1,099 matches
-
trecut un prosop cald peste față. Mi-am lăsat obrajii să ardă; măcar îi simțeam, mă enervau, îmi aparțineau. M-am sprijinit cu mâinile de chiuvetă și-am încercat să pun puțină ordine prin lucruri. Nu mergea ușor. Oriunde mă suceam, nimeream doar peste necunoscute. Venisem la mare crezând că vom dezlega enigma tablourilor lui Varo și Luchian, poate și-a unei societăți secrete mondiale, care ascundea drăcii prin statui și-armuri, și dădusem peste autorul-minune și conferința lui epică. Globalmind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumoase, complicate, rafinate. Întotdeauna se nimerea cineva în plasă. Nu trebuia să-mi fac griji pentru victime, aproape că veneau singure la mine, atrase de farmecul savant și-otrăvitor al vorbelor specific profesorilor de literatură. Indivizii te puteau plimba oriunde, sucindu-ți mințile plăcut și insesizabil: de la filosofia lui Maiorescu, la rujul Emiliei Răchitaru, și de la mustața lui Caragiale, la bâtele Fraților Jderi. Din paginile romanelor, îți explicau dedesubturile vieții, amestecând personaje, versuri, citate, întâmplări imaginare, ca și cum ar fi ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi smuls din strânsoarea nemernică a uniformei de lucru și l-am fi supt pe îndelete, în ture, cu schimbul. Leana purta sutien, era obligată. Statul comunist și bărba-su’ (muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cap, mă făcea să nu renunț. Procedam ordonat, cu metodă. Goleam depozitele vii de idei și sentimente, apoi mă debarasam rapid de amintirea lor. Nimeni n-avea să plângă după niște ambalaje uzate. Timpul trecea, mișcându-se în spirale scurte, sucind ani, fizionomii și senzații, până aproape nu le mai recunoșteam. Doar materia pe care o pipăiam de la distanță cu degetele memoriei (câteodată și cu alte degete) rămânea neschimbată: o masă atrăgătoare și parfumată de haine, pantofi cu toc, carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și hale industriale, lumea căuta să mai pună ceva. Spațiile libere trebuiau ocupate, ochiul să se-odihnească frumos, estetic și, desigur, durabil. Așa apăruseră monumentele. Statuile ieșeau de peste tot, oamenii căpătaseră vocație de ctitori sau poate doar de maniaci, unde suceai privirea, te lua-n primire un obiect imposibil: capsule, pastile, pietroaie, aripi, mutre de eroi, țepușe, arbuști, poeți, angrenaje. Specii hibride populau acum piețe și scuaruri, vopsite în rugină sau pișate verzui când de-oxizii eșapamentelor, când de găinațul păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mirarea ca, la locul indicat, să găsesc un vraf de scrisori xeroxate și prinse în capse de cotorul dosarului. Scrisul se citea limpede, trecut ordonat și de mână, cu litere mărunte și grăsunele. Dar, oricât de mult l-aș fi sucit, un lucru rămânea clar: nu îmi aparținea. Cineva îmi strecurase în dosar un teanc de hârtii, fără destinatar sau semnătură, pe care le botezase „Scrisori“, le ștampilase pe ani și le pusese și-antetul Securității, sus, pe colțul din dreapta, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e-n ordine: scrisoarea avea aspect de jurnal. În plus, cu toate propensiunile mele de mitoman, nu reușeam s-o așez peste vreun fragment din viața mea, nu îi găseam locul în nici o spărtură. În ’97, predam deja la Litere, sucind pe toate fețele epocile și autorii: mă ocupam și de proza lui Filimon, și de variantele Odei lui Eminescu, și de sintaxa lui Cantemir, cu Istoria lui trucată și indigestă. Pe scurt, făceam toată treaba puțin spectaculoasă, munca de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai curgea și defazat, strigându-și când revolta, când depresia. Eroul misivei părea un fătălău lucid, din genul care în public se zmiorcăie și-acasă te mușcă de picior. Oricât de mult îmi surâdea ideea, ăsta nu eram eu. Am sucit pagina, luminând un bilet prins cu-o clamă, pe care securistul de serviciu notase niște observații. Rândurile fuseseră bătute la mașină, cu cerneală violet, iar comentariile se înșirau pe coloană, ca la școala generală: limbaj vulgar, neprincipial; folosește termeni necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ace biocibernetice rezolvă treaba în locul lor. Bacteria digitală se-mprăștie. Trece prin fuselaj, urcă. Direct la sistemele hidraulice. Închid ochii. A-nceput. Airbus-ul cade, cu unul din reactoare blocate. Flapsurile se deschid pe neașteptate. Se creează un dezechilibru, care sucește avionul în jurul propriei axe. Nu aud nimic, pentru că sonorul e pe OUT. Simt însă vibrația valizelor, zvâcnetul corpurilor, unda de spargere a sticlei din termosuri. Ficații, splina, rinichii - toate mai grele cu câteva zeci de kilograme. Un frigider gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pufnit, cu superioritatea matematicianului care știe mai bine. I-aș fi șters-o de pe față, îmbrâncindu-l prietenește. „Acum e rândul meu. Unu: cine și cui îi scrie? Un fraier din facultate, unei pipițe din altă facultate, care i-a sucit mințile.