2,407 matches
-
din închisoare. Nelegiuirea săvârșită mă doare. Spune-mi cu ce s-o ispășesc? Pedeapsă pe măsura faptei doresc. VEZINAS Ooo, iubită fiică a lui decebal, iubită preoteasă! Înghețul pe munte e mai mare pedeapsă. Ea ne este lăsată prin datini strămoșești Pentru aceia ce s-au împotrivit poruncilor regești. Nu au cunoscut dacii un rău mai mare! DOCHIA Dochia a săvârșit în Dacia prima trădare Împotriva țării, a strămoșilor, a dacilor toți, A uneltit în răul strănepoților din nepoți. ( Către ceilalți
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
ca niște „himere” la care nu poate ajunge: „În spate e noaptea, / În față e oaza. / Pe drumul mătăsii / Un joc de cuvinte / E viața./ Departe e Meka, departe!” Autorul face și un remember al celor ce au apărat glia strămoșească: „Voievozii pletoși / Alungă hoardele... / Dinspre pietrele de întemeiere / Străbate un cânt... / Străbunii, / Mânuind plugul și sabia, / Au durat citadela / Iubirii de neam. / Din codri, / doinele urcă / înspre simfonia / neamului românesc.” Apoi face o trecere în revistă a figurii proeminente a
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
loc de frunte stă aceea că a încurajat și ajutat o mulțime de tineri teologi să se pregătească pentru apărarea și promovarea credinței ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste, si care astăzi sunt preoți și slujitori destoinici ai Bisericii strămoșești. A fost în același timp un bun păstrător al Tradiției și un pastor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant și ordonat, ospitalier și erudit. Un preot distins al cultului ortodox și un om al culturii înțelepte, un
IN MEMORIAM: SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA [Corola-blog/BlogPost/359340_a_360669]
-
a făcut Părintele Arhimandrit Serafim Mân, datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oamneni, a atașamentului sau față de țara aceasta și de Biserică strămoșeasca!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și de recunoștință rugându-ne lui Dumnezeu să-l răsplătească cu harul și cu dragostea sa cea nemărginita acolo, în locașurile cele cerești, în lumina cea neinserată a Slavei Sale!... Dumnezeu
IN MEMORIAM: SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA [Corola-blog/BlogPost/359340_a_360669]
-
Răul de care vorbește Vavila Popovici începuse în trecut. Evocarea trecutului, a unor biografii reale face din „Cartea mamei” un veritabil document de restaurare istorică a vremurilor apuse, a unei societăți în care românii fuseseră deposedați de către comuniști de pământul strămoșesc. Bunicul autoarei îl portretizează cu o vervă ironică pe Lenin, creionând în relatarea sa, abuzurile ce urmau să se facă și tragismul instaurat de noua eră. „Bunicul din partea tatălui, aflându-se sub ocupație rusească la acea vreme, auzise despre o
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
iubit toată viața satul natal, cântecul și portul popular. Talentată și perseverentă, a cules cântece originale de pe Valea Gurghiului, a luptat pentru mediatizarea folclorului din zonă, a colecționat peste cincizeci de costume populare. Își ia forța din legătura cu pământul strămoșesc, din harul pricesnelor, pentru ea muzica este sacră și tămăduitoare: „Pentru mine cântecul este leac, iar scena un altar.” Scopul muzicii ei este de a înveseli oamenii: „Eu cânt lume pentru tine,/ Lume să te veselești.” (Eu cânt lume pentru
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
cântecului izvorât din adâncul sufletului, al fluierului și al tulnicului, protejat de măreția codrului și a muntelui. Am dori ca aici pe Valea Gurghiului timpul să curgă veșnic în aceeași atmosferă de tihnă, armonie și voie bună și ușa casei strămoșești să rămână mereu deschisă spre foșnetul codrului, spre susurul izvoarelor, spre stelele cerului pentru a se înnobila cu noi și noi valori, cât și spre toți cei care vor veni cu gândul de a-i cunoaște și respecta specificul scris
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
în timp și spațiu: S-a născut la data de 14 decembrie 1952, în Lunca Bradului, județul Mureș, într-o familie de oameni simpli, cu cinci copii, el fiind cel mai mare dintre frați. Numele său era Ioan Croitor. Învățăturile strămoșești și apropierea de natură, l-au împins încă din tinerețe spre mângâierea lutului și a lemnului. În anul 1998 vine în Brașov și se stabilește aici, casatorindu-se cu Lomira Bradescu, astfel numele său devenind Ioan Croitor Bradescu. De-a
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
timp un bun păstrător al Tradiției și un păstor receptiv la noile probleme apărute în societate. Era elegant și ordonat, ospitalier și erudit. Un preot distins al cultului ortodox și un om al culturii înțelepte, un slujitor al Bisericii noastre strămoșești și al poporului român ... Preacuviosul Părinte Petroniu Tănase a fost un om al bucuriei, al seriozității și discreției, un om care și-a propus să înmulțească seriozitatea și conștiinciozitatea și credem că a reușit cu prisosință. Darul deosebit al Părintelui
