2,627 matches
-
gât, i-a spus fericit când a văzut-o întorcându-se cu cana plină de țuică. Până să se dezmeticească mamaia, gâtul lui Fane aproape că înghițise toată țuica. -Prinde mă un cocoș și pe urmă bea! i-a spus supărată. Fane amețit de bucuria țuicii și de tăria ei s-a ridicat, a luat bățul de jos și cu un pas hotărât s-a îndreptat spre coșar. Așa de grăbit a fost, încât cocoșii nu au avut timp să se
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
i-a răspuns mamaie grăbită să opărească și să jumule de pene frumusețea de cocoș. Nemulțumit, dar bine afumat de țuica pe care o băuse la repezeală, Fane a ieșit mai puțin vessel decât a intrat. -Mamaie, Fane a plecat supărat, i-am șoptit când acesta închidea poarta în urma lui. -După Fane trebuia să-i pun damigeana pe prispă! mi-a răspuns râzând. Vezi să nu-i spui lui tac-tu-mare că i-am dat țuică lui Fane, mi-a spus zâmbind
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nenorocita de burtă a lui Fane. -De mamaie, îmi spui mereu că am limba lungă și o să mi-o taie popa. Mi-ai zis să nu-i spun, dar te-a luat gura pe dinainte pe matale, i-am reproșat supărată că divulgase secretul. În mai puțin de o lună de zile penele faimoșilor cocoși de prăsilă zăceau la gunoiul din fundul grădinii, pentru că, din ce se micșorau ca număr, deveneau și mai bătăuși. Dacă nu ne atacau pe noi, în
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
mai deștepte decât tine. Auzi, de câte ori ai fost, fa, singură la București? Berzele mă privesc și le citesc în ochi că mă întreabă, dacă mă vor mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
loc. -Tataie, tu știi că eu nu am văzut-o niciodată pe măicuța mea? m-a întrebat pe un ton care în mintea lui trebuia să-mi trezească pe loc curiozitatea. Mi-am întors capul plictisită; „Tocmai acum când sunt supărată s-a trezit și el cu măiculița lui”, mi-am spus în gând și să nu-l supăr, am mârîit printre dinți: -Măi, tataie, îmi spui mereu că nu ai cunoscut-o, spune-mi o dată de ce, ca să terminăm cu povestea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
zăpada, până cădea bruma, desculț. Iarna aveam opinci bune, făcute de tac-tu-mare ăla bătrân, din piele de porc. Vrei să spui că, din șoriciul pe care mi-l dai să-l mănânc atunci când tai porcul?! m-am răstit la el supărată. Tataie rădea și printre protestele mele încerca să mă convingă că pielea pentru opinci este altceva. Din ce râdea mai tare, eu țipam și mai mult, bănuiam că așa cum eu eram curioasă să știu cât mai mult despre mine, tataie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
în mână s-a îndreptat spre drum. O urmam ca o umbră. Îmi era frică să merg noaptea prin curte. A ieșit în drum și a scrutat întunericul cu privirea. Tataie nu se vedea. Am simțit că mamaie era foarte supărată. -Să vezi ce veseli erau! m-am trezit vorbind singură. În sera aceea nu știam cu cine stătea de vărbă, dar de obicei când ajungea la fântână, cam toate țărăncile din jurul nostru se trezeau că nu aveau apă. Tataie rădea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mișca prin bucătărie și i-a spus: -Bine că am măritat fetele! Noi doi, două guri, ne vom descurca. -Trei guri, tataie! am sărit și eu veselă la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă! mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
dacă poți să aduci o bucată de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-a întrebat supărat. -Dacă mâine intră mami sau tanti Oala? am continuat să-l întreb. -O să-i fie frică și o să stea ascuns și nu o să-l vadă nimeni! mi-a spus nerăbdător să termine cât mai repede cu toată povestea asta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ca o minge de rugby, mirându-ne amândoi cât de mult îi priise statul în pivniță. Numai că, într-o duminică dimineața, tanti Oala bătea la ușa noastră la prima oră: -Marioara ce ia făcut cu morcovii? a întrebat-o supărată, dacă nu chiar enervată. -A inebunit! i-a șoptit mami lui tăticu în timp ce își trăgea capodul pe ea să iasă în curte. -Nici morcovii mei nu i-am terminat, cum să umblu la ai dumitale? Tanti Oala țipa de răsuna
