3,238 matches
-
achizițiilor copilului la nivelul limbajului și a celorlalte componente ale formării sale; * optimizarea socializării etc.; codul valorificat de către locutor în construirea mesajului se impune a corespunde celui utilizat de interlocutor în decodarea mesajului receptat; prin prisma diferențelor relevate de sfera subiectivității (percepută bilateral), cadrul didactic/adultul este, în primul rând, cel care trebuie să aleagă în mod corespunzător codul, eventual să adapteze, să accesibilizeze unele dintre componentele acestuia; precizăm că nu este avut în vedere exclusiv codul lingvistic, ci acele ,,sisteme
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
acestui proces în general, în cadrul activităților desfășurate în grădiniță și în alte situații de comunicare pentru care este pregătit astfel copilul; valențele contextului conferă individualitate fiecărei manifestări în planul comunicării; se remarcă, în acest sens, implicațiile contextului personal (vezi supra subiectivitatea), interpersonal (intersubiectivitatea), circumstanțial (repere spațio-temporale, cauzale etc. contextualizarea), social (ancorarea într-un plan mai general; socializare), cultural/cutumal (mentalități, tradiții, sărbători religioase/laice etc.), idiomatic (codul lingvistic folosit aici, limba română, fără a exclude posibilitatea relaționării acesteia cu alte coduri
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
locutor și interlocutor/publicul-țintă etc.). Prin prisma acestor coordonate, subsumăm aici textului nonliterar mesajele orale și/sau scrise codificate non-artistic, transmise de un emițător plasat într-o situație de comunicare guvernată, în principiu, de reperele obiectivității (fără a exclude valențele subiectivității intrinseci procesului comunicativ), mesaje care se constituie în concretizări ale intenției funcțional-infor-mative, formative, persuasive manifestate de către emițător față de un receptor de la care nu primește în mod necesar feed-back. Includem, din această perspectivă, în clasa textelor nonliterare prin raportare și la
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Cazacu 1999: 121-122, O'Sullivan 2001: 89. 11 ,,Observatorul nu e singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, având același statut ca ceilalți observatori. El se știe observat tot atât cât observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". [...] relația între observatori este cea obiectivantă" (Sfez 2002: 67). 12 Precizăm că tipologia prezentată este asociată problematicii avute în vedere în lucrarea de față, literatura de specialitate oferind și alte perspective asupra aceluiași subiect; vezi, de exemplu, contextul idiomatic
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
poate fi conceput un nou proiect al ei în absența unor linii de semnificație "teoretică" ce trimit către un proiect antropologic. Reproșul lui C. Rădulescu-Motru privind înțelesul kantian al subiectului cunoscător, anume că acesta apare într-o formă abstractă, ca subiectivitate transcendentală, fără semnificație la nivelul individului concret, are justificare dacă omul este înțeles numai ca subiect al cunoașterii. Înțeles ca ființă sensibilă și inteligibilă, omul lui Kant poartă cu sine și determinarea concret-individuală pe care nu o găsește C. Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
drept, nu o poate părăsi, dar pe care o poate limita prin "locuirea" sa inteligibilă, nu este "om întreg". Experiența acestuia din urmă fusese făcută de Kant poate într-un pur sens experimental prin prezentarea omului (a ființei raționale) ca "subiectivitate transcendentală", ca subiect al cunoașterii, apoi prin prezentarea lui ca posesor al facultății de a dori inferioară (aceea prin care omul râvnește fericirea); și chiar prin prezentarea lui doar ca ființă inteligibilă, liberă. Aceste experimente kantiene nu au contat, desigur
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a conștiinței îi corespunde o "unitate reală"? "Lumea conștiinței și lumea materială, cu cât sunt examinate mai de aproape și cu cât sunt reduse la realitatea lor, cu atât ele încetează de a mai prezenta diferențele cu care le îmbracă subiectivitatea simțurilor. Ultimele concluzii ale științei asupra realității universului spun că această realitate consistă în raportul constant dintre diferitele forme de energie."109 Așadar, temeiul identității dintre "lumea conștiinței" și "lumea materială" îl constituie energia, ca substrat comun al lor, de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ales a ipotezelor de lucru. Kant formulează, în problema socotită de C. Rădulescu-Motru ca fiind fundamentală atât pentru el cât și pentru Kant, anume problema valabilității cunoașterii, în fond, a acordului dintre conștiință și realitate, ipoteza formelor a priori ale subiectivității cunoscătoare; C. Rădulescu-Motru, în aceeași problemă, formulează ipoteza personalismului energetic, potrivit