1,487 matches
-
o omenie cum rar pot fi găsiți oameni. Eu, dacă aș putea l-aș trece în rândul sfinților. În momentele de repaos din mină, când cânta Ave Maria cu vocea lui dumnezeiască, toți plângeam”. Nu în zadar era numit „ciocârlia subteranelor”. În amintire i-a rămas neștearsă Învierea din 1953 (lacrimile îi umezesc ochii). „Comandantul Szabo Zoltan, evreu ungur de o răutate deosebită, a ordonat să fim băgați în mină. Ne-am hotărât să nu lucrăm ci să serbăm Învierea; eram
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Idiotul, Frații Karamazov cu cel mai mare interes, dar Dostoievski îmi era străin (multă vreme, l-am preferat net pe Tolstoi) și nu aveam să-l înțeleg cu adevărat decât târziu, prin Amintiri din casa morților, Posedații și Omul din subterană; Proust aștepta încă să-l citesc, iar Balzac, care-mi va fi aproape doar peste decenii, mă plictisea. M-a interesat pe atunci și romanul lui Victor Papilian, Fără limită, fiindcă releva urbanitatea românească a Clujului. Ultimul text ce l-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
o apă care curge 58. John Kennedy Toole, Conjurația imbecililor 59. Filip Florian, Matei Florian, Băiuțeii 60. Michel Houellebecq, Particulele elementare 61. P.G. Wodehouse, Greșeala lordului Emsworth 62. Cezar Paul-Bădescu, Tinerețile lui Daniel Abagiu În pregătire: F.M. Dostoievski, însemnări din subterană Iris Murdoch, Marea, marea www.polirom.ro Coperta: Radu Răileanu Tehnoredactor: Constantin Mihăescu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bîrlogul său ca și un melc sau semănînd cel puțin în această privință cu acel interesant soi de vietate care este și făptură, și casă la un loc, și care se numește broască‑țestoasă“. Sîntem mult mai aproape de Omul din subterană decît de romanticii eroi ai lui Pușkin și Lermontov. Celălalt topos, locuința Nastenkăi, este împrumutat totalmente din Pușkin, din poemul Căsuța din Kolomna, trecut și el la „bibliografie“. Regăsim aici o tînăra fată, o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon, la cinematograf, lumea din sală râde cu atâta poftă, cu hohote mari și nestăpânite, cu chiote de râs, încât e o plăcere să vezi un public așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal din afară, Îl ucide! Iliescu iese victorios din „subteranele puterii”, obosit, aproape uzat de jocul cinic pe care și-l permisese dictatorul cu el, ba urcându-l, ba coborîndu-l În rang, dar apoi, În zorii deceniului zece, odată cu surparea „Bisericii moscovite”, ce păruse până de curând atotputernică, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
celelalte birouri. E venit în Bacău ca „suporter” al pianistei Y.D., la concertul căreia („Festival Mozart”) ne invită călduros. În cele două ore cît a stat, a lansat o sumedenie de „noutăți” consternante, ne-a introdus în cîteva din subteranele lumii literare bucureștene. În privința lui, eu am o opinie care nu se acordă cu a celorlalți. Sînt convins, mai întîi, că s-a născut cu vreo douăzeci de ani mai tîrziu decît trebuia și că, astfel, a ratat o posibilă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Carnavalul, expresie căzută în caricatură a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune cu expresia mai elevată a commediei dell’arte căreia Caragiale și Pintilie deopotrivă îi împrumută gesticulația și măștile. Intrarea în universul lumii caragialești se face prin subterană, coșmaresc, cu abandonarea oricăror iluzii pentru cei care intră cum suna textul înscris la Dante în Divina Commedia pe poarta Infernului. Ce reprezintă acel loc unde insom- niacii cartofori joacă conțina ? Ce fel de umanitate populează acel intestin al mahalalei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
partidele și posturile de redistribuire. În definitiv, ei voiau să treacă la următoarea etapă: repartiția după nevoi personale. Deceniul tranziției în zona gri, etapa no man’s land a fost prielnică repartiției după nevoi. Ne făceam propriul comunism feudal, în subteranele democrației de vitrină. Mai nimeni nu stătea cu ochii pe noi, cu atât mai puțin Evropa. Cine se afla la împărțirea bucatelor făcea un calcul rațional al nevoilor proprii și ale celor de clan. Cum „masele proletare” nevoiașe se mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Pământ fără somn (1991), Ed. Arcade Iași, Troparele Galatei (1996), Ed. Cronica, Noaptea șoimului (1998), Ed. Junimea și Cerbul dintre ziduri (2002), Ed. Timpul. Din anul 1992 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Simbol al salinei și al subteranei, descinzând din sihăstria Galatei, Ion Boroda percepea poezia ca pe un alt “modus vivendi”, o voluptate a suferinței, un alt chip de “a învinge moartea” după cum remarca Octavian Paler în prefața volumului Primite retur. Întâlnirea cu poezia lui Ion Boroda
