KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

Se va duce pur și simplu și va bate la ușa lui. John Robert. Hotărârea îl umplea de o ciudată emoție ațâțătoare; se sculase din așternutul șifonat de pe canapea și începuse să rătăcească, plin de neastâmpăr și de energie, din sufragerie în camera de zi, apoi în bucătărie și îndărăt. Simțise nevoia să facă ceva, ca și cum ar fi fost ceva de făcut în casă, o treabă pe care o lăsase neîmplinită. Se pomenise din nou în bucătărie, deschizând un sertar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat de îndatoririle presante care alcătuiau acum semnificația vieții lui. Așadar, luni după masă, George se așeză la masa lustruită, dar prăfuită, din eleganta sufragerie a casei lui din Druidsdale (continua să locuiască la parter, nu mai urcase la etaj din ziua expediției în căutarea figurinelor netsuke) și așternu următoarea scrisoare: „Dragul meu John Robert, M-am gândit la dumneata. Am senzația că am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
mâinile, începură să râdă. Brian McCaffrey sună la ușa lui George, la apartamentul din Druidsdale. Îi deschise Stella. Era sâmbătă seara la o oră târzie. — Stella! — Hello! — George e aici? Nu. — Pot să intru? — Te rog. Stella îl conduse în sufragerie unde, în mod evident, șezuse la masă scriind o scrisoare. Ardea o singură lampă. Pe masă se găsea și o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
o carte. Brian furișă o privire la titlu: La chartreuse de Parme 1. Se mai găseau pe masă, amestecate claie pestre grămadă, și figurinele netsuke care supraviețuiseră. George o luase cu el pe cea pe care o călcase în picioare. Sufrageria arăta moartă, ca un pretențios birou oficial. Avea o înfățișare artificială, de încăpere nefolosită, în ciuda bogăției de ornamente de bun-gust (gustul Stellei): stampe japoneze, cristaluri, farfurii vechi și rastele. Totul era acoperit de praf, până și capătul neocupat al mesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Ai încuiat ușile? Ruby încuviință din cap. După plecarea lui George, Alex golise sticla de whisky, după care adormise. Se trezise ceva mai târziu și ciugulise din mâncarea de la cină pe care Ruby, ca de obicei, i-o servise în sufragerie. Pe urmă urcase din nou în salon, mai dăduse pe gât câteva înghițituri bune și adormise iar. Acum se simțea buimacă, dislocată din timp și spațiu. Într-un anumit stadiu, nu mai știa când, își scosese rochia și îmbrăcase un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

șterpelit pe Manivelă, măi! se aude de undeva, lămuritor, glăsciorul ironic al Bossului. Scuze, Madam, dar noi, între noi, așa-i spunem papagalului matale! Poetul și cu Fratele se întorc amândoi în scaune, ca teleghidați, către colțul de la apus al sufrageriei, acolo unde se găsește o colivie gigantică, din aluminiu de aviație, pe rotile, înțesată cu tăvi, tăvițe, castronașe și jucărioare (întregi ori dezmembrate) și prevăzută și cu un mic balansoar aninat, ca un trapez. Pe podilă, un țintar de rahați

