105,057 matches
-
bălării nu mai am nervul vechii călării mi s-a uscat sub șauă armăsarul mi-au mai rămas cenușa lui și varul o șchioape false terezii îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama îmi cântăriți și sufletul și rana (17 mai 2008) Ritual (peisaj pustiu) insecte verzi borțoase de instincte crâmpei de ceață spânzurat de dinte vărzări clădind cărnoase piramide pe postamente acre și lichide așa ești zi antumă somnoroasă în mușchiul nord întunecat din rasă pe
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
șopârlă cu ochi de șarpe și câine de târlă degerau sfinții unși cu frescele prunce din care-ncercau întunericul nesfințit să-l arunce mic altar de suspine creștine! ai plâns în subțioara mea pe ascuns tu ai pus peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
ar urca, spune el, în Paradis, iar eu abia în Purgator, sperând în focul purificator, eu, un fel de franciscan contestat, cu boala călătoriilor în sânge, știu unde mi-e locul, ce țărână mă va primi, caldă, dar până atunci, sufletul și trupul meu în trei mări se scaldă.
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
și șosetele lui trase la sorți Și împărțite loruși - se purtase în ultima vreme Elegant ca un mare învingător; ce era de făcut? Peste trupul acestui om al durerii au tras sicriul așa cum era - Desculț: El care ne purtase în sufletul lui vehement toate Neputințele ca însuși domnul nostru Hristos Iisus. "Ocupat !" Și deodată din omul care fusesem Am devenit un poligon de încercare Hapuri și înțepături dureroase în fese Un poligon chimic ivit din nimic. La ore fixe trageri fără
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare ar fi vrut acum să vorbească cu cineva, cu oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe - era prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar de ar fi văzut, la ce bun! Măcar un animal, o pisică, un iepure - ceva cu blană prin care să-și petreacă degetele - de le-ar fi
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
-și petreacă degetele - de le-ar fi avut pe aproape! Dar le alungase pe toate, pisică, iepure, șobolan, șarpe (mai ales), și așa mai departe, atunci, demult, cînd se înfuriase pe nerozii ăia doi despuiați care îl sfidaseră - alungase toate sufletele din preajma-i suflînd foc și pară de mînie, iar acum... Chiar și cu un păianjen s-ar fi mulțumit acum! "Îmi pierd mințile, își zise, ce să fac cu un păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
dușmanul cu limba ascuțită? Chiar și cu el ar sta acum la bîrfe, mai ales că era isteț și bun de gură, nemernicul! Fie, s-ar certa, ar răcni unul la altul ca surzii, poate ar mai pune pariu pe sufletul cuiva, dar măcar n-ar mai îndura tăcerea asta chinuitoare! Ei, dar nu-l lovise, nu-l repezise în jos de-a dura, nu-l aruncase el însuși din casa lui cea mare în plină beznă? Nu-l oprise să
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
povesti măritului Șah, pretinzînd că ai inventat singură poveștile ce le vei fi citit de fapt în carte? - Bună idee, fugi de cumpăr-o! Slujnica se duse în oraș, cumpără best-seller-ul cu cîțiva bănuți și i-l aduse într-un suflet Șeherezadei. Povestitoarea, cu cartea în mînă, se așeză pe divan nervoasă. Întîi nu văzu aproape nimic. Ceru înfrigurată să i se aducă ochelarii, căci, de atîția ani de cînd îi povestea fără încetare lui Riad-șah, îmbătrînise și nu mai vedea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe cu miez cald le storc pe buze Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce De-a se lua după năluci și-a se tot duce...
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
aici, ce intenții are, pe un ton tot mai rățoit, de sictir și înjurătură, suspicios-paranoic, ca în filmele rusești cu naziști din prima copilărie a Marianei și parcă ar fi trăit curiozitatea și suspansul de atunci care o țineau cu sufletul la gură. După fiecare răspuns era de-acum apostrofată violent - răspunsurile ei erau minciuni sfruntate, cu care-și închipuia că le putea prosti pe binefăcătoarele ei. Vîrsta? Naționalitatea? Profesia? Religia? Sexul? Chiar îi verificară sexul, după ce-au pus-o
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
Emil Brumaru Ne mai uităm uimiți la curcubeie, Chiar stăm sub ele, ne topim de dor, Vrem suflete să fim culorilor Ce altfel se desfac și se descleie, Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi, Spre-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
de blazoane și eșarfe Fin adiate-n limbile lui roșii, Zmulse-n amoruri fragede cu zîne; Din trupul meu călduț nu mai rămîne Decît o ceață bîjbîită de botgroșii Ascunși după ciuperci otrăvitoare, Doar scorburi care răspîndesc duhoare... Și-un singur suflet, rupt, în noi doi moare...
