1,448 matches
-
nu presupune frumosul, întrucât frumosul survine în urma contemplației. Prin urmare, opera este determinată de un obiect autonom și suficient prin sine însuși ce poate fi supus experienței estetice. Doar după ce am stabilit natura obiectului de artă putem aplica ideea de stratificare ontologică. Stratificarea operei de artă prezintă o serie de probleme condiționate de acceptarea operei ca obiect de artă cu însușiri specifice. Obiectul artei, înțeles astfel, poate fi supus analizei ontologice care, la rândul ei, cercetează compoziția sa atât ca obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
frumosul, întrucât frumosul survine în urma contemplației. Prin urmare, opera este determinată de un obiect autonom și suficient prin sine însuși ce poate fi supus experienței estetice. Doar după ce am stabilit natura obiectului de artă putem aplica ideea de stratificare ontologică. Stratificarea operei de artă prezintă o serie de probleme condiționate de acceptarea operei ca obiect de artă cu însușiri specifice. Obiectul artei, înțeles astfel, poate fi supus analizei ontologice care, la rândul ei, cercetează compoziția sa atât ca obiect suficient prin
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pornind de aici, deducem straturile ontologice ale operei literare care vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literară. Dar dacă stratificarea ontologică arată compoziția interioară a operei, tropii ontologici desemnează modul de funcționare al operei. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber al jocului și, deci, în zona mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mitului. Prin intermediul jocului și al mitului cuvintele angajate în actul literar oferă povestea și ideea operei literare. Astfel, straturile ontologice ale operei literare se definesc în raportul cu mitul și ludicul, în timp ce logos-ul ține loc de cuvânt. În final, stratificarea operei literare devine completă doar atunci când este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare interioară ce survine în urma creației sau a tehnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
logos-ul ține loc de cuvânt. În final, stratificarea operei literare devine completă doar atunci când este înțeleasă prin intermediul relației dintre straturi și a relației straturilor cu tropii ontologici. Pe de altă parte, opera vizuală (pictura, fotografia și filmul) prezintă o stratificare interioară ce survine în urma creației sau a tehnicilor mecanice exterioare. Ea evidențiază relația elementelor compoziționale, precum și prezența tropilor ontologici ca act al artei. În cazul fotografiei și al filmului, anumite obiecte externe (apartul de fotografiat, negativul etc.) devin termeni esențiali
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
of the Arts", în Gestalt Theory, 2010, vol. 32, nr. 4, pp. 307-322. 21 "And all art [...] must aesthetically be equal in its validity". Collingwood, Principles of Art, op. cit., p. 286. 22 Ingarden eliberează opera muzicală de orice fel de stratificare întrucât existența sa nu poate fi dedusă, ea este înțeleasă ca un mediu. "Ingarden says that a musical work of art is not stratified. It is inherently so indeterminate as a medium that it cannot even project objects (or its
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
and again in a purely theoretical consideration, without the latter, and, finally, in a thematically objectified apprehension of the values constituted in the value-quality elements - as carriers of these aesthetic values". Roman Ingarden, op. cit., p. 25. 21 Prin ideea de stratificare, Ingarden argumentează împotriva idealismului transcendental. 22"[...] the essential structure of literary works inheres (...) in the fact that it is a formation constructed of several heterogeneous strata". Roman Ingarden, op.cit., p. 29. 23 Pe lângă cele două tipuri de cuvinte (scris și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
to the constitution of aesthetically relevant characters of a higher order, to certain particular synthetic moments that, in the final end, constitute what is unique in a work of art: its own artistic value". Roman Ingarden, op. cit., p. 57. 25 Stratificarea ingardiană nu are rolul doar de înțelegere ontologică a existenței artei literare, ci și propunerea unei raționalități ce guvernează construcția sa interioară. Arta este înstrăinată de spontaneitatea ludicului, dar și privată de nebunia compozițională. "There are works and entire styles
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Fundamentarea câmpului teoretic... Cum se naște și cum înțelegem opera de artă în general Prezență și absență. Ideea de apariție și ideea de percepție Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Arhitectonica ontologică a operei de artă vizuală De ce o stratificare ontologică a operei de artă? Afterword Bibliografie Bibliografie
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