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

dar din ce în ce mai în reluare pe clipă ce trece. Doar ca să-mi joc puțin rolul, iau mâna lui Brandy în mâna mea. E-un gest frumos, dar apoi mă înfricoșează riscul bolilor patogene transmise prin sânge, și-apoi bum, tavanul din sufragerie se prăbușește și scântei și tăciuni țâșnesc către noi dinspre ușă. — Chiar dacă nu mă poți iubi, povestește-mi măcar viața mea, zice Brandy. O fată nu poate să moară fără să-i treacă prin fața ochilor toată viața. Aproape nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui Alfa captează atenția costumului albastru al agentei imobiliare cu întrebări despre unghiul în care cade lumina soarelui de dimineață în sufragerie și dacă guvernul provinciei ar autoriza crearea unui helioport particular în spatele piscinei. Înaintând spre scări, uite spatele delicios al prințesei Brandy, o haină de vulpe argintie aruncată pe umerii lui Brandy și metrii unei eșarfe de brocart legate în jurul chicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
în urmă, înaintea accidentului meu, când credeam că am o viață așa de frumoasă. La magazinul universal Brumbach, unde ne omoram timpul după curs, tot etajul al nouălea e cu mobilă. De-a lungul pereților sunt camere de expoziție: dormitoare, sufragerii, livinguri, birouașe, biblioteci, camere de copii, saloane, vitrine pentru porțelanuri, birouri domestice, toate deschise spre interiorul magazinului. Al patrulea perete e invizibil. Toate perfecte, curate și cu covoare pe jos, pline de mobile elegante și încălzite puternic de becuri direcționale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Unde? — Asta-i foarte dureros, zic, și traversez scena la dreapta, spre living. Evie mă urmărește, zicând: — Unde? Toți oamenii ăia care se uită. — La ospiciu, zic. — Ce ospiciu? Continui să traversez scena la dreapta spre următorul living, spre următoarea sufragerie, spre următorul dormitor, salonaș, birou domestic, cu Evie care se ține coadă după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un băiat gay mult timp, e-un pariu aproape sigur. Și Evie zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
după mine și publicul care ne-nsoțește de la distanță. — Știi cum e, zic. Dacă nu vezi un băiat gay mult timp, e-un pariu aproape sigur. Și Evie zice: — Deci nu știi sigur dacă-i mort? Sprintăm prin următorul dormitor, living, sufragerie, cameră de copii, și zic: — E vorba de SIDA, Evie. Se lasă întunericul. Și-apoi Evie se-oprește și zice: — De ce? Și publicul a-nceput să mă abandoneze din mii de direcții. Pentru că chiar vreau, vreau, vreau ca fratele meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Sari mult înapoi la ultima Zi a Recunoștinței de dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să iau cina cu ai mei. Asta-i pe-atunci când încă mai aveam față și nu eram în război cu hrana solidă. Pe masa din sufragerie, acoperind totul, e-o față de masă pe care n-o țin minte, o bucată chiar frumoasă de damasc albastru cu margini brodate. Nu-i un lucru pe care mă aștept să-l cumpere mama, așa că întreb, i-a dăruit-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
sunat de la cabinetul doctorului Peterson. Mie mi-a zis: — Tu te poți duce în camera ta să citești, domnișoară. M-aș fi putut duce și pe Lună și tot aș fi auzit țipetele alea. Shane și ai mei erau în sufragerie, eu, eu eram în spatele ușii de la camera mea. Hainele mele, majoritatea hainelor mele de școală erau afară, pe sârma de uscat rufe. Înăuntru, tata zise: — Ce ai tu nu e-un streptococ, domnule, și ne-ar plăcea să știm pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
luminile de la parter, și Manus strigă. Trebuie să se ducă la toaletă, strigă. — Te rog. Marea casă colonială a lui Evie cu coloanele alea mari în față e toată cufundată în întuneric pe când îmi croiesc drum pe pipăite înapoi spre sufragerie. Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste covorul oriental până la masa de sufragerie, cu fața ei de masă dantelată. Aprind un chibrit. Aprind una dintre lumânările din sfeșnicul mare de argint. Bine, prea seamănă a roman