căreia personalitatea este sinteza evoluției energiilor din univers; tocmai de aceea conștiința este în acord cu realitatea fizică, devenind astfel posibilă cunoașterea. Deseori autorul personalismului energetic lucrează în marginea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea lui de finalitate. Argumentele lui Kant privind timpul ca intuiție a priori dovedesc, de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este posibilă fizica pură? Cum este posibilă metafizica în genere? Cum este posibilă metafizica știință?), timpul kantian, ca intuiție a priori, are sensuri care trimit la o "realitate"; el posedă o funcție constitutivă față de fenomen și este necesar în arhitectonica subiectivității transcendentale. Programul pe care și-l propune C. Rădulescu-Motru în filosofia sa este sensibil diferit de cel kantian; iar legitimitatea criticilor filosofului român, relative la filosofia kantiană, este justificată prin asumpțiile pe care sistemul său se întemeiază. Cert este faptul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existență subiectivă, strict individuală. Se poate adânci și diferenția prin experiența internă, dar nu prin mijlocirea unei educațiuni în școală. Omul care din naștere nu o are, nu o poate învăța din cărți"173. Dar, deși blocată prin geneză în subiectivitate, intuiția destinului se exersează "în afară", fiind una dintre condițiile care fac posibilă formarea vocației. Prezentarea factorilor din conținutul intuiției destinului nu ocupă un loc de importanță deosebită în lucrarea lui C. Rădulescu-Motru. Dar din perspectiva justificării formale a conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
kantian (și asupra proiectului metafizicii de care acesta este legat), atingând problema identității și unității conștiinței, în ultimă instanță, problema statutului ființei umane. Filosofia personalității și vocației a lui C. Rădulescu-Motru are semnificația pe care o are la Kant descrierea subiectivității și, în fond, a ființei raționale. Ipoteza personalismului energetic, potrivit căreia unitatea conștiinței se întemeiază pe identitatea sa de structură cu universul însuși (personalitatea fiind formă finală și "rezumat" al întregii evoluții a lumii) se naște din neacceptarea idei kantiene
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scenariu imaginativ închipuit, o ficțiune a ficțiunii, cu deznodămînt tragic pentru o anumită categorie de oameni: "aprecierea operelor de artă și celor asimilate acestora să fie exercitată de un unic program de calculator, ceea ce va duce la eliminarea definitivă a subiectivității umane", iar "crearea artistică" a aprecierii trece în categoria "activități ilicite", pedepsite cu patru sau opt ani de închisoare și confiscarea instrumentelor folosite. Pînă cînd critica literară va fi exercitată de un unic program de calculator, nefiind încă dar e
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
putut trece și la pasul următor: un deputat al Partidului Revoluției Învingătoare a propus ca aprecierea operelor de artă și a celor asimilate acestora să fie exercitată de un unic program de calculator, ceea ce va duce la eliminarea definitivă a subiectivității umane. Legea a trecut cu 154 voturi "pentru", două "contra" și treisprezece abțineri. (Este adevărat că votul s-a desfășurat doar într-o pauză cerută de majoritatea parlamentară înainte de disputa în jurul bugetului...) Acum, când se știe prin reglementare legislativă cât
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și pivniță; are și dedesubt, și deasupra. Are un fundament și un trecut, o speranță și un viitor. Spațiului obiectiv al locuinței i se adaugă un orizont al imaginației, trăit și simțit. Jocul dintre exterioritate și interioritate (dintre obiectivitate și subiectivitate) nu este Întotdeauna echilibrat. Acest univers intim tinde să favorizeze persistența elementelor imaginative care dictează Într-un fel gestica și comportamentul consumate aici. Mai mult, universul domestic este puternic antropomorfizat. Exteriorul și interiorul unei case „imită” trăsăturile stăpânului (uneori, chiar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
toate specializările; și nici nu dispun de timpul necesar evaluării lucrărilor prezentate. A doua problemă este cea formulată mai sus: ne citim prea puțin lucrările colegilor. Venim la evaluare cu lecturi marginale sau deloc. În fine, a trei problemă este subiectivitatea evaluării care, frecvent, generează tensiuni. S-a produs în această situație un dublu regres. Cea mai simplă metodă este evaluarea calitativă minimală: răsfoind o carte, dacă găsești o prostie mare, incontestabilă, aceasta este un criteriu clar al calității proaste. Dar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cercetătorul pune cap la cap toate informațiile colectate, ca într-un joc de puzzle și încearcă să conceapă o imagine coerentă (și, de ce nu, o teorie proprie) despre fenomen. Minusurile