8,571 matches
-
de la mijlocul spinării și până la guler. Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai lui Ellis un portofel de piele de țipar ud leoarcă și ronțăit. Fața lui Ellis e de-un roșu închis și strălucitoare, așa cum ai arăta dacă ai nimeri plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Un deget descărnat desenează un haos de sânge și lacrimi, muci și bale. Părul domnului Parker e căzut peste ochi. Cealaltă mână a sa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Singurului ei pantof i s-a rupt tocul. Ciorapilor li s-a dus firul acolo unde s-au frecat de canatul ușii. S-a apucat de stativul pentru prosoape ca să-și recapete echilibrul și și-a ciobit lacul de pe unghii. Strălucitoare regină anală a perfecțiunii zice: — Futu-i să-i fut. Prințesa Prințesă țipă după mine: — Nu că mi-aș dori cu adevărat să fiu femeie. Țipă: Așteaptă! Brandy țipă: Fac asta doar pentru că e cea mai mare greșeală pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
curul la nunta lui Evie e mai strânsă ca pielea. E ceea ce ați numi strâns până la os. E stampa aia bestială cu Giulgiul din Torino, aproape toată numai maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin limita. S-o urăsc pe Evie cere mai mult efort decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea considera fericit. Exista deja un subiect de conversație. Nici nu-și închipuise că lucrurile vor merge atît de bine. Și-a pus chipiul pe masa neagră, uriașă, deasupra căreia bătea o pendulă într-o cutie la fel de neagră, pereții erau strălucitori de albi și scara contrasta puternic pe acest fond, ducînd desigur sus, unde, într-una din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de tăcere ridică privirea. Mihai Mihail era foarte concentrat, foarte atent la expresia lui, ochii galbeni se făcuseră ca două lentile strălucitoare în lumină, ei, parcă așa aduce din nou cu Mihail de altădată, cu Mihail din poveștile care circulau din birou în birou, avea ceva de linx, de mîță sălbatică. Într-o fracțiune de secundă și-a dat seama că răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie pus sub control tocmai Consiliul de Miniștri?". Inginerul Stoicescu s-a întors derutat către locotenent, acesta era din ce în ce mai vînăt și mai încrîncenat, pot să jur că l-am auzit cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
silueta se profila la douăzeci și ceva de mile distanță 1. După ce urmări câteva clipe un pescar care-și aruncă năvoadele de pe o stâncă a insulei Piti-UnTai, se ridică încet și porni din nou, pe plajă largă de nisip alb, strălucitor. În curând ajunse la Punta Matira, al cărei contur se înfigea că o sulița în apa mării, mărginind extremitatea sudică a insulei. Trecu de istmul îngust, de numai o sută și ceva de metri și ajunse pe plajă sudică, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
devreme că Maiana îți produce mai multă plăcere decât orice altă față, dar asta nu-ți dă dreptul să-i ceri și ei să se hotărască la fel de repede. Uită-te la penisul tău, când e excitat: e drept, tare, aproape strălucitor. Uită-te apoi la sexul unei femei: e întunecos, misterios și plin de ascunzișuri. Îi așeza cu afecțiune palmă pe creștet. Tot la fel, sentimentele lor sunt mult mai complexe, de aceea este nevoie de mai mult timp pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care încerca, în zadar, să străpungă întunericul, abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile oceanului, insă încordându-și privirea, oamenii de pe Marara ajunseră la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care le purtau. Existau însă și lucruri care îi fascinară din prima clipă, în special o serie de obiecte pe care le purtau atârnate la gât, care erau de fapt două bețe încrucișate, dar făcute dintr-un material atât de strălucitor, încât razele soarelui care se reflectau din ele aproape că îi orbeau. Nici Tapú Tetuanúi, nici Chimé din Farepíti nu mai văzuseră până atunci ceva asemănător, la fel cum nici macar nu auziseră vorbindu-se de materialul din care erau fabricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și extrem de ascuțite pe care unii dintre bărbați le purtau la brâu. Pentru niște oameni că ei, care nu văzuseră niciodată metal, era o experiență fascinantă, căci în ochii lor o spadă de Toledo era lucrul cel mai dur, măi strălucitor și mai letal care se putea gasi pe scoarță pământului. Crucile de aur, săbiile de oțel și cratițele de cupru erau obiecte străine mentalității celor născuți în Bora Bora și simplul fapt de a le atinge cu vârfurile degetelor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajuns la timp, acum ar fi fost morți cu toții, iar asta dovedește că sunt oameni ca și noi. Și-atunci lucrurile pe care le au?... —Sunt doar lucruri. Dar ei stăpânesc soarele și luna. Chimé din Farepíti scoase o monedă strălucitoare, de aur, pe care o primise în dar. Oare aceasta nu este o bucată din soare, iar cuțitul acesta nu este făcut din luna? —S-ar putea să fie vorba despre bucăți din soare și din luna care au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Marara până acolo și, după ce, cu mari eforturi, au reușit să extragă din apa acel obiect greu și cu un aspect ciudat, toți cei prezenți au rămas uluiți în momentul când greutatea care atârnă în interiorul sau se lovi de pereții strălucitori. Primul zgomot pe care il scoase aproape că îi asurzi pe bieții sălbatici, care nu auziseră niciodată sunetul vreunui instrument metalic, ale cărui note erau de o sută de ori mai puternice decât cele scoase de cea mai mare cochilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oroarea pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu câteva secunde, îl considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc și să-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori, odată cu ceață groasă care limitase vizibilitatea, si o lună timidă, în primul pătrar, isi făcu apariția pe un cer limpede și plin de stele strălucitoare. Petrecură cu cântece și dansuri, se ospătară copios la lumină unor focuri a caror strălucire nu se putea distinge din larg și, pentru prima oară de mult timp încoace, bărbații și femeile din Bora Bora nutriră speranța că zeii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care se născuse și al carei erou - cel mai legendar dintre eroi - devenise. Cand sicriul celui mai mare dintre Marii Navigatori dispăru în întuneric, iar bolta cerului se umplu de milioane de stele, Tapú Tetuanúi caută una nouă și strălucitoare, care, din clipă aceea, avea să poarte numele lui Miti Matái, consulta Drumurile de Stele desenate pe puntea Mararei și, depărtându-și picioarele, așa cum își amintea că obișnuia să facă maestrul lui, ordona cu o voce sufocata de emoție, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-ajung la aer. Dând din picioare în apă, agitându-mi brațele, ajung cam pe la jumătatea distanței până la suprafață, dar mai sus nu pot. Inima îmi bate tot mai tare și mai iute în cap. Prin fața ochilor îmi roiesc scânteile strălucitoare, mă întorc și mă uit în jos... și nu mai înțeleg nimic. O funie groasă, un fel de șarpe alb-albăstrui și brăzdat de vene a ieșit din gaura de scurgere și m-a prins de cur. Din unele vene se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
purtând pantofi cu toc în care nici o reflexologă nu și-ar vârî picioarele. În timp ce portarul îi cheamă un taxi, te apropii îndeajuns ca s-o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trebui să-i porți. Ești la barul hotelului Park Hampton, încercând să convingi un om de afaceri beat să accepte o treabă la labă în toaleta bărbaților. Atunci o vezi pe Angelique traversând holul, îndreptându-se către lifturi. Cu părul strălucitor. Cu blănurile târându-se pe covoare în urma pantofilor ei cu toc. Angelique, care încă arată trăznet. Îi prinzi privirea, și, cu o mână înmănușată îți face semn să te apropii. Când sosește ascensorul, îți spune că se duce la mansarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]