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de informatori, a regimului de înfometare, frigului și întunericului, a obligației de a lăuda un conducător care supunea populația la torturi morale și a prezenței pe străzile Bucureștiului, în 1990-1991, a minerilor cu bâte și topoare, văzuți ca ieșiți din subteranele Piteștiului. Încercând să ofere o definiție acțiunii de la Pitești, Ilie Bădescu și Dan Dungaciu consideră că 'reprezintă tratamentul represiv exercitat de instituția închisorii contra acelor simțuri profunde care permit individului încarcerat să prețuiască religia creștină, poporul român, cultura și istoria
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ceea ce îți atrage privirile prin dimensiuni sau decorațiuni exterioare turnul lui David, zidurile de apărare, clădirile mai înalte de pe muntele Scopus nu datează din vremurile biblice; iar atunci când vrei să pătrunzi în esența lucrurilor, trebuie să cobori pe dibuite în subterane întunecoase, pășind pe trepte nesigure tăiate în chiar calcarul solului. Monumentele funerare, apeductele, altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care se aduce apă din Siloe, se mai vorbește și de "trecerea secretă" a lui David. "Războiul fundațiilor" continuă încă multă vreme. A face din această movilă un fel de șvaițer pentru a provoca prăbușirea sanctuarelor islamice, a recuceri prin subterane o suveranitate pierdută la suprafață constituie un proces de intenții care apasă asupra Israelului. "Nici teroristul Khaled Mechaal și nici arabii n-au a ne spune ce trebuie să facem la douăzeci de metri de Zidul Plângerii." Și iată-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
totuși o diferență între aceste două destine încercate: evreul din Occident era însuflețit de o speranță: așteptarea lui Mesia și întoarcerea la Ierusalim. Pentru creștinul din Orient, Mesia a sosit deja, capătul tunelului continuă să rămână întunecat dar, în această subterană, el e acasă la el. 4. Preafericirile Lor Și ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tyrului și ale Sidonului. (Matei, XV, 21) Tyrul și Sidonul se află acum în Liban. Aceste două orașe nu mai sunt, ca pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dumiriți ca cei care au aflat taina zilei și a nopții, ne putem fie arunca pe fereastră, pentru că din toate acestea rezultă că Ierusalimul ceresc nu va coborî niciodată intact din tării, fie aventura cu o lanternă de buzunar în subteranele puțin frecventate ale turnului Babel al nostru. Există acolo, pentru înțelegerea lucrurilor, un mic moment de fericire care ne consolează că ne-am jucat de-a Sisifii din tată în fiu, până la stingerea luminilor, alergând toată viața după mirajul unei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Verdun. Ceremonie deosebit de emoționantă. Trecînd pe străzile mărginite de grămezi de cărămizi ce marcau locul caselor distruse, am ajuns în curtea primăriei, unde, în fața primarului și a populației adunate, am rostit discursul ce însoțea înmînarea decorației acestui oraș martir. În subteranele cetății, ultim adăpost intact pe durata asediului, ni s-a oferit dejunul de onoare. Pelerinajul la osuarul din Douaumont, la tranșeele unde avusese loc lupta la baionetă, trecînd într-un peisaj lunar plin de craterele calcaroase făcute de obuze și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
rōkás, avest. răočah „lumină” etc. În condițiile în care za ajunsese să însemne „în, din, dedesubt”, -mol „pământ, mormânt”, iar -luks „lumină”, Zamolxis însemna „din (de sub) pământ lumină” sau „prin moarte la viață”, proces exemplificat de el prin intrarea în subterană, absența unei perioade de timp când se presupune că a stat în pământ și reapariția în lume ca o lumină (înfășurat în lumină), ceea ce simboliza veșnica renaștere din moarte. Zeul-pământ avea și alte epitete. Unul dintre zeii tracilor meridionali se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca să mă exprim eufemistic, s-a văzut într-un mod absolut șocant la nivelul clasei politice: prima experiență de remigrație este experiența politicienilor care s-au întors în România în 1990, ca Ion Rațiu și Radu Câmpeanu. Dar, chiar din subteranele României comuniste, unii remigrau în viața publică: de pildă, Corneliu Coposu. S-a manifestat atunci o rezistență serioasă din partea acelora care se și imagin-au stăpâni pe situație și au văzut că apare o concurență, din punctul lor de vedere, neloială
