o pierd pe Bea pentru totdeauna. CÎnd am auzit clopoțelul de la intrare, am crezut că era Fermín care se Întorcea, convins În sfîrșit că strădaniile noastre detectivistice nu aveau nici un haz. — Ia te uită, moștenitorul tronului străjuindu-și castelul, așa cum se cuvine, deși cu o față de vînătă. Înveselește-ți chipul, băiete, că parcă ai fi păpușa lui Netol, zise Gustavo Barceló, Înveșmîntat Într-un palton din păr de cămilă și echipat cu un baston din fildeș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care urca spre intrarea dinspre răsărit a marelui cimitir al orașului. Eu eram ultimul pasager. — La ce oră trece ultimul autobuz? l-am Întrebat pe șofer Înainte să cobor. — La patru și jumătate. Șoferul mă lăsă la poartă. O alee străjuită de chiparoși se ridica În ceață. Chiar și de acolo, la poalele muntelui, se zărea infinita cetate a morților, care escaladase colina pînă ce trecuse dincolo de culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
culme. Alei de morminte, promenade de pietre funerare și străduțe de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită ce se scufundau În tină. Am respirat adînc și am pătruns În labirint. Mama zăcea Îngropată la vreo sută de metri de acea potecă flancată de galerii nesfîrșite ale morții și dezolării. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița scuturînd din cap În timp ce un bărbat cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]