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
spus: -Cred că i-a mâncat vreun șobolan! Mă uitam de la ferestra cu sufletul la gură. Tata-mare se plimba prin curte și îmi făcea cu ochiul să ne păstrăm secretul. Ancheta a continuat în pivniță. Tăticu era expertul, mami era supărată că o tratase de hoață, tanti Oala nu știa ce să creadă și ca de obicei, lansa cele mai extravagante supoziții. După mai bine de două ore, am auzit și noi, adică eu cu tata-mare verdictul: un șobolan sau poate
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
erou, până într-o zi când una dintre întâmplările povestite a concis cu una dintre “Poveștile lui Păcală” pe care mama Cameluiței i-o citise cu o seară înainte. -Esti o mincinoasă cu Matei al tău! mi-a spus Cameluța supărată. Nuța ne privea curioasă, pentru că ei nu-i citea nimeni și în afară de poveștile pe care le auzea de la mine, nu știa nimic. -Ai dreptate, i-am spus cu jumătate de gură. Din ziua aceea am fost pedepsită de ele. Trebuia
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
să le verifice biletele din nou; la fel, țiganul a ținut-o pe-a lui: «Ai văzut că n-a văzut?»- «Măi, dacă nu ne spuneți ce n-am văzut vă batem cum nu v-a bătut nime’!» - spusese conductorul supărat -, la care țiganul răspunse vesel: «Domnule conductor, noi am schimbat biletele: Emil mi-a dat biletul lui iar eu i l-am dat pe-al meu». Aveau darul de a face tot felul de șotii și de glume care imprimau
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
cu o jumătate de voce./ - Rumeniaaa! pronunța el, corectându-mă./ - !?/ - Lăsa-mă sa ghicesc, spuse el.../ - !?/ - Aaa ... America de Sud! exclamă el mândru/ - Nu! Europa, replicai eu abia șoptit ... / - Europa? Europa! strigă luminându-se la față ... !?/ - Evrika! Rusia ... Cortina de Fier!// Intrigat, supărat, cu un oftat,/ încep sa-i zic și să-i explic:/ „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai..."/ Omul curios, puțin mai serios, mă măsoară tot,/ uitându-se la mine ca la un animal ciudat:/ - Nastasi, Comaneci
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
sufletului!” GEORGE NICOLAE STROIA Joomla Templates and Joomla Extensions by ZooTemplate.Com sursa : REVISTA ARMONII CULTURALE www.armoniiculturale.ro ******************************************************* CODRUȚ-MARIAN GH.STROIA - SCHIȚÂND COPILĂRIA http://confluente.ro/Eveniment--Actualitate/Codrut marian stroia schitand copil mihai marin 1338645109.html SFÂRȘIT DE IARNĂ... Timpul repede s-a scurs și iarna supărată își face bagajele de plecare. A observat, cu tristețe, ca și covorul ei imaculat a început să se topească. Un ghiocel ce vroia să se încălzească la lumina soarelui cel blând a scos somnoros căpșorul din zăpadă. Atunci, a văzut
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
văzut-o pe măicuța lui cea bună, pe care o iubea nespus de mult, ce-i dăruise plăpumioara țesuta în mii și mii de steluțe sclipitoare. Curios, ghiocelul a întrebat-o : - Măicuța mea, de ce ești tristă? - Cum să nu fiu supărată, daca soarele arzător îmi strică haină albă și-mi despodobește orașul frumos gătit! - Nu fii tristă! Timpul repede va trece! Va veni și vremea celorlalte anotimpuri să plece, Apoi, tu vei reveni mai puternică și mai frumoasă! - Ai dreptate, copil
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
munte și-a lăsat primele și ultimele iubiri pe urmele ciutei poeziei Marele Blond contemporan cu minunea ei uimit de festinul unei căprioare la un pahar a zis că și-ar da viața să fi scris el o asemenea moarte supărat a scris că nu există poeți și a inventat necuvintele ajuns din urmă de puii păsării cu clonț de rubin avea să caute Minunea din Mălini în Nemurire într-un undrea de 13 Referință Bibliografică: 13 (treisprezece) / Radu Liviu Dan
