1,129 matches
-
alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croinduși drum către partea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa, tu ești popa care face minuni? SISOE: Eu, cu voia Celui Preaînalt. DUMITRAȘ: Așa? Tare bine! Cum te cheamă, taică părinte? SISOE: Sisoe mă cheamă. DUMITRAȘ: Hm! Frumos nume, nimic de zis. Se cunoaște că nu ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din burta de lemn. Îndesatul aruncă prima minge în câmp, lăsând-o să cadă de la înălțime cu un gest puternic, care corespundea probabil unui soi de ritual, și jocul începu. Cei doi vorbeau puțin, cu mâinile încleștate pe manete, le suceau dând lovituri precise și dure care făceau să vibreze stinghiile de metal. Băiatul de la bar ieși fără nici un chef de după tejghea ștergându-și mâinile ude de șorț și puse în funcțiune ventilatorul. În timp ce se întorcea spre tejghea, i-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb, apuc floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe o parte. Mama ta își pune piciorul pe mine, apoi gura ei caldă îmi atinge urechea. Înțepenesc, nu pot, în seara asta chiar nu pot. Îmi caută gura, o găsește, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
unei traiectorii proprii și dispar imediat. Putem regăsi continuitatea timpului numai în romanele unei epoci în care timpul nu părea stabil, dar nici nu exploda încă, o epocă care a durat aproximativ o sută de ani, și cu asta basta. Sucești cartea în mână, parcurgi frazele de pe spatele ei, de pe partea îndoită a supracopertei, fraze generice, care nu spun prea mult. Mai bine așa, nu e un text care pretinde să se suprapună în chip indiscret textului pe care cartea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uscat într-un nor de abur. Mașinile în cafenelele gărilor pretind să se înrudească cu locomotivele, mașinile expres de ieri și de azi cu locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
avut timp să citesc pe fotografie. - Cine e Zwida Ozkart? - am întrebat, și un pumn m-a izbit în plină față, iar eu m-am aruncat cu pumnii strânși asupra lui Ponko; ne-am rostogolit pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Într-o mână și cu cizmele În cealaltă. Gore și Gicu sunt deja prezenți, au ras câte două beri și vorbesc discuții. Lume puțină, căldură, muzică În surdină. Undeva se aude un cocoș, iar Gore tocmai zice că i-ar suci gâtul cu mâna lui, fiindcă tulbură liniștea la orele prânzului. Parcă nu mai are lumea chef nici de muzică, nici de șpriț, ceea ce este foarte grav. Acesta este semnul că ne ducem pe copcă. E semn rău, Gicule. Gore ia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ce femeie, mie Îmi place de ea, s-a mai cizelat, are profesor de palavrageală, umblă pe podiumuri cu haine scumpe pe ea, pe unele le roade invidia, cred eu... A făcut fata hocus pocus din trupul apetisant, i-a sucit mințile irinelului și gata, altele n-ar fi făcut la fel? Acu’, dacă intră și-n politică, e realizată... Sandu Șpriț Îl privește pe Gore cu milă. Asta exprimă privirea lui, milă, iar Gicu râde. Sandule, parcă Își dă Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
O viață avem și un gât care trebuie udat corespunzător. Sandu Îl privește pieziș. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie așa figură dureroasă, că se va suci el așa, precum titirezul și va da cu votul În Băsescu. Știți că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, Însă socră-miu se dădea de ceasul morții acu’ cinci ani și a zis că el nu freacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tu mai acu’ niște ani că e interzisă În cârciuma asta orice discuție cu - Gicu cere ajutorul lui Gore, iar Gore Îi suflă la ureche - aha, mersi, Gore, conotații sexuale? Tu ai zis asta, nu-ți lua vorba ’napoi! Te sucești? Gicule, voi și dacă ați fi patru, așa cum vă văd eu când mă matolesc și tot nu mi-ați face față. Mă matolesc și eu, fiindcă mi-e dragă viața, până la lacrimi, vorba lu’ nistor de la savoi. Da’ aici nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ue, bagă Germania la greu, pompează. Și unde pompează Germania nu e cu decese. Bă, trebuia să fim cu ei, În al doilea război. Să ne ducem cu ei până pe apa sâmbetei, acu` nu ne tratau cu fundul. Ne-am sucit și am plătit daune la ruznaci, ca fraierii. Sandule, nu fi rău. Nu era Germania de-acu`, era Germania hitleristă. Și, lângă ea, Italia fascistă. Și Ungaria hortistă. Și Japonia militaristă. La istorie i-am făcut pe toți, luam numai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