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
colonială a lui Evie cu coloanele alea mari în față e toată cufundată în întuneric pe când îmi croiesc drum pe pipăite înapoi spre sufragerie. Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste covorul oriental până la masa de sufragerie, cu fața ei de masă dantelată. Aprind un chibrit. Aprind una dintre lumânările din sfeșnicul mare de argint. Bine, prea seamănă a roman gotic, dar aprind toate cele cinci lumânări din sfeșnicul de argint atât de greu că trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zice: — Alo? Nu se aude nimic, cu excepția sunetului a tot ceea ce am făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
făcut, detectoarele de fum și flăcările, clinchetul candelabrului în vreme ce-l mișcă briza, asta-i tot ce se aude la capătul ei de fir. Evie zice: — Manus? Undeva, în sufragerie poate, tavanul se prăbușește, și scântei și tăciuni țâșnesc pe ușa sufrageriei și se împrăștie pe podeaua holului. Evie zice: — Manus, nu face glume. Dacă tu ești, am zis că nu vreau să te mai văd. Și chiar atunci: Buf. O jumătate de tonă de cristale austriece tăiate de mână, scânteietoare, învăpăiate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
faci când vrei să lași o impresie bună, dar fără să se uite la mine înfășurată-n văluri. Se uită la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură. Casa e exact cum te aștepți după ce ai văzut-o de afară. În sufragerie e-o masă mare cu picioare în X, în stil misionar, zgâriată și așezată sub un candelabru din fier forjat pe care te-ai putea legăna. Pe masă e întins un șal spaniol cu franjuri, brodat cu fir de argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
e persoana mea, așa că urăsc cam pe toată lumea. Sari la ziua următoare, când am vizitat câteva case, o vilă, vreo două palate și-un château plin de hapuri. Cam pe la trei după-masa ne-am întâlnit cu un agent imobiliar în sufrageria baronială a unei vile din West Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

la cină. Plătise el și ea se mirase. Sarah locuia În spatele Universității. Împărțea chiria unui apartament cu o altă fată din străinătate, pe care el Însă nu o văzuse. Făcuseră sex În tăcere, căci colocatara urmărea Maurizio Costanzo show În sufragerie. Fata era atletică, musculoasă, spontană. O făcuseră de două ori, și Își amintea cu plăcere. Rămâi să dormi? Îl Întrebase ea după aceea. El răspunsese că nu. Îmbrăcându-se să plece, o auzi pe fată spunându-i cu o sinceritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În orice lucru, răspunde o voce masculină. Dar trebuie să știi să recunoști prezența divinului și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate În orarele clandestine ale spoturilor pentru chat-line-uri porno. Agentul simplu nu găsește Întrerupătorul. Nu a mai intrat niciodată În casa altcuiva. Dar casele altora seamănă cu a noastră. În sufragerie plutește un miros Înțepător de țigări, de chipsuri și de altceva pe care nu-l poate defini. Sau poate că da, dar speră să se Înșele. Casa aceasta sinistră - ciudat de goală, fără suflet, fără obiecte, doar câte o canapea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646

sora mea un acord tacit cu privire la non-participarea mea în activități religioase. Ea e gata să accepte asta, atâta timp cât mă mai vait din când în când că mă simt „rău“. Am petrecut atâtea Crăciunuri în casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin invalidă. M-am întors la școală pentru noul semestru, simțindu-mă cumva cam deprimată. Vacanțele mă indispun întotdeauna. Nu scrisesem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
auzit întrebând supărat. Cei doi au vorbit unul cu altul un moment în șoaptă. Apoi am auzit-o pe Sheba zicând, șuierând exasperată: — Doamne, Richard, mă lași să mă înțeleg cu omul ăsta? Richard s-a întors înapoi, repede, în sufragerie și a început să strângă farfuriile cu multe zgomote și clinchete. Nu s-a uitat la mine. După un minut sau așa ceva, Sheba a închis telefonul și a venit și ea. — Nenorocita de școală, a zis — Cum a rămas? a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
patru kilograme. Noaptea de Guy Fawkes cădea într-o miercuri. Așa cum îmi ceruse Sheba, am ajuns acolo devreme. Mi-a deschis Polly. — Bună, a zis ea lipsită de vlagă înainte să mă lase să intru. Am intrat după ea în sufragerie, unde ea și Ben stăteau pe jos și se uitau la televizor. — Ce e acolo, am zis eu, arătând spre desenele animate care se vedeau pe ecran. Ben a răspuns ceva ininteligibil. — Poftim? Polly a ridicat ochii spre mine. — Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]