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA TRECEREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360361_a_361690]
-
datorită ținutei sale morale și preoțești, a echilibrului, seriozității, sincerității, profunzimii și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oameni, a atașamentului său față de țara aceasta românească și de Biserica ei cea strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac
ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA TRECEREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360361_a_361690]
-
am senzația și impresia că toți Părinții Redactori și Editorialiști ai acestei publicații au fost întotdeauna și în mod permanent conștienți, fiecare în parte, de această vocație a omului, de “dăruitor” pentru cei din jurul său și din neamul său, cel strămoșesc, creștinesc și românesc. Astăzi, din păcate, modelul și exemplul lor este tot mai greu de cuprins și de asumat ori de însușit în arealul personalității noastre, mult pretențioase și simandicoase. Că nu este totul pierdut ne-o dovedește acest buchet
REVISTA “ÎNVIEREA” DIN TIMIŞOARA, A ARHIEPISCOPIEI TIMIŞOAREI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360472_a_361801]
-
chiar dacă suntem cu toții departe de casă. Cuvintele sunt sărace să transpună emoțiile și bucuriile sufletești ce au inundat sufletul nostru, al tuturor celor prezenți. Am simțit cu toții că deși departe de casă, trăim și gândim românește, că avem aceeași credință strămoșeasca pe care suntem datori să o transmitem copiilor și nepoților noștri. Știu că printre icoane se ascund uneori tot felul de oameni iar printre oameni tot felul de îngeri, printre toți însă, lumina sfântă și dragostea de Dumnezeu și de
PRIMĂVARA ÎN ATLANTA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360502_a_361831]
-
milenare de-a străbate ca Soarele pe ape curgătoare. Izvorul gândurilor creatoare, prin noapte curge cu lacrimi din condei, să pună doru-n ape curgătoare. Când pagini sunt inundate de idei. Izvorul curge cu lacrimi din condei, când vlăstare de viță strămoșească în pagini de carte revarsă idei. Pe ogorul culturii să rodească. În vlăstare de viță stămoșească vuiește glasul gândurilor coapte, pe ogorul culturii să rodească, în zările de slove luminate. Vuiește glasul gândurilor coapte, când idei se rumenesc pe cer
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360511_a_361840]
-
a sorții, a unor evenimente neînțelese de ea la vârsta aceea. El, dezertor, ajunsese la șatră să scape de moarte, pe când ea din întâmplare, să nu fie omorâtă la o margine de șanț. Viața ei era de martiră, a păcatului strămoșesc, că se născuse evreică. Viața pentru el era un lucru măreț, de neprețuit și o iubea. - Marițo, pentru mine, ca și pentru tine, numele noastre adevărate, Maia și Trifon, nu trebuie să fie știute de nimeni. Eu rămân Trifu și
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
s-a produs o interferență a unui cuvânt dacic cu unul latinesc. Margayami... lângă... kudra. Ce mult se aseamănă cu: merge... lângă... codru! S-a spus pe bună dreptate că, printre cuvintele românești cu etimologia necunoscută, unele trebuie să fie strămoșești, au¬tohtone. Exagerările, absoluți¬zările, în sensul negarii elemen¬tului prelatin din Dacia ori a reducerii nejustificate a importanței factorului romanic sunt neștiințifice și deci inadmisibile. Se știe că verbul românesc a țipă are două sensuri: „a strigă“ (cu etimologia
CODRU-I FRATE CU ROMÂNUL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360053_a_361382]
-
Varșovia, și eram mândri că vom defila alături de „frații sovietici” spre gloria nepieritoare a victoriei finale asupra capitalismului imperialist. Pentru testarea capacității de luptă pe care vom dau-o cu dușmanul care pândește ca o hienă să ne atace „pământul strămoșesc”, va trebui să ne dovedim măiestria în mânuirea tehnicii militare de tragere cu rachetele Dvina și Volkov, în poligonul de la Baiconur. Abia așteptam să vedem cum au să-și ia zborul „zvetlanele” spre înălțimile necuprinse ale cerului, să le dirijăm
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
un poligon de tragere unde sunt exersate armele atavice ale răutății, invidiei și mândriei, păstrate, multiplicate și distribuite apoi la scară mică în relațiile zilnice ale fiecăruia dintre noi. Bieții de noi, am săpat vârtos în minereul diamantin al înțelepciunii strămoșești pentru a scoate la iveală denominațiuni care acoperă toată gama exprimării malverse „in vitro” a manifestărilor omenești, ba chiar și alte câteva pe deasupra ... O oportunitate neîndoielnică de exprimare a acestor năsărâmburi o reprezintă alegerile. Aproape toți oamenii așteptau cu sufletul
