10,586 matches
-
nevoia de putere, nevoia de bîrfă și nevoia de a ne satisface curiozitatea. Altfel spus, toți fugim de singurătate, toți sîntem dornici să ne închinăm sufletul cuiva, tuturor ne e dor de spaima și cutremurul pe care misterul ni-l strecoară în oase, toți ne perpelim de dorința de a putea influența atitudinea semenilor, toți trăim cu ambiția de a anticipa viitorul, cum tot așa, toți avem o curiozitate malițioasă pe care bîrfa și savoarea dată de prilejul de a-i
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
relației sexuale, ele îți vînd iluzii menite a te condiționa pavlovist. Sub pretext că te luminează profund, te excită degeaba. Și astfel, lămurirea de care ai parte citindu-le este invers proporțională cu pofta pe care lectura lor ți-o strecoară în vine. Urmarea e că, deși nu ai aflat nimic nou despre acel ceva pe care l-am făcut cu toții în anumite clipe ale vieții, dorința de a-l mai face iarăși crește în chip drastic. Iată de ce răsfoirea unei
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
Lavric A le vorbi celor vii despre cei morți nu e doar un act macabru, ci chiar o indelicatețe cotidiană. E aproape o necuviință să le amintești indirect că într-o zi vor muri. Nu ai reuși decît să le strecori în suflete indispoziția, făcîndu-i să-și încrunte și mai mult frunțile încrețite de griji. Din acest motiv, despre morți se cuvine să vorbim numai de bine, sau mai curînd se cere să nu mai vorbim aproape deloc. Altminteri, e un
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
coroană cu flori la mormântul fostului său tovarăș bolșevic. Dar nu înțeleg de ce o instituție a statului trebuie anexată revizionismului comunist la care se dedau, ca la o comandă, mulți dintre cei care, până mai ieri, erau fericiți să se strecoare neobservați pe lângă zidurile orașelor. Guralivii Ștefan Andrei, Niculescu-Mizil sau Burtică sunt secondați, astăzi, de o Ana Mureșan, fost ministru al Comerțului Interior sub Dăscălescu. Ca o veritabilă "tovarășă de suferință", respectiva doamnă a reușit performanțe demne de Guiness Book. A
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort de foame. Cu acest gând sare ca de obicei: țup-țup! și ajunge la gardul ce ocrotește livada. Se strecoară ușor și începe să caute. E dezamăgit, mai ales că vede cum bunicul a adunat zăpada în jurul fiecărui copac, fie pentru a-l feri de îngheț, fie pentru a-i asigura apa necesară atunci când zăpada se va topi. Când a
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
umane. Are, de-asemenea, o prospețime, o răcoare, o "reveneală" de afresco, atunci când "acuarela suferindă" nu se va fi uscat, pe zid, cu totul, - totul fiind în curs de săvârșire, ne-, încă, săvârșit, dar viu, ca, dacă te-ai fi strecurat, după o clipă, în penumbra umedei basilici din care Fra Angelico tocmai plecase. Am impresia că (în somn, în vis?) celălalt Angelus, anume Silesianul (din care, harnic și cu har, vei fi tradus), ți-a inoculat, așa-zicând, o doză
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
camera este un loc aproape mort în care Faust își tîrșîie, moșnegește, pașii bătrîneții premature încercînd să mai formeze discipoli întru filosofie, medicină, teologie, drept. Viața stă ghemuită, probabil, prin cotloane. La vedere, doar forme palide de supraviețuire, învățăcei devitalizați strecurați prin bănci, manechine ce mă duc cu gîndul la "Clasa moartă" a lui Kantor. Aici, începe să-și facă loc Mefisto. Demonul se multiplică, își anunță apariția prin tot felul de alte chipuri și voci, duhuri care neagă, gnom cocoțat
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
invoca o pană de electricitate, poți închide calculatorul. Identitatea umană e ca un puzzle și nimeni nu ne interzice să o compunem din ce avem mai bun. Omul postuman, contemporanul nostru, riscă să devină un monstru, o creatură care se strecoară cu dibăcie în viața de zi cu zi, înlocuind toate lebedele, pe Albă-ca-Zăpada și chiar pe Regină. Ca să ne contemplăm nu vom mai avea nevoie de oglindă, va fi de ajuns să privim în fața noastră. Doar că, de data asta