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
desfășurat în subteran, în surdină, sub marele obroc ceaușist, au ieșit la suprafață. După mai bine de cinci decenii, aveam o sferă publică necenzurată. Trăind în România comunistă și apropiindu-mă treptat de mediile culturale, aveam cunoștință de "războaiele culturale" subterane dintre actorii câmpului cultural. Dar, rămânând marginal în acel câmp, am crezut mereu că înlocuiau, nu pregăteau, războiul cultural care trebuia purtat cu statul-partid. Între diversele tabere din Uniunea Scriitorilor existau numeroase frecușuri legate de accesul la resurse, tiraje de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
a răni, de a calomnia, de a câștiga la șepticul electoral. Există, de asemenea, drame, spaime și dezastre mai mari decât cele care vi se vântură pe sub nas în diversele show-uri televi zate. Nu vă mai conduceți viața din subteranele sufletelor voastre agitate. Așezați-vă, la răstimpuri, pe un loc mai înalt decât voi înșivă. Sus inima! și capul! Viața, viața adevărată e în altă parte... Tipuri de trecere Cum ne trecem și ne petrecem viața? O bună întrebare pentru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbește golănește și se îmbracă, mai întotdeauna, ca o țoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Când e amabil sau „modest“ o face demonstrativ, „patronizing“, de foarte sus. Îți arată, la o adică, fața lui „umană“, subteranele lui de „băiat de comitet“. Uneori are veleități culturale: îți trântește câte un citat fin, invocă, vag plictisit, câte o carte la modă. De fapt, are un dispreț suveran pentru intelectuali: îi manevrează, îi momește, îi cumpără. Noii îmbogățiți cred
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Așa, ca să mai râdem! 2. Ce cred unii despre oamenii de cultură? Că stau de dimineața până seara în frac, cu mâna la tâmplă, rostind aforisme, citind Kant și ascultând Bach. Orice alt tip de „consum“ e un derapaj, o subterană stingheritoare, o „plăcere vinovată“. E ca și când ai spune că, dacă îți plac icrele negre, e musai să nu te atingi niciodată de mititei, sau să o faci pe întuneric, deghizat, roșind de jenă. Împotriva acestei imagini bolânde despre frumusețe și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o întreagă ideologie anti violență. Norbert Elias admite, e drept, că progresele tehnologice ale modernității fac posibile efecte ale războiului incomparabil mai ample și mai nimicitoare decât cele ale războaielor tradiționale. Dar asta nu se întâmplă toată ziua, chiar dacă, în subterana civilizației noastre, pregătirea pentru un eventual conflict este constantă. Există, totuși, chipuri contemporane ale violenței, pe care Evul Mediu nu le putea anticipa și care, din perspectivă medievală, sunt de o perversitate spectaculoasă, de natură să complice până la inexplicabil definiția
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
înfierbântată, opacă la dialog, de neclintit în opinii, adeziuni și incriminări. Analiza e înlocuită cu bâzdâcul, luciditatea calmă cu partizanatul isteric, inteligența cu stupiditatea. Nu pot, în acest context, să nu amintesc o vorbă a lui Dostoievski din Însemnări din subterană: Aferim! VI „CETITUL CĂRȚILOR“ Cele 100 de cărți?<footnote id=”*”>Text publicat inițial în volumul Cărțile care ne-au făcut oameni, Dan C. Mihăilescu (ed.), Humanitas, București, 2010. </citation> „— Urcăm? — Nu, dimpotrivă, coborâm!“ Acesta e primul citat pe care l
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în grecește: descoperire, revelare. Doar că, în vreme ce revelația „clasică“ scotea la lumină o plus realitate, un nimb, revelația TV pune în valoare o minus realitate. Supra-realul televizat e mai puțin decât realul. E realul în versiunea lui strict vizibilă, fără subterane și sublimități: o suprafață multicoloră și indiscretă, care se consumă fie isteric, fie somnolent. Există, totuși, televiziuni rele și televiziuni mai puțin rele. Există, chiar, și televiziuni bune. Cât despre mine, trebuie să admit că, oricât aș bombăni, mă uit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]