Să te iubesc, să mă iubești, și să mă ierți... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7640_a_8965]
-
mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care ne doboară din
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Emil Brumaru Trăiesc mereu cu sufletul în pripă, Parcă m-alungă cineva din urmă, Fluturi vioi și răi roua mi-o scurmă, Simt în spinare zbaterea de-aripă A unui înger ce mă însoțește, Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
și a amintirii, ura mea e un cazan în care fierb căpățâni de porc cu ochii pierduți prin zeama îngrozitoare. Ați auzit ceva? A venit? Deschideți ușa, nu o lăsați iar să plece fără să treacă și pe la noi. Cu sufletul la gură... Ardem de nerăbdare să vedem care dintre noi va înnebuni primul. Pe cine vor scoate mai întâi sanitarii pe ușă și câtă bătaie va trebui să primească acela până să înțeleagă că i se vrea binele. Cu sufletul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
sufletul la gură... Ardem de nerăbdare să vedem care dintre noi va înnebuni primul. Pe cine vor scoate mai întâi sanitarii pe ușă și câtă bătaie va trebui să primească acela până să înțeleagă că i se vrea binele. Cu sufletul la gură așteptăm să aflăm cine s-a apucat deja de murit câtă osârdie pune în asta și dacă nu cumva a dosit din vreme, bietul nenorocit, ceva medicamente sau leacuri. Tătucă, pe cine vei mai îngropa dumneata până la următorea
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate... Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe că viața e numai corvoadă și chin și că sufletul omului e împuțit și cleios ca o fiertură calmâcă. Și dă-i cu borș și budincă și încă olecuță de cașă, iar trupul ei se tot umflă și-ai spune că o să explodeze de-atâta cugetare îndurerată. Polina e o
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
pe atunci sondele de petrol încă vor mai arde iar tu vei fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă înainte ca țipătul să sfâșie plasa de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu mă vei mai privi cu dispreț ca pe un gândac în
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
decât sunetul ei până la nori. Bucîți din vas - Am început să arunc bucăți din trup, bucăți de carne ce nu-mi mai trebuie - nu le privi, sunt deja țărână! - și-n golul rămas, dacă mă iubești, așează-mi bucăți din sufletul tău. Bucăți de lumină fur noaptea din visul și de sub capul lui Dumnezeu. - Una câte una, așează-le, ca un zidar, leagă-le doar cu sângele meu, până când mă voi goli și tu mă vei umple la loc. Atunci, poate
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
mi se sapă groapa și se așează în ea veșmântul gol, la cap cu o lumânare aprinsă! A doua vestire Sunt goală! și-n jurul meu mă învârtesc ca o albină! dar floarea nu mai sunt eu, ci din polenul sufletului tău, trebuie să umplu întorsul fagure ceresc. Sunt goală! și mă privesc ca pe o străină din oglindă, tu intri și ieși pe o ușă cu mine în brațe, cea atât de ușoară, întinsă într-un pat de spital. Sunt
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
aceeași speranță făceau ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalți temerari și să simtă gustul unei fericiri spre care tânjește orice suflet omenesc: bucuria exploratorilor. Leonard adunase suficient material pentru film și se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
sinucidă, dar s-a răzgândit. Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botnițele miros a salivă învechită. Frumoaso, cu pistruii copiilor tăi abandonați în ploaie! Frumoaso, cu reginele care fug din palate ca să chiuie la porțile scunde! Frumoaso, cu mamele care-și târâie sufletul pe prispa copiilor patricizi! Adoarme-mă cu același cântec de leagăn! Despre sfânta În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai. Nu știam dacă trebuie, mai întâi, să-i șterg lui nămolul din ochi sau ție lacrimile. și, până la
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
dublă dacă sora mea nu e o femeie simplă sângerie cineva mă lovește cineva îmi caută ochiul cu dalta latinul anonim ziua de astăzi la fel și aparatul de ras și omul pe care îl iubești sunt o convenție și sufletul tău hibrid monogramă fiindcă zice-va ziua de mâine n-o poți avea iar cea de azi te înșală și tot ce tu cu bună știință lipești de faptele tale tot ce iubește pe sine se caută mai întâi pe
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
Îngenuncheat în spărtura frescei pe jumătate afară, brațul stătea rezemat în suliți, gâtul pe secure. Pieptul alinta venirea săgeții și aerul murmura rugăciunea. Rugul se ruga de stele să primească trupul înfășurat în flăcări. Frica se-ascunsese în meiul mucegăit. Sufletul trecea râul cântând. vremea când am rămas singuri La început erau vitele noastre și grâul nostru și viile noastre care dădeau rod și ne scăldau în vinul aurorei. Călăreții treceau simplu și se sfârșeau în amurg minunile se-arătau des
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]