969 matches
-
grosimea pietrei, am stat zile în șir în întunericul casei idolului, nu cu mult mai înaltă decât celelalte, împrejmuită cu ziduri de sare, dar fără nici o fereastră, cufundată într-o beznă sticloasă. Zile în șir, și îmi dădeau doar o strachină cu apă sălcie și un pumn de grăunțe pe care mi le aruncau așa cum arunci la găini, iar eu mă repezeam să le adun. Toată ziua ușa rămânea închisă și totuși întunericul se făcea mai străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
frângea de muchiile zidurilor albe, pâlpâia pe suprafețele netede, umplea încăperea de umbre săltărețe. A scrijelit pe pământ într-un colț, un pătrat, iar femeile m-au târât acolo, le simțeam mâinile uscate și ușoare, mi-au pus alături o strachină cu apă și o grămăjoară de grăunțe și au arătat către idol, iar eu am înțeles că nu trebuie să-mi desprind ochii de la el. Atunci vrăjitorul a început să le cheme pe rând lângă foc, pe câteva le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe de-a-ntregul întunericul încăperii, se zărea o superbă cromolitografie înfățișând un Sfânt Gheorghe nespus de chipeș care străpungea cu lancea un balaur mustăcios. Sub altar, un fel de firidă împodobită cu hârtie creponată adăpostea, între o lumânare și o strachină cu apă, o mică statuie de argilă, vopsită în roșu, înfățișând un zeu cu coarne, ce flutura în aer, cu o mișcare sălbatică, un uriaș cuțit din poleială. Bucătarul îl duse pe d'Arrast într-un colț, unde amândoi rămaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
văzut copii deschizând ochii asupra acestei lumi. Am găsit motive de râs și de recunoștință. Am fost iubită. Și acum veniți la mine - femei cu mâinile și picioarele catifelate ca ale unor regine, femei cu mult mai multe oale și străchini decât aveți nevoie, femei atât de protejate pe patul de la ușă și așa de slobode la gură. Veniți flămânde după povestea care s-a pierdut. Implorați cuvintele să umple marea tăcere care m-a înghițit pe mine, pe mamele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai zic. Nici măcar prin crăticioare nu dibuiești cărnuri, sosuri, rântașuri, de care zici tu, ci bineînțeles, bă, tot gândaci. Nici măcar crăticioare cumsecade pentru haleala obișnuită nu-s. Dai din cot și poți trânti pe jos doar acvarii pentru mormoloci, străchini cu pământ, mai negru decât crema de ghete, pentru râme, căldărușe în care se aruncă o găină vie, iar peste ea, ca s-o ție tânără și fragedă, se presară și câte o provizie de lipitori. Pentru că - vezi tu, Chiose
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
golurile anume lăsate În cele două tăvi mari cu proaspeții bureți de pădure, selectați de „profesioniști”, foarte bine curățați și spălați “niapărat În șăpti api” - așa comandase bunica. Pentru ca minunăția gastronomică să respecte tradiția ce venea din vremuri demult apuse, strachina cu usturoi bine pisat a fost distribuită În cele trei tăvi, deja, foarte apetisante prin mirosul și aromele Împrăștiate În jur -iar când bureții de pădure au căpătat aceiași culoare rumenă ca și cea a curcanului, bunica Ileana a turnat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dacă nu era găină. Șira spinării, coastele și „iepurili”, așa cum spunea bunicu’ Ghiorghi, erau porționate științific și puse la fiert Într-o oală-frunte. După ce se lua spuma de mai multe ori și carnea era fiartă pe jumătate se răsturna o strachină plină cu ceapă, morcovi, pătrunjel și păstârnac, bine „mârunțâti” de Aneta, apoi, spre final, pentru ultimele două clocote bunica adăuga tăiețeii de casă, bulionul, mărarul și pătrunjelul uscat și după ce Îneca două măsline mici (cine le găsea În strachina sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o strachină plină cu ceapă, morcovi, pătrunjel și păstârnac, bine „mârunțâti” de Aneta, apoi, spre final, pentru ultimele două clocote bunica adăuga tăiețeii de casă, bulionul, mărarul și pătrunjelul uscat și după ce Îneca două măsline mici (cine le găsea