159,028 matches
-
Mirosea fin a pîine prăjită, ridicaseră storurile și lumina de Paști curgea prin ferestre, orbind albul mesei. Cînd am deschsi ușa, soarele făcea deja o baltă pe parchet și tot ce era dincolo de ea mi se părea cețos și fără substanță. Puseseră față aceea pe care o avea mami de la mama ei și pe care o întindeau numai cînd venea unchiul Tibi și unchiul Sandu și urcă lume multă și Măricica freca tacîmurile de argint cu cenușă. La capete se aflau
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
ci doar bunadispozitie iscata de o falsă enigmă. Este un divertisment superior, spectatorul simțindu-se solidar cu privirea inteligență a regizorului. Că întotdeauna prezența lui Vlad Mugur pe afișul unui spectacol da garanția stilului, a unei teatralități moderne atît în substanță cît și în forma ei. Spectacolele lui Vlad Mugur se constituie într-o structură finita cu o existență autonomă în care sincretismul este o expresie a nevoii de a da un înțeles general existenței. Satisfacția spectatorului provine și din puterea
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
în istoria artei. Așa cum frotajul, chituirea sau incastrarea sînt tehnici mecanice sau expresive, de care compoziția și expresivitatea se leaga direct, bășica de porc, fierea de bou, zeama de usturoi și leșia, desi par extrase dintr-un inventar magic, sînt substanțe, ingrediente și suporturi care multă vreme au fost indispensabile meșteșugului artistic. Din această pricina, dincolo de utilitatea lui academică, acest Dicționar de artă, ca oricare, de altfel, din aceeași categorie, este și o privire succinta, o panoramare a istoriei civilizației umane
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
au fost filmate la Romă și în Toscana, iar pentru unele secvențe s-a recurs la platourile de la Cinecittà. Unde cu siguranță mai bîntuie spiritul fellinian al libertinului de secol XVIII Casanova, care va fi contribuit și el la materializarea substanței planului secund. Această încărcătură intelectuală prin care se evocă întreaga epoca a petrarchismului ("mallatia che corse i secoli" apud Benedetto Croce) care a făcut ca din Evul Mediu pînă în Renaștere să dăinuiască vestitul amor cortese - decantarea vitalității în cultura
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
excludem" din literatura română. Indiscutabil, Arghezi rămîne unul din cei cei mai mari scriitori ai noștri, întemeietor de viziune și de limbă, comparabil cu Eminescu, însă, din păcate, nu și un mare caracter, împrejurare ce nu rămîne fără efect în substanță operei, prin mijlocirea căreia s-au produs compromisurile, astfel cum o materie poluanta se scurge printr-un strat de pămînt sănătos, alienîndu-l într-un anume grad. Să scoatem în relief, în cele din urmă, o caracteristică de ordin stilistic a
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
rafinare extremă a materiei, o sublimare a carnalului în abstracția stereotipa și în geometria ultima, un principiu al formei care se descifrează cu greu în transparență obiectualității, este, de fapt, o soluție minimala în negocierea cu vidul pînzei și cu substanță brută a culorii. Unui ochi leneș, Piliută îi propune rețete facile și probleme artistice care, în loc să provoace și să stimuleze, flatează narcisiac și fortifica amăgitor. Nu rafinametul și hieratica interiorizata a unei vagi stilistici bizantine, așa cum ar lăsa pictorul să
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept, a scris, împotriva acestei ipoteze, Perpessicius și, mult mai tîrziu, Augustin Z.N.