“ „Ce facultate?“ „Robane, ți-au scăpat niște chestii. «Gunoierul intelectual», care vine nu știu câte ore la serviciu (puține, oricum), e unul dintre noi, lucrează la Universitate.“ „Nu-nu-s eu!“, s-a apărat Cezar, cu mâna la gură. „Nu unul din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suspicios; nu mergea să-l driblez a doua oară la fel. „Cine știe ce date au trimis și cui, prin poștă. Oricum, eu caut ceva despre o bandă desenată perpetuă. Mai exact, prima bandă desenată perpetuă din lume: în orice fel ai suci pagina, povestea se-ntoarce și-o ia de la capăt. Am umblat după ea prin toate colecțiile posibile, am răvășit toate anticariatele, n-am găsit nimic. Am informații clare că există. Și mai cred că e-n numărul Dvs.“ „Dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până se înmuiau foile și-și recapăta gustul; la sfârșit, prăjiturile erau nivelate cu-o linguriță. M-am aplecat peste farfurii și-am început să mă uit în toate părțile. Pe masă, nimic; pe scaunul lui Grosescu, nici atât. M-am sucit spre banchetă și, între două ziare locale, Die Presse și Kronen Zeitung (un fel de Libertatea), am zărit un colț din coperta Pif-ului. Aș fi recunoscut-o dintr-o mie: avea un magician cu joben și nas uriaș, desenat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trecut transpirațiile. Am fugit pe culoar și-am împins cu umerii ușa lui Mihnea. A sărit cât colo, izbindu-se de perete. Toate hainele erau răvășite pe jos. Dulapul spart, noptierele răsturnate. Patul vraiște, cu așternuturile atârnând. Un cablu electric sucit pe pernă. Niște bucăți de cauciuc sub picioare. În baie, nimeni. Valijoara cu role zăcea în mijlocul camerei, despicată cu un cuțit pe toată lungimea. Nici o mișcare, nicăieri. Doar pe pat, în mijlocul așternuturilor răscolite, laptop-ul lui Mihnea, bâzâind ușor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
face cu gramatica și copăceii lui Chomsky: nu venea de la Propoziție, cum crezusem eu, ci de la Probabilitate. Cât despre E S C U (pe care, ignorându-i spațiile, îl confundasem cu-o terminație livrescă), nici vorbă de numele vreunui scriitor. Suceai puțin literele, și-ți ieșea adevărata denumire: SECU. Mi-am privit picioarele. Cu milioane de ani în urmă, dedesubt fusese istmul care lega Africa de Europa, fâșia de pământ prin care trecuseră strămoșii noștri dintr-o parte într-alta. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
român, s-a esprimat asupră-le în modul următor: "în zadar vă zbateți; ceea ce știu e că roșii d-voastră sunt foarte culanți în daraverile cu străinătatea și se țin de cuvânt, orice - ar promite. Țara? O 'nvîrtesc s-o sucesc pîn-ce rămâne tot pe-a lor". Iată un adevăr care nu ne inspiră încredere nici în protestațiunile "Romînului", nici în seriozitatea opunerii lui în cestiunea Dunării. [4 noiembrie 1881] [""UNGARISCHE POST" ADUCE ȘI EA ȘTIREA... "] "Ungarische Post" aduce și ea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din cor sau balet. Într-un colț zăcea cadavre arse al căror sex cu greu se putea recunoaște. Doi medici, Zillner și Zeemann, lucrau neîncetat la trista lor operă. Victimele cele mai multe aveau câte un braț sau picior frânt, picioarele erau sucite în mod nenatural. Mirosul în aceste localuri era nesuferit. Soldații și servitorii sanitari, al căror organ e destul de tâmpit, trebuiau să-și ție batista la nas. Directorul Hofmann observă aceasta și aduse o cutie de țigări, pe care o împărți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ionică îi veni o idee salvatoare - o adevărată invenție. Îi strigă fratelui care îl aștepta în hambar să aducă iezii din șopronul în care îi închisese. Și încălecă nu pe țap, ca de obicei, ci pe capră, strigându-i fratelui: „Sucește-i iedului o ureche!”. Auzind behăitul iedului, capra o zbughea din loc, țapul - după ea și în câteva clipe se pomeneau cu toții în hambar. Urmele caprelor lăsate de o săptămână, pe care grănicerii considerau că ar fi de animale
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
