1,146 matches
-
comună! Acuma, musai, trebuie să fim uniți, să fim de acord, În fața președintelui! - Mă’, Mărine, tu glumești cu noi! Cum să ne cheme domnul președinte, să ne ceară voie, da’ cine suntem noi, mă’, persoane importante? spuse Dumitrică, cu glasul sugrumat de emoție. - Mă’, tu parcă ai fi Toma Necredinciosu’! Când Îți spun, Îți spun, ce dracu’, nu glumesc deloc! Trebuie să ne pregătim sufletește de drum! Aveți grijă, să nu vă pună necuratu’ să suflați un cuvânt pe la Vetele voastre
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
puturoasă, de care oamenii, neputîndu-se feri de asemenea putoare, se îneacă... și mor". De la alții aflăm însă că holera nu este neapărat o babă, căci poate să ia chipul unei fete negre despletite, care-i pălmuiește pe oameni și-i sugrumă. Ea se mai înfățișează ca o tânără umblând prin lume cu o mătură mare de holeră (plantă cu spini), pentru a-i mătura pe oameni. Holera își alege satul pe care urmează să-l bântuie, iar când vine asupra lui
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet, le adăp cu roua de pe flori, le hrănesc cu sucul din iarba celestă și abia aștept să alunec spre înserare, să construiesc punți către tine. Cu pleoape tremurânde, cu fluturi în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
militar. Bologa se cutremură iar. Un frig dureros îi cutremură inima. Șopti cu teamă: ― Ce întuneric, Doamne, ce întuneric s-a lăsat pe pământ... Glasul lui șerpui ca un scâncet de bolnav și se stinse în oftările vântului. 2 Întunericul sugruma satul foarte împrăștiat în care azi trăiau mai mulți soldați dușmani decât civili. Casele negre străjuiau sperioase ulița largă, neprunduită, răvășită de gropi, desfundată de miile de căruțe ce treceau necontenit spre front, încărcate cu merinde pentru oameni, întorcîndu-se înapoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul cu grinzi, sugrumând flacăra lămpii cu abajur de tinichea roasă. Obloanele celor două ferestre erau închise, iar găurile din obloane, astupate cu șervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele și pe pereți se vedeau numai câteva cadavre de ploșnițe sătule. În capul mesei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
păstrat? De ce n-a alungat el îndoielile, toate, să nu se mai reîntoarcă niciodată?... Și fiindcă clipele acelea au fost nespus de fericite și pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-e că nu se va isprăvi niciodată, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau în lacrimi, cu licăriri disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul din fața lor. ― Crede, Apostole, și Dumnezeu va coborî în inima
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul tunicii i se păru un laț nesuferit. Cu o smucitură disperată își rupse gulerul și strigă răgușit: ― Omorîți-mă!... Omorîți-mă!... Gestul și strigătul lui stârniră uimire și indignare. Colonelul se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla destinul. Ucigași sunt și cei care, prin indiferență, își sugrumă destinul. Punem în cârca destinului toate neghiobiile noastre. Pentru cei învinși, singurătatea se circumscrie destinului. Cartea de telefon: Doamne, ce îngrămădire de destine! Conjuncturile hotărăsc totul. Ghinda, de exemplu, ajunge stejar, dacă nu o mănâncă porcul. Te naști poet, așa cum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
facă același lucru, așa că două minute abia îl mai zăresc. Nici vorbă de alarmă, nici vorba de semnal. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files, pe care am să o descopăr mult mai târziu. O mână sugrumând o sticlă de poșircă apare din ceața ce învălui încăperea. Probabil că fața lui schița aceeași grimasă de îndemn dar eu nu băteam până acolo. Am ezitat pentru început, dar se încăpățîna să se scuture în fața mea, semn că cineva
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și până acum, călări pe taurii lor, însă parcă o vrajă ciudată din steaua necunoscută le sorbea privirea. Auta nu mai vorbea. Nici Iahuben. Fără îndoială că sclavul strigase văzând steaua. Altceva nu era. Abia după câteva ceasuri de mers, sugrumat de tăcere și de îngrijorare, Iahuben se hotărî să întrerupă muțenia amândurora. Era atât de straniu și plin de taine acest sclav... Nu era mult de când soldatul se bucura că știe totul despre el și acuma tovarășul său de drum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
erau și femei, una sau două. Bărbații păreau dintre cei mai voinici. - În ce loc lucrau? - Nu știu. I-a dus în toate zilele soldatul. - Nu știi nici măcar numele lor? - Nu. Știa soldatul care i-a păzit, dar l-au sugrumat. Nepăsător la început și bucuros că avea asupra cui să arunce toată vina, sutașul deodată păli. Dacă slujbașul era foarte îngrijorat de urmări, știind că aflarea întîmplării în Marele Oraș putea să-l lipsească nu numai de slujbă, ci și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lanțuri la picioare. Eu cred că și soldatul de azi-noapte ar fi fost de ajuns, dacă nu puneai un neghiob. Trebuia să alegi de la început soldații cei mai buni pentru străjile de noapte. Acela pesemne a adormit, ori l-au sugrumat pe neașteptate când stătea cu spatele la ei. Nu trebuia să stea cu spatele... Cearta era gata să izbucnească din nou, dar amândoi își dădură seama iarăși că numai sfătuindu-se și făcând ceva puteau să scape de primejdie. Se uitară lung
