1,176 matches
-
uneori temerile, studentă care știa să se zbată pentru drepturile ei, dar care avea nevoie și de rochii, și de bani; băiatul ei, abia intrat în liceu, nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum ar fi case, parcuri, grădini și magazine, sau să se avânte și mai mult în activitatea de tânăr utemist, grozăvindu-se cu afișele, cu cercurile de cor și poezie muncitorească, cu atenția împărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caii legați de picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
clipa aceea, afară se dezlănțuie furtuna, vântul mișcă perdelele și veșmintele albe puse pe un scăunel de rugăciune: „Mi-e teamă să nu intre morții pe fereastră...”. Nu va intra însă decât moartea, propria ei moarte, căci Maleine va fi sugrumată chiar în această cameră. În spatele toposului funerar al unui spațiu permanent încercuit și dominat de moarte, deși nebântuit de spectre, de „apariții”, de duhuri, se poate ghici totuși vechea și adânc înrădăcinata moștenire a reprezentărilor întâlnirii cu fantoma ca semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o clipă pentru ca acea imagine să dispară fără urmă. Și el coborâse mereu, mereu mai jos, până la crimă chiar. Degeaba făcuse plângeri și cereri pe la toate mărimile. Ea știa bine că el, Alecu, o ucisese pe Venețiană; el, Alecu, o sugrumase acolo, la moșia ei, pentru că bătrâna nu acceptase să-și dea fiica neprihănită pe mâinile demonului. Venețiana îl cunoștea prea bine. Și, la fel ca tatăl lui, Ienăchiță, nu-l lăsa nici măcar pragul casei să-i calce. În ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tuns și ciufulit à la Titus, își făcu intrarea ca pe o scenă. Părea extrem de mândru de bastonul și de hainele lui originale. Strânse pe talie, dar exagerat de umflate în dreptul umerilor și chiar al șoldurilor. Semăna cu un balon sugrumat la mijloc care, dintr-o clipă într-alta, s-ar fi putut ridica în aer ca să plesnească, mai devreme sau mai târziu, cu un zgomot asurzitor. Ca să nu îi intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jucăuș și oprindu-se chiar în fața mea, îmi strigă jovial, cu chipul strălucitor ca soarele: - Să vii la dejun! Abia i-am putut prinde cuvintele din cauza fanfarelor și a uralelor nesfârșite. Făcui un pas înainte, înclinându-mă adânc și răspunsei, sugrumat de emoție: - Regret, Sire, dar n-am frac. În clipa aceea, din dreapta mea se avântă un călăreț care descrie o jumătate de cerc și se opri la câțiva pași în fața regelui. Era un colonel, cu gâtul scurt, obrajii tuciurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor depărtate. Mă dezbrăcai halucinat, îngenunchind ca pentru rugăciune între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe orbita unei lumi elenistice care nu s-a extins niciodată spre nordul Atlanticului. Mediterana, Marea Caraibilor și Golful Mexic formează o mare omogenă, chiar dacă este întreruptă. A.J. Liebling THE EARL OF LOUISIANA Unu O șapcă verde de vânătoare sugruma vârful unui cap umflat ca un balon. Împinse de urechile cărnoase, de părul netuns și de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că Îi era foame. Despre faptul că Îl ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și fug și dau cu ochii de Geordie chircit pe podea. Iar bătrânul Îl lovește și-l pocnește și se poartă ca un animal! Apoi... apoi fetița vine din dormitor și-l apucă pe bătrân. El... Vocea lui Cameron se sugrumă. El a-mpins-o la o parte și ea a căzut pe cămin. M-am dus s-o ajut, s-o ridic, dar era deja moartă. Bătrânul s-a luat de mine. Tremura. El... El avea un cuțit. Voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ținea fierul de călcat la Înălțimea pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul În timp ce el sugruma viața din ea. Cu dinții rânjiți, agenta Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i-o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu pînă la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mîinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la meciul anului”. „Îmi pare rău, dar stai până vin cei din tura de zi sau chiar până apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu am biletele alea—” Mașina medicului legist opri în dreptul cordonului de poliție, sugrumându-și sirena; Danny se întoarse spre Henderson. „Trebuie respectate granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
umplute cu așchii de lemn - lemn de pin -, iar tu ai introdus în gura lui o bucată din lemn de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un prosop sau cu un șal. Fibrele de bumbac alb erau indicii clare. Layman oftă - lung și exasperat. — Cauza morții a fost o supradoză masivă de heroină. Injecția i-a fost administrată chiar de către asasin într-o venă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl privi și el, tot numai curiozitate, de parcă ar fi examinat un soi de reptilă pe care nu-l mai văzuse niciodată. Se priviră o vreme. Buzz zise: — Bună, Mal. Mal Considine îi răspunse: — Frumoasă cravată, Meeks. Pe cine-ai sugrumat ca s-o iei? Buzz râse. — Ce mai face fosta, locotenente? Mai poartă chiloți cu găurice? Considine îl fixă intens, cu buzele tremurându-i. Buzz nu clipi. Avea gura uscată. Duel mexican. Jumate-jumate: Considine sau Dragna. Poate că mai amâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
