1,003 matches
-
Întreabă și reflectă tot ceea ce Îi Înconjoară; nasul, grațios, ironic, proiectat Înainte, Îți aduce Îndată În minte celebra frază a poetului: Sufletul meu plutește pe parfumuri așa cum sufletul celorlalți oameni plutește pe muzică! Gura are forma arcuită și de acum subțiată de spirit, dar, pe acea vreme, ea mai era Încă purpurie și cu o frumoasă carnație ce te face să te gândești la splendoarea fructelor. Bărbia e rotunjită, dar cu un contur mândru și puternic cum este cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din parcul orașului? Ai auzit cum se roagă la fiecare trecător s-o lovească odată cu piatra și ai văzut că nimeni n-are degete ca să apuce o piatră? Te-ai uitat prin găurile din ziduri, din uși și din pavajele subțiate de prea multă așteptare? Ai văzut cum atârnă piatra uriașă de cuiul uriaș? Te-ai uitat la mine? Nu vezi că nu mai am piele pe față? Nu vezi că nu mai am piele pe mâini și nici pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici! Trage! Strânge! Dă vârful! Unde-i vârful? GRUBI: L-am lăsat să se subțieze... BRUNO (Enervat.): Pfui! Adu vârful! (GRUBI se duce să aducă vârful; de departe, strigând.) GRUBI: Nu-i. BRUNO: Ce? Ceee? GRUBI: Nu-i. Nuuu-i. BRUNO: Cuuum? GRUBI: Nu mai e. S-a ros. BRUNO (Strigă, intrat în panică): Pfui! Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO: Nu-s aici. Da’ mă duc să-l caut. De atâta subțiat poate c-a dispărut. (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De atâta subțiat poate c-a dispărut. (Se ridică și-l caută.) Nu-i. Și l-am lăsat aici. GRUBI (Dintr-o dată plictisit; se oprește din lucru și se așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput, dintr-o dată... la-la-laaa... Nu? BRUNO: Nu. (Spășit.) Zău, ne pierdem vremea aici. Se așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se ridică și-l caută.) Nu-i. Și l-am lăsat aici. GRUBI (Dintr-o dată plictisit; se oprește din lucru și se așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput, dintr-o dată... la-la-laaa... Nu? BRUNO: Nu. (Spășit.) Zău, ne pierdem vremea aici. Se așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL CU SACAUA; se oprește, îi privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-ți las ceva mai multă mâncare... Vreau să ai ce mânca... după ce plec... Măcar câteva zile... MACABEUS: Câte? PARASCHIV: Două, trei... MACABEUS: Dar eu n-o să pot mânca... Eu n-o să pot mânca fără tine. PARASCHIV: Atunci ai să te subțiezi și-ai să-ți dai duhul. MACABEUS: Dar eu nu vreau să-mi dau duhul. PARASCHIV: M-ai plictisit grozav. Mai bine taci. MACABEUS: Tac. (Pauză; PARASCHIV privește cum fierbe apa în cazan’; cu migală, urmărește fierberea cartofilor; e atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază. Mai apoi li se tocesc oasele din cauza ploii și după o vreme dispar... IOANA (Îl ascultă extaziată, fericită.): Mai spune, vreau să mai spui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să te duc să vezi oceanul. Tu știi ce înseamnă oceanul? Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă. Nabokovii Îngâmfați sau uimiți au sprâncenele ridicate, dese doar spre nas, subțiindu-se spre tâmple; sprânceana Korff este mai frumos arcuită, dar la fel de rară și ea. Altminteri, Nabokovii, pe măsură ce se află Într-un colț tot mai Îndepărtat al galeriei de tablouri a timpului, se alătură chipurilor neclare ale Rukavișnikovilor, familie din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lui Stanley. ― Ar mai fi ceva... Inspectorul părea să-și caute cuvintele, pe buze îi tremura un zâmbet ciudat. Din când în când primim scrisori din România. Pe adresa noastră, a Scotland Yardului, sau în Quai des Orfevres... Cristescu își subție privirea. ― Ce fel de scrisori? ― Interesante și extrem de prețioase, vă asigur. Cineva ne ajută să rezolvăm cele mai complicate cazuri. E o poveste care durează de câțiva ani. ― Nu înțeleg... ― Am să vă explic. De pildă, se comite un asasinat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu era. — Nu? — Am accelerat până la o sută, o sută douăzeci, pe urmă am încercat să încetinesc. Greu când n-ai frâne. Puteam să dau colțu’. — Frânele... — Da, frânele. Am adus mașina la garaj și le-am desfăcut. Plăcuțele erau subțiate rău, domn’ Glass, pe ducă. — Și ce înseamnă asta? Înseamnă că, dacă n-ați fi avut cealaltă problemă, cu rezervorul de benzină, n-ați fi aflat despre problema asta, cu frânele. Și dacă ați mai fi mers mult, ați fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din cauza traficului și a mîrlăniei. La orice oră veneam, îl găseam instalat deja pe banca sa din părculețul dintre gura metroului și muzeu, înfășurat într-un impermeabil lung și incolor. Pe cap avea totdeauna o căciulă de blană cu clape, subțiată de atîta purtat. O clapă atîrna, bleagă, pînă pe gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi care nu sînt încă maturi și nu vor fi niciodată chiar lupi. La picioare, în stînga, avea o sacoșă din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