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu era în cer. Își întoarse repede fața spre turnul din grâu. Nu pricepea nimic. Nu știa de ce se uitase la cer. Genunchii începură să-i tremure... Simți o năvalnică durere de cap. Lăsă fruntea în jos. Stătu un timp, sugrumat de tulburare. Apoi ridică ochii iarăși spre cer. Stelele sclipeau ca totdeauna, în apa neagră cerească. Încet, privirea lui Auta coborî spre straniul turn. Iar în clipa aceea se deschise un fel de ușă care până atunci nu se vădise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
curățenie, apoi întrebă: -Știți ceva despre Ramona? -Nu... Noi nu o cunoaștem, spuse Oana timidă, văzând îngrijorarea din privirea doamnei Neli. -Atunci cu ce treburi pe la noi? Eugen, care acum trebuia să răspundă, se înroși la față și cu vocea sugrumată de emoții zise: -Eu sunt Eugen Bunea, fiul lui Ioan Plopeanu. Doamna Neli Plopeanu era o femeie înaltă, cu fața măslinie, păr alb, ochii mari cu privire senină, care încă mai păstra urmele frumuseții de altădată. La auzul acestor cuvinte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a putea sta de vorbă cu doctorul care îl operase. în cabinetul doctorului se mai afla o asistentă, care privea trist spre domnul Radu Brădescu, atunci când intrase timid. -Sunt tatăl băiatului care... și ochii i se umplură de lacrimi, sugrumându-i vocea. Doctorul, un om între două vâsrte care și el părea nemulțumit și agitat zise trist: -Am făcut tot ce s-a putut. Din cauza rănii adânci de la cap a pierdut mult sânge, să sperăm că va trăi dar s-
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta până-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe când intru În convulsii, iar ea țipă și mârâie, iar dinții ei mă mușcă de buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de gușă, păstrat în câteva localități din sudul Banatului, la aromâni și meglenoromâni cu sensul de „gât“. Este de presupus că grumazul ar fi fost gâtul întreg, iar gușa numai partea lui anterioară sau laringele. În acest caz, verbul a sugruma înseamnă strângerea gâtului de jur împrejur, iar a sugușa, apăsarea laringelui până la sufocare. Așa s-ar explica și sensul pe care grumaz l-a primit în unele locuri, și anume „partea dinapoi, de la ceafă, a gâtului“, în opoziție cu gușă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tragedie romantică" după modelul lui Schiller, acolo unde Hugo vorbește de "dramă romantică". 84 Stendhal dă ca exemplu de "iluzie perfectă" pe cel al unui soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma pe Desdemona, îi frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un blestemat de negru a omorât o femeie albă". 85 În anul precedent a fost creat Ubu-Rege (Ubu-Roi) a lui Jarry
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
șocat atunci când mi-am dat seama că plânsese. Six Îmi dădu drumul la mână și luă poza la care tocmai mă uitasem. O privi fix preț de câteva clipe și apoi oftă adânc. — Era fiica mea, zise el, cu vocea sugrumată de emoție. Am dat răbdător din cap. Puse la loc fotografia pe birou, cu fața În jos, și-și Împinse de pe frunte părul cărunt, cu frizură de călugăr. — Era, căci este moartă, adăugă el. — Îmi pare rău, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
meu, ca să-i dau de înțeles că știu ce simte. Lee îmi dădu mâna la o parte. — Să nu-mi spui că înțelegi, fiindcă o să-ți spun ce face situația și mai nasoală. Laurie a fost ucisă. Un degenerat a sugrumat-o sau a ciopârțit-o. Și în timp ce murea, îmi treceau prin cap lucruri urâte despre ea. O uram, fiindcă tata o considera o prințesă, iar pe mine mă considera un derbedeu. Mi-am imaginat-o pe sora mea tăiată întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că Îi era foame. Despre faptul că Îl ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și fug și dau cu ochii de Geordie chircit pe podea. Iar bătrânul Îl lovește și-l pocnește și se poartă ca un animal! Apoi... apoi fetița vine din dormitor și-l apucă pe bătrân. El... Vocea lui Cameron se sugrumă. El a-mpins-o la o parte și ea a căzut pe cămin. M-am dus s-o ajut, s-o ridic, dar era deja moartă. Bătrânul s-a luat de mine. Tremura. El... El avea un cuțit. Voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ținea fierul de călcat la Înălțimea pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul În timp ce el sugruma viața din ea. Cu dinții rânjiți, agenta Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
caută palmele renasc vârtos sub umbra mângâierii Lăudându-se apoi că așa au fost făcute de cel ce le-a numit. Ciudățenii ale formelor ce nu le pricep Mă fac pe mine altul În mersul de la ochi spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depărteze telefonul de ureche. — Tocmai intru în apartamentul lui. Încă n-a ajuns acasă, dar comand ceva pentru cină și atunci am să-i spun. Emmy, știu că probabil te întrebi ce mi-a venit, dar— Vocea i se frânse, sugrumată de un suspin. — Vin acolo imediat. Ascultă-mă, Leigh Eisner. Vin într-acolo, bine? Leigh o auzi pe Emmy redirecționând taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]