1,359 matches
-
în Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea sfîntă Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu, 11. avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul. 12. Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece porți, și la porți, doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel. 13. Spre răsărit erau trei porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist. 21. Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat, ca sticla străvezie. 22. În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sunt Templul ei. 23. Cetatea n-are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spinării și pe dosul picioarelor, ca și cum căldura s-ar fi păstrat acolo pentru mine în toți acești ani. Și este vară din nou și deasupra mea văd un cer aproape fără nor, un cer de un albastru strălucitor, o cupolă străvezie care se întinde peste rîu, peste oraș și peste ținut. Cît a fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sporită, pătrunzînd din ce în ce mai mult într-o lume care, deși făcută din cuvinte și nu din cifre, era aproape matematică prin limpezimea și lipsa ei de emoție. Ridicîndu-și ochii din carte mai tîrziu, văzu printre perdelele în dezordine cum cerul era străveziu acum și auzi o muzică slabă în depărtare, un zăngănit melodios care crescu în intensitate, părînd că se produce chiar deasupra capului lui său apoi se duce. Era prea ritmic pentru a fi cîntec de pasăre și prea armonios pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
povestea mama despre acești copaci cînd era foarte mic. îi evocau un șir de cămile traversînd deșertul. Tavanul de nori coborî și mai apăsător, degajînd o bură subțire ca o ceață care se lasă. Polei străzile pînă cînd reflectară cerul străveziu, iar un pescăruș care zbura deasupra străzii păru că plutește sub ea. Orașul părea suspendat între întinderi de aer cenușiu, iar ferestrele se ridicau și mîini puneau pe pervaze ferigi în ghivece pentru a fi udate. Ploaia îndulci suferința lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi se întoarse și-și privi fioros tabloul. îl năpădi un nou val de furie și se întoarse spre ea răzbunător. Ea zăcea încovrigată, cu ochii închiși, luptîndu-se să respire, cu o față străveziu de albă. El se duse în dormitorul din față și se trînti pe pat, simțind doar nepăsare și înfrîngere, lumina care pălea în cameră și, uneori, stigătele copiilor care se jucau pe stradă. După o vreme, o auzi pe Ruth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a plâns, după cum se obișnuiește în asemenea ocazii, acolo, în viscol, lacrimile i-au înghețat peste pleoape, de aceea, când a plecat, clătinându-se în bătaia vântului și târându-și prin zăpadă pușca aia, avea ochii acoperiți de o crustă străvezie, ca orbii cei mari, ca Homer, de exemplu, iar noi, după ce ne-am îmbrățișat, am închis la loc fereastra făcută din nuiele. 10. Am scormonit intens, zile și nopți, cu mâinile noastre, eu și Zenobia, până când scorbura a devenit suficient
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spun că la capătul coridorului aceluia aflat la etajul cel mai de sus al unui bloc, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței, aveam o odăiță în care locuiam și primeam uneori vizitele unor ființe cu mâini luminoase și fețe străvezii, despre ele nu prea am să vorbesc, aș fi putut crede că am viziuni dacă n-ar fi lăsat urme palpabile, discutam împreună ore întregi, o dată mi-au adus un sac de cartofi, de exemplu, l-am răsturnat în mijlocul odăii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
său. În plus, unele fapte mă făceau să descopăr în mine reacții suspect de inegale. O dată, am fugit de la un spectacol de circ când a intrat în arenă o trupă de balerine pitice, poloneze, fardate violent și îmbrăcate în rochițe străvezii. (În schimb, femeia cu barbă mi se părea o glumă bună : aveam fotografia uneia, din Danemarca, o păstram printre pohemele mele, mi-ar fi părut rău să aflu că și-a ras barba.) Față de fetele, foarte rare, a căror statură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Fee, la peste 3 000 de metri altitudine. Îmbrăcat numai cu un slip din piele de leopard și purtând pe cap un turban, Mirna Bey a folosit drept săniuță scândura plină de cuie. 6. Apropierea toamnei acoperise cerul cu sticlă străvezie. Totul părea strălucitor. Mă aflam pe stradă, lângă Piața Filan tropiei, citeam un anunț scris cu cerneală pe o etichetă lipită de un stâlp. Cineva își pierduse câinele și oferea o bună recompensă aducătorului. Maria trecea pe partea cealaltă, umbla