În strachina sa avea să fie norocos În acel anotimp!) lua oala de pe focul din vatră și o lăsa să se răcorească. Cu friptura, al cărui gust te urmărea toată viața, era cu totul și cu totul altceva! După ce carnea cea mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gândit un pic și și-a amintit de scula cu care bunicul Însemna oalele crăpate pentru a fi reparate, un ciob de oală ascuțit la un capăt, pe care-l aduse din tindă direct pe pat și pe fundul unei străchini aflate În plin proces de uscare a Încercat să deseneze cele două litere. Nemulțumit de rezultat, și-a Îndreptat privirea către „tabla” pe care Îi arătase tatăl său, aceasta dispăruse, noii fleci formaseră peste cele două litere munți și văi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să deseneze cele două litere. Nemulțumit de rezultat, și-a Îndreptat privirea către „tabla” pe care Îi arătase tatăl său, aceasta dispăruse, noii fleci formaseră peste cele două litere munți și văi În miniatură. A mai „scris” el ceva pe strachină dar nu semăna cu cele două litere. S-a lăsat păgubaș realizând cât de greu este să scrii. Fecior, dacă ți-e foame, mănâncă!, spuse Victor, cu un accent voit ardelenesc ce-l folosea atunci când voia să afișeze diferența de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cât de greu este să scrii. Fecior, dacă ți-e foame, mănâncă!, spuse Victor, cu un accent voit ardelenesc ce-l folosea atunci când voia să afișeze diferența de cunoaștere dintre el și ceilalți și indică plita pe care aștepta o strachină mare și plină cu grăunțe de porumb fierte. Valerică mâncă bine și repede pentru că tot timpul cele două litere Îi stăruiau În minte, ba chiar Începuse să-și pună multe Întrebări legate de „acest aspect”, așa cum Îi plăcea lui Victor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Îl descria bunica Ileana câteodată. Tot aceia! Da fii atent și fii deștept! Victor făcu În grabă cele două litere cât mai aproape de forma știută de el. Valerică așteptă ca tatăl său să reia lucrul și Începu să „scrie” pe strachina de lut. A reușit Într-o măsură care l-a mulțumit și cu inima cât un purice a arătat lui Victor, acesta a spus cu rigoare dar și cu o mică bucurie interioară, specifică tuturor părinților când văd primele semne
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
folosise expresia sa cultă prin care se dorea cât mai concis și mai ușor de Înțeles, iar În sufletul său se instalase și chiar Îl preocupa răspunsul la Întrebarea: Se va opri aici?! Băiatul, luminat de același Cineva, a umplut strachina cu V-uri și cu A-uri și pe dinafară și pe dinăuntru, din ce În ce mai reușite și, cu o bucurie nedisimulată, le-a arătat mereu lui Victor, care uitând de ușile și geamurile pentru casa din vale, nu se mai supăra
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de el și iar se gândea la ușile și ferestrele lui. Valerică a așteptat ca privirea tatălui să se oprească asupra sa, acesta și-a amintit de ordin și a schițat: Băiatul, aproape sigur de reușită, a arătat cele două străchini scrijelite peste tot cu cuvintele MAMICA și VA. Victor s-a bucurat nespus, bucuria i s-a Întipărit În minte și a ocupat unul din cele mai luminoase locuri din memoria sa afectivă, și-a privit cu dragoste diamantul și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
credea că tatăl său era nemulțumit de el sau că poate a spus ceva ce nu se cuvenea. Să fi fost el Încrezut și lăudăros?! Când sa mai liniștit, a pus capul pe perna improvizată și a privit iar ultima strachină, „primul său caiet”, și-a fixat cuvintele În memoria sa de copil necăjit, iar când a citit un cuvânt de sus și unul de jos și a rezultat VA MAMICA, băiatului, care de oboseală aluneca spre mirifica lume a somnului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe domnu’ Câțu, Învățătorul său de pe vremea când se Învăța pe niște tăblițe individuale, cel care-i bătea foarte tare pe copiii obraznici sau leneși la Învățătură. Ce cuvinte