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]
-
cațavenci sadea, chiar o merită! Un singur lucru mă deranjează. Că se scrie din ce în ce mai puțin corect. De multe ori textele, fără diacritice, sună anapopda. O fi atât de greau să selectezi limba română? Culmea e că primesc materiale despre limba strămoșească, scrise ditirambic, în același mod păsăresc!?! - Lasă, nu mai fi și tu atât de pretențios! *** Toate bune!?! Ai nevoie de o informatie? Mică, mică? O rezolvăm împreună. VIZITATI - http://blogulluigabu.blogspot.ro/, http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 Tel
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+14 !): FACEBOOK de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359758_a_361087]
-
zicându-ne: nu știu!, căci nu numai obiceiul, dar însăși amintirea lui, însuși înțelesul cuvântului s-a șters din memoria noastră”. Dar să îl lăsăm în continuare pe Nicolae Gane „să scuture pulberea uitărei de pe acest vechi și frumos obicei strămoșesc”. Iată deci ce însemna mărțișorul în vechea societate românească: „Mărțișorul era un dar ce-și trimiteau românii unul altuia în ziua de 1 martie. El consta într-un bănuț de aur spânzurat de un găitan de mătasă împletit cu fire
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
lor; trăiau în simplicitate și împrumutau vorbele și obiceiurile lor de la mama natură, care împodobea fruntea fiicelor lor cu flori de câmp (...) Toate însă s-au șters de buretele așa-numitei civilizațiuni moderne care, în locul comorilor de înțelepciune și tradițiuni strămoșești, n-a găsit altăceva mai bun de pus în loc decât minciunile de la 1 aprilie, care și acestea (...) au ajuns a se practica în toate zilele anului”. Perioada despre care amintește Nicolae Gane, în care mărțișorul era un dar ce și
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
în care mărțișorul era un dar ce și-l trimiteau românii unul altuia la 1 martie, este una destul de îndepărtată, de vreme ce Simeon Florea Marain constata în anul 1899, în lucrarea „Sărbătorile la români”, vol. al II-lea, că „această datină strămoșească a început în cele mai multe părți, și cu deosebire în Moldova, a se pierde” și că „în ziua de azi (deci la 1899) mărțișorul este un dar ce-l dau numai părinții copiilor lor”. Să vedem, așadar, care sunt concluziile lui
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
de-a curmezișul acțiunii. Însă Eminescu îi răspundea: „Dă fără milă în ei!” Cu această ocazie poetul a publicat un articol în Timpul în care spunea, printre altele, că Ștefan apărătorul Moldovei și al creștinătăți este un sfânt al Bisericii noastre strămoșești. Prin noiembrie în același an un ziarist anonim scrie în publicația liberală Democratul, atacându-l pe Poet, spunând că „Domnul Eminescu ne-a obijnuit cu nebuniile sale publicate în Timpul. Cu ocaziunea sărbătorilor de la monastirea Putna acest domn a îndrăznit să
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
Data de 01 iunie 2009 marchează, în cadrul Fundației „Cavalerii Daciei”, apariția orchestrei de estradă „ANGELY’S”, creată cu scopul de a promova valorile culturale naționale și universale, de a susține tinerele talente autohtone, de a păstra tradițiile, obiceiurile și datinile strămoșești, de a reliefa posibilitățile de exprimare ale instrumentelor de suflat în ansamblu. Calitățile interpretative ale artiștilor instrumentiști, studenți și absolvenți ai Universității Naționale de Muzică București, au condus la un real succes pe scenele din București și la lărgirea repertoriului
COL. VALENTIN NEACŞU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359799_a_361128]
-
răzeșii lui Novac Au venit de la Tighina Flamurile re-ntregirii Să-și găsească rădăcina Și fi lonul nemuririi. Ne-am prins în Hora Unirii Să scăpăm Țara de hoți Căci ne cere legea fi rii Să-i judecăm pe netoți. LIMBA STRĂMOȘEASCĂ Noi vorbim pe vechi meleaguri Limba noastră cea română Slova dacilor de veacuri Ne e mamă și stăpână. Într-o lume fără moarte Ne-a unit dorul de țară Buchisind a vieții carte Într-o limbă milenară Ni se spune
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
apoi muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii... Brațul meu cu palma-frunză prins de-un arbore crește- arborele neamului, iar dincolo de arbore cresc rădăcini ale vieții, ale sorții și ale inimii, și dincolo de rădăcini, vițe-de-vie ale vieții contopite cu pământul strămoșesc. În palma dreaptă, țin strâns frâiele destinului, cu dragoste le țin, până când mă voi dizolva în viul vieții eterne... Referință Bibliografică: Mâinile / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 973, Anul III, 30 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MÂINILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359995_a_361324]