XIX-lea, când procesul de fărâmițare a pământurilor s-a extins, iar generațiile au sărăcit. În spațiul românesc, problema agrară nu se rezolvase în totalitate. Același proces de fărâmițare a pământurilor este prezent și în Ardealul secolului al XIX-lea: stratificare socială, din ce în ce mai puternică : ”bogotanii”, sărăntocii. Mentalitatea țăranului, în general, de oriunde, punea în relație statutul său cu cel al pământului, de aceea țăranii lui Zola sunt niște ființe primitive care se opun tuturor schimbărilor, gata oricând să acționeze ca o
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
puțin de 5 zile, dar în mod obișnuit în zilele 5-6. Pentru pacienții care au prezentat evoluție complicată, sau nu au fost revascularizați medical/intervențional, externarea este variabilă, în funcție de modul de evoluție, și de răspunsul la terapia medicală administrată; 2. stratificarea riscului după IMA depinde de: momentul prezentării inițiale, evoluția în spital și în momentul externării. În continuare se prezintă algoritmul pentru cateterism și revascularizare al pacienților cu IMA; 3. se evaluează fracția de ejecție a VS (eco, ecocardiografie de efort
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
situate deasupra, rezultă că aproximativ 90% din masa atmosferei este concentrată în stratul inferior cu grosimea de 16 km-numai aproximativ 0,2% din raza Pământului. Această concentrare este posibilă datorită compresibilității aerului aflat sub acțiunea forțelor gravitaționale ale planetei. 2. Stratificarea atmosferei Întrucât cea mai mare parte a atmosferei este comprimată într-un strat îngust de la suprafața Pământului, distribuțiile majorității proprietăților observabile ale atmosferei (temperatură, umiditate etc.) sunt puternic anizotrope, în sensul că sunt mult mai diferite în direcție verticală și
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
depășește rareori 0.05 oC/km. Consecința este că izoliniile și izosuprafețele (curbele, respectiv suprafețele de valoare constantă a proprietăților respective, de exemplu, izobare sau izoterme) sunt, de regulă, aproape orizontale, iar secțiunile verticale au un aspect stratificat (straturi orizontale). Stratificarea pronunțată a structurii atmosferei este însoțită de o stratificare corespunzătoare a caracteristicilor sale. În imediata vecinătate a suprafeței terestre se află o regiune dominantă de interacțiunea turbulentă a atmosferei cu suprafața globului, denumită stratul limită planetar. Stratul limită planetar posedă
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
izoliniile și izosuprafețele (curbele, respectiv suprafețele de valoare constantă a proprietăților respective, de exemplu, izobare sau izoterme) sunt, de regulă, aproape orizontale, iar secțiunile verticale au un aspect stratificat (straturi orizontale). Stratificarea pronunțată a structurii atmosferei este însoțită de o stratificare corespunzătoare a caracteristicilor sale. În imediata vecinătate a suprafeței terestre se află o regiune dominantă de interacțiunea turbulentă a atmosferei cu suprafața globului, denumită stratul limită planetar. Stratul limită planetar posedă o limită inferioară bine precizată, dictată de prezența suprafeței
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
densitatea ar trebui să scadă exponențial cu creșterea altitudinii. În atmosfera reală, neizotermă, variațiile de presiune și densitate, la altitudini mici, sunt apropiate de forma exponențială, cu o înălțime de scară de 7-8 km. Aici gravitația tinde să producă o stratificare după densitate în atmosferă. În condițiile unei stratificații de acest tip, o particulă de aer (convențional, o cantitate de aer, cu masa de o unitate (1g), având un volum infim în comparație cu cel al oceanului atmosferic, față de care poate fi considerată
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
În consecință, masa molară a aerului se micșorează cu înălțimea. Pe baza aceluiași criteriu, atmosfera este împărțită în ozonosferă (20-55 km) și ionosferă; acesta din urmă include câteva straturi, cu concentrații crescute de ioni: stratul D 10 Fig. 2.1. Stratificarea atmosferei (criteriul termic) (situat la aproximativ 70 km), stratul E (între 110 și 140 km), stratul F (la peste 220 km). Ionosfera se distinge de asemenea printr-o temperatură ridicată și prin dependența mișcărilor sale de forțele magnetohidrodinamice. După criteriul
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
amestecul turbulent (valori mari ale coeficientului k00). Intensitatea amestecului turbulent se mărește odată cu creșterea vitezei vântului și a gradientului vertical de temperatură (odată cu creșterea instabilității termice) precum și a asperității suprafeței terestre. În caz că schimbul turbulent este slab dezvoltat (vânt slab și stratificare inversiune, care se observă de cele mai multe ori noaptea, iar pe timp senin iarna atât noaptea, cât și ziua) atunci impuritățile atmosferice se aglomerează în linii mari, în apropierea suprafeței terestre, unde concentrația lor atinge valori mari (mai ales în orașe