căcănar și un incompetent! Culturistul șarjă, năpustindu-se la gâtul lui Danny. Ușa cabinei se deschise și Mal Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi începu să lovească cu pumnii. Boxerul îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Într-o noapte a fost copleșit de incredibila dorință de a mângâia și ține în brațe una. A deschis cușca și a încercat să îmbrățișeze bestia, dar ea l-a mușcat de brațe. S-au luptat. Coleman a învins: a sugrumat-o. A luat stârvul acasă, l-a jupuit, a mâncat carnea crudă și a confecționat o proteză din dinții fiarei, purtând-o apoi când era singur și pretinzând că e o wolverină care stă la pândă, fute și ucide. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celor pe "stilul vechi", vina că sunt contra statului român și vânduți străinilor? Și câte au avut și au încă de suferit aceștia într-o țară ca a noastră, unde libertatea conștiinței și a cultului este garantată de Constituție, dar sugrumată de o mână de oameni venali și interesați. Să fii francmason, liber cugetător ori ateu și totuși să te-nchini, să chemi preotul spre a da ultima binecuvântare mortului tăi și să-i faci toate "soroacele" obișnuite, cred că aceasta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la ceartă, pe vapor, din motive naive de politică și... regionalism. De la ceartă au ajuns la bătaie. Ardeleanul, mai voinic, trântește pe jos pe regățean, după ce-l snopise în bătăi, apoi îi pune mâna-n gât și vrea să-l sugrume. Un turc, mai voinic ca Ardeleanul, ce se plimba pe covertă c-un șirag de mătănii în mână, văzând că sub ochii noștri se va petrece o crimă. Sare deodată între beligeranți, despărțindu-i și dând voinicește un brânci Ardeleanului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întâmplă cu bunica. În căpșorul ei, cel acoperit cu păr negru, bogat și inelat, nu pricepea bine ce i se va întâmpla. Dar a aflat. În ziua cu pricina, bunica îi spune, atât cât reuși ea printre lacrimile care o sugrumau, de faptul că viața ei va fi mai frumoasă alături de alți oameni. - Ce o să te faci tu, peste câțiva ani, cu o bătrână slabă și urâtă? îi spuse pentru a o încuraja. Strălucirea pantofilor lui a amețit-o pe Mura
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
verificare a averilor. Nu în ultimul rând, fără MCV, fără angajamentele formale ale României la semnarea tratatului, n-am fi vorbit nici de ANI, nici de DNA. Cu siguranță că s-ar fi găsit argu mente politice care ar fi sugrumat sau ar fi desființat aceste instituții care acum, într-o anumită măsură, sunt văzute ca un model în Uniunea Europeană. Efortul anti corupție care s-a făcut simțit până acum la nivelul activităților inves tigative este într-adevăr fără precedent și
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți și Romeo, aici de față, trimite scrisori de dragoste prin Miep. De ce nu agăți la fereastră o pancartă? Aici se ascund evrei. Vocea lui Pfeffer, sugrumată de demnitatea rănită, demnă de milă din cauza lacrimilor pe care încerca să le ascundă, îi răspunde: —E ușor pentru tine să vorbești, pentru tine și pentru Frank care aveți soții și copii. Eu nu mi-am văzut soția de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bestseller, succesul o făcuse din nou normală. Ca și când victoria ar fi fost făcută din lipici. În nici un caz Alice n-avea de gând să transforme și succesul în ceva insuportabil. Așa că a tras adânc aer în piept și și-a sugrumat lacrimile. De când perseveranța a devenit ceva demn de dispreț ? a spus ea. De când a devenit un păcat să-ți dorești recunoaștere, siguranță și chiar, da, puțină faimă ? De ce e așa de groaznic faptul că vreau ca, măcar o dată-n viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dacă se putea, Înainte să apară poliția. Dar Feffer, aproape panicat, totuși se Încăpățâna. Mutându-și strânsoarea, negrul Îl Înșfăcă de guler și i-l răsuci, țintuindu-l, așa cum Îi făcuse și lui Sammler, cu antebrațul de peretele mașinii. Îl sugruma pe Feffer cu gulerul. Ochelarii de soare Dior, rotunzi și albăstrui, nu i se clintiseră de pe nasul turtit. Feffer Îi prinsese În pumn cravata roșie ieșită În afară, dar nu putea să facă nimic cu ea. Cum să-l salvăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt Încăierării. Care, până la urmă, era o Încăierare ciudată. Sammler nu credea că negrul avea să-l sugrume pe Feffer până Îl lăsa lat; avea doar să continue să strângă, răsucind din ce În ce mai tare gulerul, până Feffer lăsa din mână Minox-ul. Desigur, exista oricând posibilitatea să-l lovească, să scoată un cuțit și să-l Înjunghie. Dar era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]