acestui tip de abordare se leagă de gradul înalt de subiectivitate al fiecăruia dintre noi; la limită, dacă mai mulți cercetători ar studia unul și același fenomen, fiecare dintre ei ar putea să conceapă o teorie proprie. Faptul acesta mai este întărit și de calificările diferite ale cercetătorilor calitativiști: una este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cu toată predilecția mărturisită pentru simbol. Curând după debut, se sustrage influenței eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894, când publică poezia În grădină, pentru a se desăvârși în volumul cu același titlu, structurat riguros, ca un poem. Subiectivitatea poetului este preponderent modernă, recuzând în același timp demisia parnasiană și egolatria romantică. Înainte de toate, el este un senzitiv, cu o acuitate extraordinară a simțurilor, mai ales a celui olfactiv. Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
ofere apoi privirii celorlalți. „Recurența figurii dandy-ului, urmașul domnișorilor eleganți din secolul al XVII-lea, exprimă această pretenție a subiectului de a deveni propriul lui spectator și de a se depăși construind o imagine armonioasă cu ajutorul artificiului. Conștiința eului, subiectivitatea se regăsesc În spectacolul dedublării, iar operația reflexivă a oglinzii Îi oferă fiecăruia imaginea creativității sale, Într-un «narcisism idealizant», conform căruia subiectul nu spune «Mă iubesc așa cum sunt», ci «Sunt sau trebuie să fiu așa cum mă iubesc».”1 Așadar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
asupra sa, dandy-ul are În permanență nevoie de un sistem de referință: el nu se poate defini decât În raport cu ceilalți, fie și pentru a se despărți de ei. Eul nu e unic, În sensul că orice subiect se corelează: „Subiectivitatea funcționează precum eul insular. În fapt, subiectul este mai Întâi de toate inter-subiect, co-subiect: istoria «mea», viața «mea» Îmi sunt delegate de ceilalți. Narcis și Robinson Crusoe: iluzia romantică a insularității sub semnul oglinzii. Vanitate a unui subiect imaginar, a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
http://sillagescritiques.revues.org/974. ALBRECHT, Joën, " Rime et traduction ", în Poésie, traduction, retraduction, actes des journées d'étude organisées en 2003, textes réunis par Christine Lombez ; cahier coordonné par Roger Sauter, Praxiling, Université Montpellier III, Montpellier, 2004. ALDEA, Maria, " Subiectivitatea traducerii. Un punct de vedere ", în IANUA, Revista Philologica Romanica, Madrid, 2006, no. 6, p. 141-152, consulté le 2 octobre 2011, URL : www.romaniaminor.net/ianua/Ianua 06/14.pdf. BALACESCU, Ioana, STEFANIK, Bernd, " Défense et illustration de l'approche
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
es/jyuste/docu/publicaciones/Peeters/Peeters Sociolinguistique-et-Sociologie Traduction-et-Paratraduction.pdf. C'est nous qui soulignons. 158 Idem, p. 16. 159 Idem, p. 22. 160 Idem, p. 22. C'est nous qui soulignons. En ce qui concerne la subjectivité de la traduction, v. Maria Aldea, " Subiectivitatea traducerii. Un punct de vedere ", în IANUA, Revista Philologica Romanica, Madrid, 2006, no. 6, p. 111-121, consulté le 2 octobre 2011, URL : www.romaniaminor.net/ianua/Ianua 06/14.pdf. 161 Jean Peeters, La médiation de l'étranger. Une sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Corola de minuni a lumii..., op. cît., p. 145-146 : " Luna reprezintă elementul feminin, e drept, dar totodată, să nu uităm, "L" este chiar inițială lui "Lucian". Codul general se îmbină cu cel personal : memoria culturală vine în atingere cu concretul subiectivității, mitul arhaic traversează în textura poemelor dramă modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
să fie decât intelectual, cu Dumnezeu, D. reia în alt limbaj preocupările dintotdeauna: supunerea propriei creații poetice unui examen critic reînoitor. În același stil și pe aceeași temă, se manifestă poetul, în calitatea lui de personaj unic al propriei lirici. Subiectivitatea unei asemenea interpretări conduce spre un orgoliu, recunoscut de D., care îi și place. Nici în cele 33 de poeme, intitulate Esau (1997), cu tematica pierderii dreptului primului născut, însușită din Vechiul Testament, și stăruința pe refacerea itinerarului poeziei, de astă
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
mereu împărțit între vocația publică și cea „aristocratică”, între participare nobilă și retragere orgolioasă. La început, după cum o arată și prima sa carte, Un loc geometric (1973), domină natura lirică a autorului, dorința de-a recepta cultura prin filtrul propriei subiectivități, ca reflecție, și nu ca judecată de valoare. Notații ample, file de jurnal deghizat în glose savante, preocupări de estetică laolaltă cu puseuri de hedonism, dar și de activism în unghiul ierarhizării faptelor artistice. Volumul Citind sau trăind literatura (1976
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]