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul, nemaisuportîndu-i grandomania, i-a aplicat știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgara și materia spirituală necoagulate încă și fără un vector formal anume. Expresie a jocului și a spontaneității, aceste structuri incipiente pot fi oricînd destrămate și refăcute în alt cod, prin simple permutări și redistribuiri ale modulilor. Următorul nivel este
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
al expresiei pure și el depășește treaptă materiei explicite și pe aceea a colajului mecanic pentru a trece, mai departe, într-un plan simbolic și în unul al sugestiei imateriale. Hîrtiei amorfe, perisabile și derizorii, care poartă în propria să substanță germenele disoluției, îi este preferată acum suprafață perfectă, imaculata și abstractă a pînzei. Materialitatea acesteia dispare în fața absolutei sale monotonii, iar tonurile cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnică directă a colajului, o
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
Cele cîteva mici instalații răspîndite prin galerie încearcă să fixeze, într-un topos spatio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Finul. Scos din realitatea să peisagistica și din funcția să strict furajera, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de care o comunitate utopica își reglează respirația cosmică și-și fixează ritmurile ceremoniale. Finul este, așadar, pentru Gheorghe Ilea, un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
mai cu seamă cînd nu e nici macar vorba de jumătate de veac, nu le poate tulbură. La urma urmelor, și cartea lui Thomas Kuhn despre revoluțiile științifice a apărut cu deja mai bine de 30 de ani in urma, iar substanță ei intelectuală e departe de a se fi epuizat. Sau, volumele lui Lovejoy, desi evident datate, trebuie citite și astăzi de oricine e interesat de istoria ideilor. Că structuralismul e o întreprindere sabotata intelectual de multe din propriile ei premise
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
din România literară și Dilema, cu deget cocîrjat, de bătrînel reumatic, pe "extremiștii de dreapta", da. Ca "nume adunat pe-o carte", da (peste douăzeci de tomuri de istorie literară, acoperind perioada 1860-1944). Atunci cînd încercăm să descoperim însă și substanța domnului Z. Ornea, cînd ne străduim a-l studia pe Z. Ornea "în sine", descoperim că mai sus de accidentele tipografice nu prezidează nici o esență, că totul este vacuu. Vastul costum de hîrtie e gol, locuit doar de o siluetă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
clopotului, ritmice, prevenitoare, Clopotul numărul unu al catedralei de la 1230 scoase deodată un Bang colosal. Poate că la fel răsunase și Bangul universal, cînd cu facerea lumii, răspîndindu-și de atunci și pînă astăzi vibrația concentrică, infinită, înscrisă în materia, în substanța primă a începutului... Se spune,... se mai spune că, auzind primul dangăt al clopotului vestind moartea lui Stalin,...un activist bătrîn mai slab de înger, - dacă or fi avînd și ei îngeri ca ceilalți, căzu brusc în genunchi în praf
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
nocturn s-au născut Regii mei nebuni și Spaimele ce pîndesc existența și obligă să iei în seamă lupta destinului propriu." În aceste ceremonii nocturne, pline de patetism, de resemnare și de revoltă, pictura însăși trăiește la limita resorbției în substanța primordială a culorii. Privită în timp, aceasta este ritmată de nenumărate motive și teme, unele episodice, altele transformate în adevărate obsesii. Toate sînt, însă, legate de anumite momente din viața și din evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
a unei povești deja în desfășurare. Or, în acest volum al lui Tournier, dimpotrivă, povestirile se frîng cumva pe parcurs, se întrerup uneori, dar nu după formula facil postmodernistă, a fragmentarului și incoerenței deliberate, ci subminate dintr-un interior de substanță, unde sfaturile și-au ieșit de mult din uz. Povestitorul e primul care simte această fractură de adîncime a poveștii, pe care încearcă să o rezolve cumva. La Tournier, acest imbold reparatoriu se manifestă ca didacticism agasant. Unele dintre cele
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
