11,953 matches
-
i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și, de ce să vă păcălesc, credeam că vorbește singur. Când se întâmplau atâtea pe aleea Băiuț, în subsolurile și în scările blocurilor, pe Parva, în curtea, în clasele și pe coridoarele școlii, n-am avut inspirația să spionez în apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucată din calota craniană și i-au pus în loc o placă de platină, ea l-a îngrijit ca o infirmieră și a suportat o lungă văduvie. Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o zi, să zicem vineri, a sosit epoca boxului. Și epoca boxului a coincis cu perioada marilor hemoragii nazale. Nu prin intermediul pumnilor, cum s-ar putea bănui, ci cu totul altfel. Giani Pascu s-a apucat să arunce troacele de la subsol, având binecuvântarea tatălui și a bunicului, unul șef de sală la „Lido“, celălalt șef de unitate la „Drumețul“. L-am ajutat și noi, mai ales că știam ce plănuiește, iar planurile lui ne surâdeau tuturor. Am dus totul, până la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își cărau pumni cu nemiluita, cu mănuși adevărate, eu îi asistam din colțul ringului și cronometram reprizele. Tot atunci, în epoca boxului și a marilor hemoragii nazale, tot la subsolul scării D, s-a petrecut un alt fapt însemnat, desprins și el din regula impusă de Momentul filosofic, anume că nimic în Drumul Taberii nu era la voia întâmplării. La câteva luni după ce bunicul nostru încetase să mai respire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de birou : ora 1 și 42 de minute dimineața, 9 noiembrie, 1960. Era frig și umed În Piața Scollay din Boston, și biata și neștiutoarea Flo - pe care aveam s-o cunosc În scurt timp drept mama - se adăpostise În subsolul unui magazin de pe strada Cornhill. Înnebunită de spaimă, reușișe, doar ea știa cum, să se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
salvarea În cele mai vechi orașe ale Americii. În panica și agitația ei, reușise să se strecoare taman În capătul fantei din spatele chestiei de metal, În așa fel Încît doar o rază slabă de lumină ajungea pînă la ea dinspre subsolul iluminat, și a stat acolo așa ghemuită mult timp, fără să se miște. A Închis ochii, Încercînd să nu se mai gîndească la durerea cumplită și s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de foame, mănînci orice. Chiar dacă nu-ți hrănește trupul, simpla acțiune de a mesteca și de a Înghiți ceva Îți hrănește visele. Iar visele legate de mîncare sînt ca oricare alte vise - poți supraviețui cu ele, pînă la moarte. În subsolul librăriei unde trăiam noi nu era nici un cărbune și nici țărînă adevărată. Era mult praf, Însă nu poți să mănînci praf. Ți se lipește de cerul gurii și e imposibil de Înghițit. Pe de altă parte, hîrtia, am descoperit destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind că nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
multe castane În cap, că Eisenhower a existat În realitate, iar Oliver Twist nu. Pierdut În lume : epistemologie și spaimă. Dacă mă gîndesc la felul În care am relatat prima mea ieșire cu mama și Luweena În sălbăticia de dincolo de subsolul nostru, Îmi dau seama că am omis să povestesc un anume incident. Din punctul meu de vedere, a fost un incident cît se poate de banal, Însă a fost un lucru pe care, dacă l-ați descoperi mai tîrziu, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a venit la gură, după care m-am simțit mai bine. M-am mutat Într-un locșor pe care mi-l aranjasem deasupra prăvăliei, la mijlocul distanței dintre Balon și Balcon, unde puteam supraveghea totul, iar noaptea Îmi continuam educația În subsol, devorînd carte după carte, chiar dacă acum nu o mai făceam la modul propriu. Mă rog, asta nu e În totalitate adevărat. Zăbovind, așa cum făceam, În fiecare noapte, asupra misterioaselor interstiții dintre lectură și o gustărică ușoară, am descoperit o relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci, am numit-o Gaura de șobolan. I-aș fi putut spune, la fel de bine, și Poarta Cerurilor. După asta, am cam abandonat subsolul pentru cărțile infinit mai interesante de la etaj. Camere Întregi de cărți, unele deasupra celorlalte. Unele volume erau legate În piele și aveau paginile marcate cu chenar de aur, deși eu personal preferam edițiile broșate, și În primul rînd pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
broșate, și În primul rînd pe cele de la New Directions, cu copertele lor alb-negru, și pe cele sobre și austere de la Scribner’s. Dacă aș fi o persoană care citește În parc, aș avea Întotdeauna la mine una dintre acestea. Subsolul Îmi purtase noroc, Însă abia aici, sus, am simțit că Înfloresc. Inteligența mi s-a ascuțit mai tare decît dinții. În curînd, am fost În stare să parcurg un roman de patru sute de pagini Într-o oră și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am ascultat cum ricoșează acestea, lovindu-se de pereții puțului, urmată de tăcere, acolo jos de tot. Am dedus că trebuie să fie același puț și aceeași țeavă groasă și neagră pe care m-am urcat pentru a ieși din subsol În acea zi fatidică, cu atît de mult timp În urmă. De atunci aflasem multe despre țevi și țevărie, grație tuturor cărților pe care le citisem, de la secțiunea BRICOLAJ. Știam, de pildă, că această țeavă neagră era țeava centrală, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