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trecutul îndepărtat al neamului său, despre mașini capabile de distrugere, despre energii mult mai mari decât toate puterile ascunse în propriu-i trup. Prin pâcla ce i se lăsase peste ochi, văzu că ființele acelea erau îmbrăcate într-un veșmânt străveziu, care scânteia în razele soarelui. În mintea lui Corl se făcu deodată lumină: ființele astea erau desigur membrii unei expediții științifice de pe o altă planetă. Oamenii de știință nu distrug, ci cercetează. Ei nu vor încerca să-l omoare, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Universitatea Azad, când și el se simțise mândru de diploma ei de licențiată și o așteptase cu fructe și gazas ambalate ca un cadou. Însă cadoul lor cel mai drag fusese acasă, în așternuturi. Îi dăruise o brățară cu boabe străvezii de opal și ultimul ceas pe care bunicu-său reușise să-l cumpere dintr-o serie mică, elvețiană. Ea lucra de un an la biroul celebrei Shirin Ebadi, dar atunci o femeie nouă i se cuibărise la piept: era avocata cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca-ntr-o cupă de mac care tremură, susținându-și semințele, înălță spirala, străvezie ca un os șlefuit. — Ce năzbâtie ai născocit? îi zisese Godun, când ajunsese aproape. — E un labirint, îl asigurase Omar, pariez că ai să te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-s snopii Cei de flori strălucitoare, Picurați, își scutur stropii Ce lucesc mărgăritare. Pe cărarea - abia îmblată Pintre iarba înfoiată, Trece-un mândru chip de zână Cu - arătare fermecată Și privire blândă, lină. Și pe ea o haină fină, Țesătură străvezie, Ca o brumă diamantină, Ce în crețuri se-mprăștie. Se lipește sclipitoare De duioasa-i arătare Ce-n mișcările-i o tradă, Se strevăd a ei picioare Sâni și umeri de zăpadă. 76 {EminescuOpVI 77} {EminescuOpVI 78} {EminescuOpVI 79} Inocentă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Teiul vechiu i se deschide. Es trei zâne ca pe-o poartă, Cîte-o stea în frunte poartă, Ele-s ursitorile Luminând ca zorile, Mâini ușoare, glasuri slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Le încarcă cu podoabe, Și prin frunze străvezie A lor glesne argintie Mai nu calcă pe pământ Când se leagănă de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurînd Și din gură - ncet cântând. Una-i zice: Drag băiat, Să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Teiul mândru se deschide, Es trei zâne ca pe poartă, Cîte-o stea în frunte poartă: Ele-s ursitorile, Rumene ca zorile, Și ușoare calcă, slabe, Pietre scumpe-n mii de boabe Pe-a lor văluri sunt podoabe. Și prin pânze străvezie, A lor glesne argintie Nu s-ating nici de pământ, Ci se leagănă de vânt, Căci ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încunjurînd Și din gură cuvântând, Cuvântând cuvinte rare Ca niște mărgăritare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa de lin Prin perdelele de în; Și-n fereastră ca-ntr-un prag Se arată nalt și drag Cu păr lung de aur moale Și cu ochii plini de jale. Trestia l-încununează, Hainele îi scânteiază, Haine lungi și străvezii Pare - un mort cu ochii vii. Astfel ese sburătoriu Și din umbră și din nori Și din lanuri și din luncă, Și din stea ce se aruncă, Și din tainicul izvor Care sună - ncetișor, Și când luna cea bălaie Varsă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că ne antrenăm. Scarlat își ridică ochii. Clipi mărunt. ― Nu înțeleg... ― La ocnă tot chestii din astea faci... Umerii i se zguduiau de râs
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se scurgea treptat în mădulare." Dacă nu se întorc într-o jumătate de oră am pierdut partida..." Florence Miga fricționa mâinile Melaniei. Bătrâna, mai șubredă ca niciodată, stătea inertă. Semăna cu o flacără care abia mai pâlpâie. Obrajii uzi păreau străvezii. Lacrimile cădeau pe blana motanului care se scutura ciulindu-și urechile. Ioniță Dragii, galben la față, își dădu drumul pe un scaun. Șopti trecîndu-și dosul palmei peste față: ― Florence, n-ai puțină valeriană? Nu știu... Femeia se întoarse fulgerător. ― A
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arcurile stricate, un bec simplu fără abajur care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-a mea s-a aruncat de la etaj. Vă rog să mă credeți, s-a sculat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dulceață, nu tu un ciorap cârpit. Alimentara, Nufărul și Expresul din colț! Maiorul își ascunse zâmbetul. Recunoștea în tonul Valericăi Scurtu indignarea virulentă a fetelor bătrâne față de păcatele unei femei căsătorite. Nimeni nu le condamnă mai aspru, iar subtextul e străveziu: " Astea au noroc! Ce folos că eu..." Observă plat: ― E neplăcut să locuiești în comun. Din orice fleac se poate isca un incident. În locul dumneavoastră aș căuta un schimb, sau, în sfârșit, altă variantă... ― O să încerc mai încolo, spre primăvară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai importante texte hagiografice dedicate lui Che Guevara. Sfârșitul de lume care se abate asupra Argentinei este un sfârșit de lume provocat de indiferența și de ostilitatea marilor puteri, dispuse să abandoneze întregul continent ca teritoriu de colonizare al invadatorilor. Străvezie, parabola din Eternautul se cere redată contextului de inflamare revoluționară și antiamericană : rasa străină ce devastează orașul și America de Sud este avatarul sângeros al unei dominații ce vlăguiește această parte de lume. Fulgii ucigași sunt un alt nume al continuei dominații
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Dacă ar trebui s-o asemănăm cu ceva, viața e ca un râu care se varsă în mare. În clipa când se varsă în mare, râul se eliberează de tot noroiul pe care l-a cărat până atunci și devine străveziu. Cortina nu cade, ci se ridică. Bătrânul s-a sculat din fotoliu și a început să se învîrtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. ― Ei, ce zici? Eram înfricoșat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]