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
repartizare uniformă a concentrațiilor masice, care este caracteristică echilibrului convectiv- termen aplicat echilibrului de agitație menținut de către agitația mecanică sau convectivă, sau ambele. Întrucât volumul turbionului crește în cursul ascensiunii acestuia, când presiunea exterioară scade, și se micșorează în coborâre, stratificarea verticală a speciilor moleculare în cazul echilibrului difuz este înlocuită, în cazul echilibrului convectiv, prin stratificarea verticală după densitate a amestecului, altfel uniform. După cum o atestă uniformitatea concentrațiilor masice ale componentelor atmosferei până la altitudinea de circa 100 km (tabelul 3
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
de către agitația mecanică sau convectivă, sau ambele. Întrucât volumul turbionului crește în cursul ascensiunii acestuia, când presiunea exterioară scade, și se micșorează în coborâre, stratificarea verticală a speciilor moleculare în cazul echilibrului difuz este înlocuită, în cazul echilibrului convectiv, prin stratificarea verticală după densitate a amestecului, altfel uniform. După cum o atestă uniformitatea concentrațiilor masice ale componentelor atmosferei până la altitudinea de circa 100 km (tabelul 3.1), 40 partea cea mai compactă a atmosferei se află într- un echilibru mai degrabă convectiv
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
prin mișcări care coboară (ridică) sistematic centrul de masă al atmosferei. Acesta are forma Producția de energie ascensională pozitivă apare atunci când există o încălzire la suprafață astfel încât în apropierea solului se dezvoltă un gradient vertical al temperaturii corespunzător unei stratificări instabile și poate apărea spontan o circulație convectivă. Așa cum este prezentat schematic în fig. 4.6, turbioanele convective au viteza verticală corelată pozitiv cu fluctuațiile temperaturii potențiale și astfel reprezintă o sursă de energie cinetică turbulentă și de flux de
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
devenind dominantă, unghiul de traversare l izobarelor trebuie să crească. 56 Fig.4.8 Echilibrul forțelor în stratul limită planetar bine-amestecat; P reprezintă forța gradientului de presiune, Co forța Coriolis, Fr frânarea turbulentă. 9. Teoria fluxului-gradient În straturile limită cu stratificarea stabilă sau neutră viteza și direcția vântului variază semnificativ cu înălțimea. Modelul simplu de strat plan nu mai este adecvat; sunt necesare în aceste situații anumite medieri pentru a determina dependența verticală a divergenței fluxului de impuls turbulent în funcție de variabilele
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
mai mare au dimensiuni comparabile cu adâncimea stratului limită iar fluxul impulsului și fluxul căldurii nu sunt proporționali cu gradientul local al 57 mediei. De exemplu, în cea mai mare parte a stratului limită fluxurile căldurii sunt pozitive chiar dacă stratificarea medie este foarte apropiată de cea neutră. 10. Ipoteza lungimii de amestec Cea mai simplă abordare în scopul determinării unui model adecvat pentru coeficientul de difuziune turbulentă în stratul limită se bazează pe ipoteza lungimii de amestec introdusă de cunoscutul
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
înscris în opere, inteligibil - dincolo de conștiința intuitivă - pe căile cunoașterii reflexive, imaginea transparentă pune inaparentul în condiția manifestării, dar a unei manifestări de pasaj, fără față ontică. Ea nu este ca atare accesibilă, adică inteligibilă în modul în care sunt stratificările de sens ale imaginii poetice. Fulguranța sa nu reprezintă decât donația invizibilă a unui sens care își marchează dispariția, darul luminos al absenței. Faptul că trecerea ei prin fondul de spațiu care o face vizibilă scurtcircuitează conștiința o definește ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii poetice, doar îndepărtarea își semnifică imaginea, arată locul în care se originează spaima, unde "șade inima pieziș". Distopie care pune scena în perspectiva oblică, mișcată, a unei dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem ca malurile unui râu/ Pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
curricula; acestea nu fac parte din overt curriculum sau din planned curriculum, ci transmit, „în secret”, ideologii dominante și practici sociale referitoare la autoritate, conduită, credință și moralitate. Alți teoreticieni ai curriculumului politic s-au luptat cu problema „tainică” a stratificării sociale, în special în funcție de clasă (dar și după rasă și sex). Au realizat teorii pe această temă: Apple (1980, 1990)42; Aronowitz și Giroux (1985)43; Beyer și Apple (1988)44; Giroux (1981, 1983)45; Giroux și Purpel (1983)46
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]