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
Trebuie menționat încă de la început că partea forte a romanul este dată de amprenta stilistică inconfundabilă a autoarei, dinamica, energia expresivă pierzându-se la orice încercare de rezumare. O voce narativă vioaie, ce empatizează permanent cu personajele și care se strecoară cu dibăcie în lumea evocată, ne transportă în Bucureștiul începutului de secol XIX, un București al imitațiilor și al mahalalei, ce se zbate între Orient și Occident, populat de "o lume pestriță și amestecată, în care anteriul și ișlicul se
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou pierduse, din nou alesese altceva" (p. 217). Eșantioanele de mentalitate configurează specificul regional și cultural, cu inserții în intimitatea familiilor boierești, iar idila nu este una siropoasă, deoarece autoarea a reușit să se strecoare în intimitatea epocii și să pigmenteze narațiunea prin încrucișarea a două orizonturi distincte, jocul limbajelor asigurând echilibrul dintre sublim și grotesc, dintre tragic și comic, "arta iubirii" evgheniților, melancolia, tandrețea, senzualitatea, romantismul fiind deliricizate mai ales prin replicile țiganilor, nelipsiți
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
sînt aceste sărbători ale culturii? Ferice de capitalele lor. Clișeele comerțului de carte Cronicarul a fost la Diverta să-și cumpere "rechizite". Din câteva plicuri și pixuri, s-a dus suta de lei (noi!). Dar a primit și un cadou, strecurat în punguță (oare strecurat și pe bon?): revista DIVERTA MAGAZIN (decembrie-ianuarie, 4,9 lei) - o surpriză plăcută. Sumar consistent, articole cu o anume ținută. Până și reclama de pe coperta a 4-a e plăcută: "E greu să alegi un cadou
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
culturii? Ferice de capitalele lor. Clișeele comerțului de carte Cronicarul a fost la Diverta să-și cumpere "rechizite". Din câteva plicuri și pixuri, s-a dus suta de lei (noi!). Dar a primit și un cadou, strecurat în punguță (oare strecurat și pe bon?): revista DIVERTA MAGAZIN (decembrie-ianuarie, 4,9 lei) - o surpriză plăcută. Sumar consistent, articole cu o anume ținută. Până și reclama de pe coperta a 4-a e plăcută: "E greu să alegi un cadou, e ușor să alegi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
nebunia: Când izbutim însă a ne elibera și, prin noi înșine ori prin alții, a atinge culmea aceasta a nebuniei - dincolo de logică și de realitate, - atunci e o beție și un cântec. O clipă singură e de ajuns ca să-ți strecoare în suflet ca licoarea unei pasiuni ce nu se va mai stinge. Presimțirea ori amintirea acestei neîncercuite spiritualități, pe care ai putea-o atinge de n'ar fi cercurile de oțel ale propriei tale rațiuni, te va chinui întotdeauna. E
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
de rău încât să-și părăsească satele și târgurile, unde arsura birurilor și exacțiunile cotropitorilor făceau traiul de nesuportat. Mai pe urmă, siliștele se repopulau, viața își relua drepturile, în mai strâmte sau mai largi limite. Cei care astăzi ne strecurăm cum izbutim mai bine printre legiunile de automobile staționare pe trotuare suntem direcții urmași ai unor necunoscuți, mai adesea, învingători ai epocii lor, iar dacă nu mai suntem, sau nu ne considerăm anonimi, întrebarea se ridică în ce măsură suntem mai vrednici
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Pârvan, făcîndu-și loc anevoie prin cuconetul strîns la cursul lui ca la o obligație mondenă, aduce pe departe cu Baudelaire. Ai crede că urmează un encomion, cum un profesor de asemenea anvergură nu te îndoiești că merită. Cînd Pompiliu Constantinescu strecoară prima ironie: "Ca printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
sufocat de aglomerație. Era isteric. Orice formă de dialog era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș și oamenii lui în prizonierii visceralităților fel de fel, eu mă eliberam. Ploaia mă înviora. Mă ajuta să mă regăsesc, să evadez și să
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
