15,436 matches
-
o panglică verde, și purta o bluză albă, încrețită la gât. Era frumoasă, se gândise Ivan, plimbându-și privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa cum obișnuia să-și treacă degetele, rătăcite în mângâiere, prin părul lui și prin al copilului. Dominique mâncase în tăcere, cu un surâs cuminte și trist pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dulci, sosuri acrișoare, piperate, eterate, vârtoase, sosuri în care se ghicesc scoici și corali, în care se deslușesc Marocul, Italia, Corfu, portul Barcelonei, Istanbulul. Un Sud fărâmițat în valuri, valuri de spumă ușoară, mereu în escorta peștelui sărat, cu oase subțiri și friabile, ca de gheață. Heringul e Nordul. — Am găsit! — Da, domnule? Ca singurul bucătar din lume care călătorește în compania unui valet (Evgheni i-a devenit aproape indispensabil de când oasele, răpuse de atâta frig, au decis să i se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi-a răspuns, pentru că nu ești fericit. — Nu ești fericit. Punct. — Adică? — Adică faci parte din rasa aceea ingrată de oameni care-și sunt mereu insuficienți. Și nu suntem toți așa? — Nu... nu cred. O Ada cu buze parcă mai subțiri mă dăscălește doct în tr-una dintre mașinațiunile ingrate și funeste ale imaginației mele anchilozate, care suprimă etape, care lipește rochia Leei pe umerii mici ai fetei ăsteia îndrăgostite, poate, de fratele meu amputat din mine, din eul meu, care-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vă luați un concediu. Poate. Poate un concediu ar fi cea mai bună idee. Să plece de-aici. Să schimbe peisajul. — Poate îmbătrânești. Ada. Ada ironică, agresivă sub scutul glumei inocente, acu zatoare în spatele zâmbetului rece. Poartă ochelari cu rame subțiri, de plastic. — Poftim. E pentru anxietate. A cincea pastilă. Din nou analize. Intermitente dureri de stomac. Să nu faci ulcer, măi! Păi să nu facă. Brusc, gâtul trosnește dureros. Parcă ar fi... nu, nu e el, niciodată nu e el
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire, așa cum a văzut-o el prima oară, dreaptă în catifeaua albastră. Vocea de copil răgușit. Palma mică, miniaturală aproape. A uitat de mult numele seniorului mort la Guada lete. Aproape că a uitat și înfruntarea lui cu Tariq. Când nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
albe, ca paginile goale. Iatac al creștinătății. Nestemată omeiadă. Nu e oraș pe lumea asta din care să intri mai ușor în poveste, să te pierzi, unduios, în caligrafia arabă. La Sevilla e întotdeauna cald. O căldură stranie. Învăluitoare și subțire ca borangicul. Nu apasă. Dezmiardă și atât. E ceva acolo, un portal spre legenda absolută. Așa mă gândeam. Așa mă gândeam atunci. Că e ceva... 21. Singur S-a mutat, în cele din urmă. Într-o dimineață m-a scos
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-l vedea mic, gonind de-a bușilea printre picioarele lui, pălăvră gind într-o limbă pe care numai el o înțelegea, mânjit până-n urechi de cacao și scorțișoară. Copilul lui. Alioșa. Studiase febril portul, căutând două brațe albe și subțiri, de femeie blondă, între două vârste, deschise să-l primească. Dar nu. Domi nique nu era acolo. Nu venise să-l aștepte pe copilul lor. Copilul ei. Alexandre. Știa, oare? Brusc, Ivan își simți cerul gurii invadat de toate gusturile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trup de boare ciudată, în care se întâlnesc, ca-ntr-o tapiserie, miros de Atlantic, de nisip, de gând frumos, putrezit sub un palmier... Pe sub oraș se întind albercas, cisternele din care apa hrănește portocalul abia înfiripat prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-și simtă, din nou, cerul gurii năpădit de un gust ca de piersică și tălpile mângâiate de lavandă și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați și barbă nerasă, îmbrăcat ca în urmă cu douăzeci de ani. Ochii lui nu se în dreaptă spre geam. Poate și el o simte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Din dragoste Boala copilului a izbucnit dintr-odată. Nu s-a știut întru totul de unde venea. Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de obiceiurile plătitorilor de jarach, tributul învinșilor rămași în Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe care vorbeau despre stele și despre lumile dinlăuntrul lor, care deslușeau numele plantelor vindecătoare și arătau cum se fac decocturile și pasta subțire cu care se unge trupul acoperit de răni pârguite pentru a face sângele să se închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zece milioane cinci sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici un motiv să-și scoată nasul din căldura bîrlogului pînă cînd zăpada nu se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui, omătul se risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și forțele; uite-așa, întreaga pădure era acoperită de zăpadă și de ape. Pe întuneric, Lupino avea să înainteze greu. Vroia să evite cît putea de mult