timp i-ar ajunge proviziile și nu se hotăra să arunce nimic. Vara, dacă primea o litră de lapte și rămânea neatins, îl punea la acrit într-o ceașcă, apoi, cu un băț rotit înainte și-napoi între palme îl subția, ca să fie bun de băut. Cu pâinea era mai greu, trebuia să fie atent să nu se usuce sau să nu mucezească și uneori se trezea că n-aveau pâine deloc. În alte case se făcea în cuptor, în curte
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și soiuri de vin bun, aduse de pe la Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat vinu ista, măi!.. spuse cu ură un țăran, plescăind din limbă a fin cunoscător. Ni sî pari, nie, că nu-i ca la‟nceput! .. - Așa s-am
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe brațe și pe gât, căci erau atât de mulți și așa de mari, încât unii reușiră să-l piște chiar și prin haine. Simți clar cum crusta de sare începe să se subțieze și să devină tot mai periculoasă sub picioarele lui, dar înțelese că pe întuneric nu putea face altceva decât să se încredințeze lui Alah și să aștepte ca El să-i conducă pașii, așa că oftă ușurat când simți contactul dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ci pentru o lume nouă. Cuvintele Îi secară. Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient de caracterul artificial al cuvintelor sale, care nu relevau marea dragoste și marea ură ce-l animau. Fețe triste și frumoase, subțiate de foamete, Îmbătrânite Înainte de vreme, resemnate În disperarea lor, Îi apărură brusc În minte. Aceștia ar fi fost oamenii pe care-i cunoștea, cărora le acordase ajutor și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos dacă lăsa atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași de moarte, am călărit pe Brici, dar Strunga dracului a rămas mereu marea aventură amînată pînă la renunțare. El purta un rucsac uriaș, deasupra rucsacului un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i dau o lecție să mă țină minte. Păi, cu Niki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele mușchilor cînd de fapt omul ăsta poate că e sincer) — Sigur, te Înțeleg, dar numai ca pe un personaj original, Întîlnit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ți se Închid toate ușile pentru că delictul de lipsă de cultură este mult mai grav decît delictul de lipsă de caracter. Și tu știi foarte bine că te-ai culcat În așternuturile atîtor cărți pînă le-ai murdărit, le-ai subțiat, le-ai destrămat - și ce se mai poate păstra din resturile unor urzeli deșirate? Poate doar mirosul lor și o vagă senzație de anotimp comun care intră numai În clasificarea ta cea mai intimă. De unde să știe cei cîțiva poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la universitatea din Orsay, la mate-fizică; Îl Încântase mai ales proximitatea unui campus universitar: așa judeca. Firește, au luat bacul amândoi. Annabelle Îi Însoțea În ziua afișării rezultatelor, chipul Îi era grav, Într-un an se maturizase mult. Se mai subțiase, avea un surâs mai interiorizat și, vai, era și mai frumoasă. Bruno se hotărî să ia o inițiativă: vila din Sainte-Maxime fusese vândută, dar putea merge la proprietatea lui di Meola, cum Îi sugerase maică-sa; le propuse celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate de aceea am cîteodată plăcere să stau în cerdac, la cafea, cu o țigară bună. Mă tem că grecul se vede doar în acest tabiet. - Domnule profesor, ați vorbit de claritate. Eu nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din slănina lui. Ai prezervativ? Mai am unul. Dar cum îl cunosc eu pe ăla, tipul umblă cu prezervativul la el de luni de zile fiindcă pândește de mult ocazia asta. Între timp cauciucul a îmbătrânit și s‑a mai subțiat și sigur nu mai e bun de nimic. Witkowski Anna, ești atât de bună să continui lectura de unde am rămas? Da, doamnă profesoară, Stifter ne învață că oamenii nu sunt liberi, că sunt sclavi ai legilor naturii. De aceea omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]