auspiciile "Bibliotecii Apostrof". Volumul, alcătuit și comentat de Ion Vartic, cuprinde patru capitole, destinate inițial, ăn viziunea autorului, să facă parte din frescă epica Biografii contemporane, la rândul ei concepută a da o replică la Cronică de familie. Similitudinile de substanță se vroiau puse an evidență, de către scriitor, chiar prin aspectul imediat, formal: tot 3 volume, tot 24 de capitole. Semnalam această simetrie intenționată, cănd divulgam, la ănceputul anilor '90, dintr-o arhiva manuscrisa ăncredintată de prozator, excelentă narațiune Proprietatea și
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
pe tapet sinceritatea. E adevărat că malițiosul Wilde spunea: "Puțină sinceritate e periculoasă, iar o doză mare e cu totul nefasta". ansa nu există o sinceritate mai adâncă, una de ordinul revelației profunzimilor, aptă a se integra estetic prin chiar substanță să? E neapărat nevoie să opunem, histrionic, "adevărul" și "minciună" pentru a evidenția scriitura, stilul, poza etc. pe care le poartă, ca o fatalitate, experiența creatoare? Mai clar: ar fi acestea cu putință fără concursul "primitivei" suspectei sincerități? "Minciună" an
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
autres/ parmi leș lieux communs/ parmi leș ombrages/ parmi leș corps avec lesquels/ mutuellement/ je m^étais entretenu// Ou mets-tu alors leș péchés/ leș faiblesses/ leș vertus hérités. Ou ceux recus/ comme présent!" (Tout m^est long). Uneori, prin traducere, substanța scriptica și emoțională a unui text iese an evidență cu nuanțe proaspete, ceea ce avem impresia că se petrece și an cazul de față. Ioan Tepelea: Exerciții ăntr-o jumătate de vis, Ed. Helicon, Timișoara, 1999, 68 pag., preț nemenționat.
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
problemă de existență. an fine, curentele literare trec, poezia rămâne. Importantă cu adevărat pentru destinul postum al operei stănesciene este, ca și an cazul lui Eminescu, nu atât judecată de situare an istoria formelor și formulelor literare (care face acum substanță efemera a unei noi și deloc inocențe certe ăntre moderni și postmoderni), cât relevanță adevărului că Nichita Stănescu se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
că după "legea acestui pământ" afirmă că "an străfundul fiecărui lucru nu există până la urmă decât un cuvant" (Foamea de cuvinte). Ca an ceartă medievală dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de substanță aveau oare lucrurile an anii '50? Artisticește, anii aceștia vor rămâne an istorie drept cea mai antiestetica și paraliterara perioadă. După mai bine de o decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
că "an străfundul fiecărui lucru nu există până la urmă decât un cuvant" (Foamea de cuvinte). Ca an ceartă medievală dintre "realiști" și "nominaliști", autorul Necuvintelor caută mai multă realitate an numele lucrurilor decât an substanță lor. Dar ce fel de substanță aveau oare lucrurile an anii '50? Artisticește, anii aceștia vor rămâne an istorie drept cea mai antiestetica și paraliterara perioadă. După mai bine de o decadă de propagandă an rime și reportaj versificat, de o minciună socială și de un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
unde nimic nu este ceea ce pare și "totul este inversul totului". Poetul opune universului istoric, atât cel al realității, cât și cel al poeziei vremii sale, un labirint al viziunii spiritului poetic reconstruind lumea an chip enigmatic și "manierist" din substanță abstractă a "gesticulației" eului liric care se descoperă pe șine, se instituie an lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și sensul existenței
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Nichita Stănescu. Meșteșugita din materialul rezistent al "necuvintelor", poezia să este o ultimă "arca a lui Noe" menită a-l salva din potopul curgerii vremii, a-l ajuta să evadeze din sorbul timpului prin care, supuși vidului cosmic, ne pierdem substanță, sinele, eul. Căzut an durată, el face experiență neantului existențial. Spaimă este atat de adâncă și rădăcinile ei atât de vechi, ăncât scriitura poetica stănesciană se ăncarcă fundamental cu funcția mitică pe care Mircea Eliade o vedea că esențial destinată
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar ăngrozitor de palpabil pentru sine. De aici și dificultatea reală de a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]