un relief al valorilor, dar parcă nici nu ar fi acesta scopul. Irina Petraș are entuziasmul și generozitatea lecturii. Personalitatea ei se manifestă în capacitatea de a înțelege și de a admira. Nu e supărată, morocănoasă sau rea niciodată, nu strecoară subtilități meschine pe sub pragul nici unei fraze critice. E directă și transparentă în aprecieri - aprecieri care nu sunt judecăți estetice clare - iarăși niciodată, dacă nu cumva mi-a scăpat mie vreo situație mai tranșantă. Cu nerăbdarea de a cuprinde tot, Irina
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
sfârșit de lume, ele "încep să trăiască a doua oară", de data asta, însă, sub semnul deriziunii și al blasfemiei. Și totuși, chiar și în această viață atât de săracă din punct de vedere spiritual, de o crasă materialitate, se strecoară ceva din măreția, din sublimul unui altundeva (situat "de cealaltă parte", cum spune Kantor), ceva ce trădează " Prezența invizibilă a lumii care există dincolo de real", provocân-du-ne acea "înfiorare metafizică" indisociabilă, după Kantor, de relația dintre spectator și actor. Actorul care
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
Arghezi sau Rebreanu, cerându-le să colaboreze cu câte un text, fie și circumstanțial." Acestea toate lăsând deoparte barierele contextuale pe care cenzura politică le-a impus până în 1989. De pildă dedicația la Crăișorul, "Lui Iuliu Maniu", a putut fi strecurată doar într-o notă. Adus în discuție de Daniel Cristea-Enache ca un moștenitor cu care nu e ușor de negociat, domnul Andrei Voiculescu (nepotul poetului Vasile Voiculescu) a făcut gestul politicos de a participa la întâlnirile României literare și de
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
nici meschin, așa încât cititorii primelor două volume (de poezie) semnate de Perța să fie cumva contrariați. Prin urmare, după Zorovavel și Santinela de lut, care proiectau mai degrabă un autor de factură neoexpresionistă, anchilozat în misteriile tulburi ale genealogiei maramureșene, strecurându-se printre creaturi de atlas zoologic de uz individual, proaspătul op numit Întâmplări la marginea lumii orbitează indecis în jurul genului fantasy. Îi reușește sau nu - personal, înclin spre a doua variantă - e deja o altă discuție. Privite la rece, așa
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
n-au venit să deschidă imediat, am mai apăsat o dată. Mi-a deschis o angajată pe care n-o mai văzusem până atunci. Magazinul era plin. Doi japonezi, un cuplu, un domn și o domnișoară purtând un coșuleț. M-am strecurat printre clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
voință", spusese tata odată. Eu nu crezusem asta niciodată, dar, în acel moment, am sperat că afirmația lui e adevărată, căci voința mea era îngrozitor de puternică, voința mea nu mai fusese niciodată atât de puternică. - Domnule Hobmeier, am spus eu strecurându-i cele două broșe și colierul în mâna mare și caldă, vreau să le vând. E ceva urgent, e în joc viața mea. Domnul Hobmeier a aruncat o privire peste lucrurile pe care i le pusesem în mână. Apoi a
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
nu pot să-ți dau pe ele. ți le plătesc din buzunarul meu...! Păi nu plătea el aici totul din buzunarul lui? A scos din buzunarul de la piept patru bancnote de câte o mie de șilingi și mi le-a strecurat discret în mână, ca și cum aș fi fost portarul unui club de noapte, pe care spera că-l va convinge astfel să-i permită accesul la spectacol după începerea acestuia. Mi-a ținut mâna într-a lui câteva secunde mai mult
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
măsură static, nostalgic și evocator, e de mirare că Dimineață pierdută (ed. I, 1983; ed. II, 1991; ed. III, 1997, text definitiv; ed. IV, 2003, revăzută integral de autoare) a avut succesul pe care l-a avut. Nu vreau să strecor în acest fel o ingratitudine, total nemeritată, căci romanul mi-a plăcut și la a doua lectură, convingându-mă de sub-stanțialitatea universului epic și de subtilitatea scriiturii. Mărturisesc doar, având la îndemână și documentele receptării, că romanul mi se pare
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]