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sfîrșește în chinuri fără ca el să fi încercat să-l ajute. Cu ochii abia mijiți, Lupino făcu stînga-mprejur. Alergă, forțînd înaintarea, pînă ajunse la gura izvorului anemic pe lîngă care trecuse mai devreme. Nu zăbovi: se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de bună seamă deloc stabilă, cu picioare subțiri și brațe asemenea, puțin mai mare, probabil, decît un lup solid, dar nici pe departe de dimensiunea unui urs, așa cum își imaginase că arată?! Se grăbi să-și ajungă din urmă tatăl și să-i ghideze înaintarea. Oare părintele său
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sarmatice au grosimi mai mici de 100 metri în nord-est și peste 500 metri în sud-vest și sunt dominate de argile și marne cu intercalații de nisipuri și lentile de gresii și prundișuri. Peste depozitele marine se găsește o pătură subțire și discontinuă de luturi loessoide, aluvio-coluviale și aluviale. Podișul Sucevei este alcătuit din formațiuni sarmațiene, necutate și cu o înclinare în general concordantă cu cea a întregului Podiș al Moldovei. Depozitele cuprind un complex de argile și marne cu alternanțe
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Podișul Sucevei este alcătuit din formațiuni sarmațiene, necutate și cu o înclinare în general concordantă cu cea a întregului Podiș al Moldovei. Depozitele cuprind un complex de argile și marne cu alternanțe de nisipuri, iar pe alocuri se adaugă orizonturi subțiri de gresii, calcare și conglomerate. Pe Valea Siretului, Jijiei și Bahluiețului se găsesc depozite aluvionare, eoliene și de luncă ce aparțin Holocenului Superior. Resursele subsolice sunt mai puțin variate și cuprind roci utile, materiale de construcții și ape minerale. Se
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
din vechiul port s-au păstrat la costumul femeiesc, alcătuit din următoarele piese de bază: - rubașca (cămașă), din pânză albă sau înflorată, croită destul de larg și având cusături decorative la gât și la mâneci; - iubca )fusta), croită dintr-un postav subțire, încrețită la mijloc, lungă până la gleznă, largă și viu colorată. În locul fustei de postav, peste cămașă, se poate purta o rochie asemănătoare cu sarafanul, lungă până la glezne și cu partea de sus mult răscroită, cu bretele; - pois )cordon sau brâu
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
paiete pentru biserică și sărbători sau simplă, pentru zile obișnuite, peste care se pune baticul, iar fetele tinere își împletesc părul într-o coadă lungă, prinsă cu o panglică. Primăvara și toamna se poartă taioare înflorate și haine din stofe subțiri, iar în sezonul rece, haine scurte, matlasate. Încălțările purtate sunt cizmele de piele sau ghetele. Costumul bărbătesc tradițional este format din cămașă albă sau înflorată de tip tunică și cu mâneci terminate cu manșete înguste, pantaloni largi purtați în cizme
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
de rapiță cu maci roșii pe fond de țarină pur românească, ca în tabloul recent primit de tata de la un pictor de care nu a auzit în viața ei! Un „peisaj” minunat în care se profilează deja un divorță Băiat subțire și original Mircea, cu un singur defect, însă mărunt și ușor de corectat: ca orice microbist, adoră semințele de bostan. Dorica găsește coji și prin pat, nu se mai miră nici când dă cu mătura în baie: el crănțănește „bomboane
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Primarul de atunci, un insensibil evident plictisit de veșnicul alb-gălbui al foilor pe care le semna sau nu zilnic, i-a ascultat exact cât să nu-i dea afară înainte de a apuca să spună ceva. După ce primele rotocoale de abur subțire s-au împrăștiat în biroul neîncălzit al domnului primar, acesta a zâmbit cum numai portarii mai știu, adică așa, superior și profesoral, și le-a explicat de la obraz că dacă, să zicem, aleea domniilor lor s-ar fi numit măcar Alexandru
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
trec umbre lungi de pe trotuarul cotropit de tineretul ieșit de la film. Soarele cade peste clădiri și ochii redactorului șef abia își mai țin pleoapele de greutatea timpului ce pare să nu mai treacă. Actorul râgâie plictisit. Ia paharul în mâna subțire, albă, cu unghii lăcuite și-l ridică deasupra capului. Îl privește atent, ca și când așteaptă de la el o opinie critică, după care trage linie: — Căcat! N-am auzit în viața mea o poezie mai proastă! Și dă de dușcă paharul de la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]