scările obosește ușor. Tumefieri albe ale articulațiilor sau sinovite idiopatice, chiar forme reumatice, au elemente tuberculare foarte marcate. Pumn care cade, slăbiciune sau pierderea tendoanelor din jurul articulației. La copiii și persoanele tinere, ligamentele din jurul articulației sunt ușor luxate, gleznele se sucesc ușor de la cel mai mic pas greșit, pumnul ne arată aceeași slăbiciune; cântatul la pian sau scrisul la mașina de scris cauzează tumefiere și durere contuză sau dureri în articulația pumnului. Puțină energie ca și puțină putere. Slăbiciunea gleznelor este
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
și l-au împușcat, se uita așa! pojghița de gheață pe care calcă porumbel, îți lași în loc o pană, locurile răsucite rău la lume, stau în răul lor de văgăuni de munte, brazda plugului feroviar, brazda circulației rutiere le-a sucit, halta Tarcău grupul de tineri, biserica pe versant, cimitir în spate, soarele km 121+100 fețe de afară lipite de cele interioare, leagăn montan în cugete, asta da structurare etnică la români! Păltiniș casele, prelucrarea lemnului, ritual activitatea economică, religie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cerșetor, ronțăie pomana, ridică-te din soare, bătaia fetelor de soare, patru bălane, afinitățile fizionomice și de comportament, mere de regiune superioare, vinuri! trenul rapid "Avram Iancu" Tîrgu Mureș București, fereastra profilului feminin martirizat orășenește, mare oraș mare stil stîlcirea, sucește privirea cînd nu-ți place! geamul următor și mai rău, robul pîntecelui, Rotund de Burtă mănîncă, inima mea pe pod panoul rutier, satul Sebeș, Mureșule, vale largă! halta Rușii-Munți, Ideciu de Jos semăn cu o fată, din patru-cinci ceferiști adunați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu în papuci, ci în ciorapi, calc așa, sînt cu inima, picioarele umflate! pe Căutătură l-a luat nașul, prea se uita țeapăn, schimbă mimica în clipă, două-trei cuvinte și banii mototoliți în palmă, pune mîna în șold, aprinde țigara, sucește totuși privirea să verifici! Bălteni nori de ploaie, clipește luna. Bîrnova pe lumină, ceață, oplouat piaiși vreolecuțîcî? opoponax Caragiale, da' ce face, maică, de ce șade? cînd era la poarta raiului, neînțeles, tunelul, ai două locuri libere și te-ai potolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vorbim, era plecarea, apoi vuietul mersului, două-trei siluete de călători, ai și complicitatea lor, ori cum se mai cheamă instanțele de decizie, totdeauna impersonale, garnitura pornind și cam pe ascuns, de la linia ultimă a grupului C, Iași Nord, nașul se sucește, chemat prin stația de emisie-recepție, are să șteargă memoria clipei în care este fixat, să o suprapună pe momentul de oprire în cîmp, degrabă trece și el, n-avea intrarea în Lețcani, peronul seră de flori, după grilajul sudat strașnic iese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sînt homosexual, vă cînt asta tuturor! iar biserica plină de homosexuali, Corneliu Vadim Tudor, l-am întîlnit pe scări, la parlament, domnișoara Pompadour, nu doamna, m-am luat de el! scandalul cu revista, am avut două pisici, cineva le-a sucit gîtul, dormeau una pe capul, alta pe pieptul meu, fătau pe păturica adusă de mine! cînd venea cineva la mine ieșea zgîriat! trebuia să te scoli la 4, te pomădai mult, ce fonduri de ten sînt mai bune? am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe coama ruptă la mijloc, pereții de bîrnă, Abrud "Adinel vopsele", spre Zlatna Alba Iulia, 790 ani atestare documentară, "Transcernița SRL", "Magazin industrial", zgîrie la clădiri din amîndouă bordurile, pereții culoarului, tot lasă și ridică piciorul de pe frînă, pe ambreiaj, sucește tot cu volanul, "Păstrați Andi ecoparc PRZ Curățenia", etalonul normal a răscolit în Apuseni măsura, munți rohmani ce veți veni! brazi brădetul plantat, pășune, fîneață și pîlc de foioase pe 200 de metri din cartierul de blocuri, trei minute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Dumitru folosea tot punga de tutun, amnarul și iasca. Făcea țigări numai din tutun vărsat căci "măi copii, plăcut este să fumezi, dar eu simt așa o bucurie cînd mă apuc să rup foița, scot tutunul, îl așez așa lunguieț, sucesc țigara și apoi o lipesc frumos cu limba. O fac cum mi-i pofta, mai groasă cînd o fumez pe îndelete și mai bicisnică atunci cînd oile sau cîinele mă cer la treburi". Maria, nevastă-sa, făcea două-trei drumuri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]