ai format cu literele de ieri? Va Îi Înainta cele douătrei străchini „crude”și declasate pline cu fel de fel de cuvinte din vocabularul său care conțineau cele trei litere Învățate În ziua precedentă, cu siguranță dar și cu frică de oarece „inadvertențe”, așa cum le spunea tatăl său greșelilor de scriere cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uneori abuzează totuși de Încrâncenarea cu care folosește limbajul țăranilor din acele sate moldovenești, este radiografia, cu bune și cu rele, cu viața simplă de zi cu zi, devine prin Încărcătura conținutului său, asemenea Încărcăturii lutului pus În oalele și străchinile cu care Victor Olaru, nici că putea să aibă alt nume, pentru cunoașterea trăirilor profunde a acelor oameni, ca o adevărată ladă de zestre la care cititorul poate apela pentru a cunoaște În detaliu. Frământările, nu totdeauna chiar ortodoxe, ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini, dus de subsuori. Paraschiv îi veni bătrânului în ajutor. În frunte, mergea chiuind, cu o mână la spate și una deasupra capului, Bozoncea. Juca în drumul noroios și striga: Cardește-mi, cardește-mi, Mitică, Cardește-mi, de nu mă uita... Era vesel pezevenghiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sine Sandu. Au răscolit vreun ceas magazinul să-i găsească pantofi. Când au terminat, pungașii s-au uitat într-o oglindă. Arătau ca niște fanți și călcau stingheriți. - Îndreaptă cocoașa! strigă Paraschiv la ăl bătrân. Gheorghe parcă ar fi pisat străchini. Pe ucenic îl încurcau cravata strânsă pe gât și nasturii cămășii de olandă. Făcea ce făcea, se mai potrivea cu degetele. Șutul îl zgornea: - Mă, lasă laba jos. Fă-te așa, ca și când de când ești tot în haine de-astea ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu amândouă mâinile și-l scuturau tare, lăsând să le atârne fălcile și să li se răsfrângă buzele, apoi se rostogoleau pe jos într-un mod atât de dibaci, încât nu-și provocau niciodată vreo zgârietură și nu răsturnau niciodată strachina așezată alături, în care-și primeau obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teamă parcă să intru în mine, să mă apropii de mine. Încă nu sunt pregătit pentru amintiri. Răscolesc doar cuvintele, cu acea nepăsare a unui meșter olar care frământă argila, nehotărât încă dacă va face un vas de vin, o strachină, un chiup ori un cocoș. Sau, cum spunea Ester, mai degrabă încă o păpușă de lut smălțuită cu umbre sângerii de asfințit de viață. Avea ea o teorie. Spunea că, în începuturi, smalțul păpușilor nu se vedea. Olarul le poleise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poate fi vulgarizată și interactiv. Speranțele noastre rămân ancorate în visul blindat de lectură. Marii artiști sunt ca apa. Adică știu să potolească setea semenilor. Și artiștii trebuie să discute cu pacienții lor. Misiunea avangardiștilor e să calce, nu în străchini, ci în ridicol. De regulă, caricatura este mai expresivă decât portretul. Puțini artiști nu suferă de complexul ignorării. Arta este o redută facultativă. Căutați bronzul în opera, nu în biografia autorului. A fi poet este o condiție, nu o profesiune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
unor fapte săvârșite de alții, pe care și le atribuiau fără drept de discuție, asigurându-și în felul acesta o poziție onorabilă în fața ascultătorilor. Spre exemplu, povestea petrecută cu secole în urmă într-un vechi han cu musca căzută în strachina cu ciorbă a unor călători străini în care hangiul, ca să salveze prestigiul hanului, a înghițit-o asigurându-i pe consumatori că nu era decât simplu zarzavat, a auzit-o din gura mai multor ospătari bătrâni de seama lui, fiecare din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de a sta de vorba cu cineva, baba Săftica povestește... povestește mereu, apoi se întoarce la torsul gândurilor ei... Privind-o, te simți mereu îndemnat să-ți fixezi înfățișarea ei bătrână
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]