13 (TREISPREZECE) de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357469_a_358798]
-
DAR ȘI PĂRINȚILOR LOR !. MULT SUCCES! .Adăugați și voi aprecierile voastre sincere,pentru un copil aflat la debut , inseamna o mare încurajare . (Marin Mihai,Spania)***** *********************************************************************** CODRUȚ-MARIAN GH.STROIA - SCHIȚÂND COPILĂRIA SFÂRȘIT DE IARNĂ... Timpul repede s-a scurs și iarna supărată își face bagajele de plecare. A observat, cu tristețe, ca și covorul ei imaculat a început să se topească. Un ghiocel ce vroia să se încălzească la lumina soarelui cel blând a scos somnoros căpșorul din zăpadă. Atunci, a văzut
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
văzut-o pe măicuța lui cea bună, pe care o iubea nespus de mult, ce-i dăruise plăpumioara țesuta în mii și mii de steluțe sclipitoare. Curios, ghiocelul a întrebat-o : - Măicuța mea, de ce ești tristă? - Cum să nu fiu supărată, daca soarele arzător îmi strică haină albă și-mi despodobește orașul frumos gătit! - Nu fii tristă! Timpul repede va trece! Va veni și vremea celorlalte anotimpuri să plece, Apoi, tu vei reveni mai puternică și mai frumoasă! - Ai dreptate, copil
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
prin fața camerelor de filmat cu cătușele la mâini? - Lasă să-i plimbe că așa merită. Să-i vadă toată lumea și să știe că politica pentru ei este doar o șansă în plus să fure cât mai mult, mai spuse Radu supărat. Referință Bibliografică: ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1575, Anul V, 24 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
omului dă cân’ e iel pă pământu’ ăsta?! Dovlecii, foste „bă, vitelor”, râd foarte încântați de prietenia ce le-o arată șeful, dar unul dintre ei, cel numit Glen, deși în acte scrie Gheorghiță, după numele nașului, spune prefăcându-se supărat, doar atât cât să mențină nota de înaltă spiritualitate specifică grupului: - Ai, bă, șefu’, ne batem capu’ cu câcaturi acuma, la sfânta masă, că io nici la școală n-am știut! - Așa-i, că acolo, dă nu sărea ăi bătrânii
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
mai mare, din aia prășită, maică. Aduceai acasă cât puteai să pui în sac. E bună la păsări, că ai văzut și tu ce repede se termină boabele... - Da, ce? Tot eu să fac și asta? a întrerupt-o Gavrilă supărat ca din senin. În vacanță băieții se joacă și merg cu... - Toți băieții fac câte ceva ca să-și ajute părinții, că e treabă multă, băiatul mamii... Și Gabriel era în vacanță și ai văzut că toată ziua muncea. Treabă destul de grea
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
fericire și voie bună se adâncește tot mai mult ... Dacă abisul este ... un abis, atunci fericire ar trebui să fie mereu. Lumea se învârte, dar nu ia un curs firesc ... De ce nu sunt adulții că și noi? De ce sunt întotdeauna supărați? Au uitat că și ei sunt copii? Au uitat că și ei se jucau cu jucării? Că și ei aveau surâsul acela nevinovat de copil? Au uitat cum priveau cărăbușii jucând ,, Leapșa” Sau cand jucau ,,Prinsă” cu licuricii? Atunci cand pasarelele
CRISTIANA SORINA GHEORGHIU -CÂŞTIGĂTOAREA TROFEULUI CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA [Corola-blog/BlogPost/358352_a_359681]
-
în minte, deși tot încerca să și-o reprime: Oare el nu se plictisește niciodată cu ea? Despre ce-or vorbi ei doi acasă? Și această obsesie o incitase rău de tot. Iată-mă și parșivă, își spunea ea prefăcîndu-se supărată dar, de fapt, jubila în sinea ei. Ea una ar fi avut ce vorbi cu inginerul Marcu la nesfîrșit, pentru că era inteligentă ... sau poate că era prea inteligentă ... dacă nu găsise încă un bărbat care s-o merite ... După o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]