apa, o plăcere pe care nu pot decît să mi-o imaginez, la modul generic. În canalele uscate ale minții : reveriile unui instalator căruia Îi place să stea În fotoliu. I-am spus acestui puț central Liftul. Cobora drept În subsolul de la Pembroke Books, cu opriri la fiecare etaj. Să urc și să cobor pe acest puț a fost destul de greu de această dată, mult mai dificil decît la cealaltă escaladă a mea anterioară, și nu doar din cauza piciorului meu beteag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trăgeam cu ochiul de sub clapa buzunarului În timpul mersului, am fost uluit de cît de tare urîțește lumina zilei, mai cu seamă cînd e fadă și cenușie și nu se deosebește prea tare de lumina ce se strecura prin geamurile din subsolul meu. Și nu era vorba doar de lumină. Lumea pe care credeam că o cunosc destul de bine - Întunecată, misterioasă, dantelată de umbre, chiar romantică, plină de pericole la orice pas - se micșorase cumplit. O ceață groasă Îi ștersese toate culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se apleacă din ce În ce mai mult, curînd avea să se scufunde În beznă. Nu-și mai vedeau limpede fețele, așa că Începură să-și vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna Annei era rece ca gheața. — Foarte bine, asta-i șansa noastră, o liniști el. CÎnd au să sune sirenele, o să ne alăturăm celorlalți. — Ne aflăm la capătul culoarului și s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
secole, acest mic episod nici nu va exista pentru istoricul ce va scrie cronica declinului și prăbușirii Imperiului Britanic. Va avea de Înregistrat destule alte Întîmplări. Eu, dumneata și cu bietul Johns nu vom figura nici măcar Într-o notă de subsol. Va fi vorba doar de economie, de politică, de războaie... — Ce credeți că i-au făcut lui Johns? Îl Întrerupse Rowe. — Nu cred că vom afla vreodată. În timp de război, atîția morți rămîn neidentificați! Atîtea cadavre așteaptă un bombardament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
triunghiul alb dintre picioare scăpărându-i ca un semafor vesel între coapsele zvelte. Geometria variabilă a pubisului ei era încântarea șoferilor plictisiți care urmăreau ceasurile rotative ale pompelor din benzinării. După ce plecă, am părăsit apartamentul și-am coborât alene la subsol. În garaj se afla o duzină de mașini, în mare parte proprietatea soțiilor de avocați și de producători executivi de film care locuiau în bloc. Spațiul rezervat pentru mașina mea era încă gol, desenul familiar al petelor de ulei marcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ambulanță încremeniți în diferite posturi în vreme ce eu stăteam în mașina zdrobită. Am auzit din spate sunetul unui radio cu tranzistori. Omul de serviciu, un bărbat tânăr cu păr aproape până la brâu, se întorsese la biroul de lângă intrarea în liftul din subsol. Ședea pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a viselor. Coborât în garajul de la subsol o săptămână mai târziu, m-am simțit incapabil să îndrept mașina pe direcția studiourilor de la Shepperton, aproape ca și când vehiculul fusese transformat în cursul nopții într-o jucărie unidirecțională japoneză ori fusese dotat, ca propriu-mi cap, cu un giroscop puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ieși din birou. Colegii îl așteptau în fața liftului. Încheiaseră proiectul la care lucraseră în ultimele trei luni - o analiză de piață pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la o băută. Coborâră în parcarea de la subsol cu liftul, ale cărui dimensiuni și așa gigantice erau exagerate de oglinzile ce acopereau trei din patru pereți. Andreas era îngândurat, dar afișă un zâmbet profesional, de bun coleg, îi bătu pe umăr pe bărbați, făcu glume cu fetele, promise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zâmbet profesional, de bun coleg, îi bătu pe umăr pe bărbați, făcu glume cu fetele, promise (ca toți ceilalți) că plătește consumația, se oferi să ia patru oameni în mașină. Barul la care mergeau era în centru, aproape de bursă, un subsol decorat ca o grotă, cu bănci și mese de lemn masiv. Grupul lor era destul de mare, 16 persoane, dar încăpură cu toții la o singură masă, înghesuiți, însă veseli. Se comandară beri, vinuri, platouri cu șuncă, salam și brânză, măsline negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dacă vechi traume sau dorințe avute cândva transformă universul de discipoli și profesori într-un coșmar pentru sufletul tău sensibil și plin de bun-simț. Oricum ar fi, nimeni nu știe nimic de institutul pe care-l cauți; ești trimis de la subsol la etajul IV, fiece ușă pe care o deschizi e greșită, te retragi zăpăcit, ți se pare că te-ai pierdut în cartea cu paginile albe și nu mai reușești să ieși de acolo. Un tinerel deșelat, cu un pulover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]