măsuri se impuneau să fie luate. Problema, spune bătrânul Castel cu brutalitate, este să știm dacă e vorba de ciumă sau nu. Doi sau trei medici au protestat. Ceilalți păreau să ezite. Cât despre prefect, el a tresărit și se sucea mașinal încolo și-ncoace spre ușă ca și când ar fi vrut să verifice dacă această enormitate fusese într-adevăr împiedicată să se răspândească pe culoare pe acolo. Richard a declarat că, după părerea lui, nu trebuiau să se lase cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Grand, de pildă, și era străin de ceea ce însemna Grand în mijlocul ciumei. Câteodată, la miez de noapte, în marea liniște a orașului pustiu la ora aceea, înainte de a se băga în pat pentru un somn care nu dura mult, doctorul sucea butonul aparatului. Și din toate părțile lumii, străbătând mii de kilometri, voci necunoscute și frățești încercau cu neîndemânare să-și arate solidaritatea și și-o arătau într-adevăr, dar demonstrau în același timp și îngrozitoarea neputință în care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ce plăcere ar fi fost aceea dacă nu ar fi putut fi memorată, rememorată, pentru a fi retrăită, post, În imaginație, cu anume rafinament, În detaliu, delirant? Thomas nu alergase nebun după fuste și, mai ales, nu se străduise să sucească mintea femeilor; el culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot mai restrînse, erau doar pentru cei dornici să aleagă de acolo o femeie plantă, ferită cu grijă de relele ce pîndeau dincolo de răzor, pe care, apoi, să o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu aveau cum să fie crescute decît Într-un spirit potrivit tutorilor. Supraoameni În devenire, existau deja stabilimente; și Thomas putea să scrie o poveste, o Începuse. Surescitat, Încerca să găsească un posibil sens al codului pe care tot Îl sucea și Îl Învîrtea, de o dezlegare nici vorbă nu putea fi; nimic nu ducea mai departe de cifrele prinse Între două litere. H1874.3.6.888.M. Agitat, a notat În agendă, va Încerca altădă, va apela, poate, iarăși la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
amintire, timpul hotăra. Femeia fatală i ar fi făcut să moară de tineri, din dragoste, din una de neînfrînt: ar fi fost ceva... Sau - și-au zis - ar fi putut să facă ei din acele harpii niște seduse și abandonate, sucindu-le ei mințile, se pricepeau; sau chiar le-ar fi luat de neveste, ca pe niște trofee, or asta ar fi Însemnat că ele ar fi Învins, pentru că atît Thomas, cît și Jesper erau convinși că Însurătoarea, chiar și cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
smogul ce acoperea orașele, Încălzirea planetei erau doar povești; așa vroiau unii, inventîndu-le, să abată atenția lumii de la dezmățul ce măcina vlaga ultimelor generații, moleșindu-le pînă aveau să piară de tot. Antonia putea să dovedească oricui asta. Niște criminali suceau mințile oamenilor, fie ei copii, tineri sau moșnegi. Doar dacă dădeai drumul la televizor și erai aproape c-un picior În iad, iar după miezul nopții erai cu totul, știa Rusoaica bine, uneori călca și ea acolo, la ore mici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în materie de cumpărături: întotdeauna cumpără cu bucata. FdRÎ nu cer niciodată nimic împrumut. 8. Cele mai bune prietene: alte Fete din Rândul Întâi. FdRÎ nu se întrețin cu Fetele din Rândul al Doilea - nu le face bine să-și sucească gâtul. 8tc "8" De regulă, când îmi promit să nu sun vreun fost prieten, cum fac toate fetele cu inima sfâșiată, îl sun imediat. Eduardo mi-a trimis nenumărate mesaje scrise de mână și bomboane de ciocolată Fauchon, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mâna cu el. Ce mai cavalerie! Galantonie bărbătească! Ascultă-mă pe mine. Îți spun, sunt niște brute, pur și simplu niște brute. — E preferabil să fie brute decât puturoși, ca, de exemplu, trântorul ăla de Mauricio, care, nu știu cum, ți-a sucit mințile... Căci după informațiile mele, și sunt din sursă sigură, te încredințez, a naibii să fiu dacă parșivul ăla te iubește cu adevărat... — Îl iubesc eu, și e de-ajuns! — Și ți se pare că ăla... vreau să zic logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cristos, acela de a-ți ieși din fire, ci că o luase razna - mainei -, căzuse în manie. Și folosește chiar această vocabulă care a ajuns până la noi. Pentru pretorul Festus, Sfântul Pavel era un maniac; multa învățătură, lecturile multe îi suciseră mințile, indiferent dacă i le uscaseră sau nu, ca lui Don Quijote cele din cărțile cavalerești. Și de trebuie oare ca tocmai lecturile să-l înnebunească pe om așa cum au făcut cu Pavel din Tars și cu Don Quijote de la Mancha? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de dispreț. O femeie de-a lor fără văl este tratată mult mai rău ca o curviștină de duzină de la noi, o curviștină care se exhibă la prețuri mici. Nici ele nu mai știu pe ce lume trăiesc. Le-a sucit istoria în atâtea direcții. Comuniștii le-au trimis la școală, mujahedinii au bombardat-o, talibanii le-au interzis-o. Comuniștii le-au dat slujbe, mujahedinii le-au speriat de gloanțe să stea acasă, talibanii le-au trimis să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a suflat în nări. Câteva spirite încăpățânate și negativiste spun în șoaptă, când nu îndrăznesc s-o proclame scandalizând pe toată lumea, că, după acest suprem act creator, zeul cu pricina nu s-a mai dedicat niciodată artelor olăriei, o manieră sucită de a-l denunța pentru că, pur și simplu, n-a mai lucrat. Problema, prin transcendența ei, este prea serioasă ca să fie tratată simplu, cere ponderare, multă imparțialitate, spirit obiectiv. Este un fapt istoric că munca de modelare, din acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]