3,275 matches
-
Însă este îngrijorător că și cei care, fizic, s-au stabilit în străinătate nu izbutesc (sigur, cu câteva excepții) să se integreze în culturile respective. Grefele arareori reușesc, acești strămutați rămân anexați în continuare la viața literară românească, singura lor supapă. Sunt tentat să-ți dau dreptate, e vorba de un complex al nostru, pe care cum să-l numim, complexul de enclavă, de neadaptare, de incomunicabilitate, de izolare, sau, pur și simplu, complexul de inferioritate? Dacă e real pentru generațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se producă, așadar, Între farmecul atât de complex al Amorului, cu mulțimea și diversitatea condimentelor lui emoționale, și acea simplă și rezumativă mecanică sexuală denumită „a face amor“ și producătoare de plăceri În serie prin manipularea câtorva robi nete și supape ejaculatoare la Îndemâna oricui și cu o producție uniformă, tristă și deprimantă, cum sunt „partidele fine“ progra mate de cinq à sept, cu bideul și apa caldă pregătite dinainte pentru clătitul gurii și al celorlalte organe anexe. Am văzut pe unul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o viață destul de amărâtă, vremurile erau cum erau, sărăcie și lipsă de speranță. Și de tata îmi părea rău, dar el avea altă fire, nu era ca mama, pe el nu îl loveau necazurile drept în față, el mai găsea supape, se mai ducea la restaurant, cu prietenii, îi plăcea să bea un pahar și să poarte interminabile discuții, pe teme complicate, adeseori mă lua cu el, comanda o halbă, mie îmi lua un țap cu sirop de căpșuni sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grămadă peste mine. Copăcelul a căzut de pe umerii noștri, iar în această busculadă, zelosului apărător al ordinii publice i se ridicase tensiunea la cote nepermise, așa că sistemul intern de protecție al sănătății și integrității sale corporale a acționat ca o supapă de refulare, obligându-l să ia urgent măsuri. Ce-aveți, mă, jigodiile dracului? V-ați îmbătat mă, împiedicaților? Sus! Sus, stârpiturile naibii! Și două cizme bine lustruite au fost proiectate în viteză, cu ură și dușmănie, spre corpurile noastre prăbușite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
murit (unii dintre ei chiar la propriu...) de-a lungul vremii, dispărând în noaptea de catifea a uitării. Mi-e tare dor de unii dintre ei, dar cât de tristă ar fi revederea! Memoria mea afectivă este grav bolnavă. Iar supapa de supra-plin s-a blocat. A trebuit să mă mut și eu, la rândul meu, dintr-un cămin în altul. Le pavillon Moraud intră în renovarea de vară obișnuită. În cursul mutării am pierdut șosetele, o curea de piele la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dedublare forțată între munca depusă «în câmp ideologic» și educația și mentalitatea mea micburgheză, spaime; trimisă cu mare tam-tam critic la «munca de jos», într-o editură, spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și detașare? Ce supape de supraviețuire aveți și cum le asigurați buna funcționare? Întreb fiindcă și continuarea articolului (despre relația dintre bătrânețe și tinerețe) e în același registru tandru-șfichiuitor, de ironie totuși indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum le numește domnul Andrei Pleșu): nu mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Mă părăsește memoria - numește-le lapsusuri de moment, trăiască eufemismele! Mă anchilozez în scaun - bine că încă nu ți s-a anchilozat creierul, zi mersi.“ De unde atâta detașare, de unde atâta umor, de unde atâta bună dispoziție și vitalitate? A.R. Ce supape de supraviețuire am? Aș putea răspunde automat și convențional. Munca, adică infailibilul panaceu. Cărțile, muzica, discuțiile cu puținii prieteni inteligenți. Dar ar fi un răspuns parțial, incomplet. Cred că mă ajută mult simțul umorului. Sesizez partea nostimă, hilară, a lucrurilor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care mi-a vîndut Biblia; duce un dosar sub braț și flutură un carnețel, uitîndu-se în sus, mai să-și rupă gîtul. Ce s-a întîmplat? o întreb, coborînd scara. Eu sînt șeful. Cum vrei să pornești cînd n-ai supapă de siguranță pe traseul de azot?! Am, cum să n-am?! îi strig furios. Aceea nu-i verificată de Metrologie. Am pus mecanicii s-o demonteze. Ce te-a apucat, măi fată?! o prind eu de braț. Tovarășe Vlădeanu! își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de lei. O plătiți acum, sau o dau la contabilitate? Ești nebună?! o întreb, smulgîndu-i carnetul din mînă. Cum îți permiți?! strigă fata, arzîndu-mi un dos da palmă, luîndu-și imediat carnetul de amenzi înapoi. Eu te-am pus să folosești supape neverificate?! Rămîn perplex și-o privesc pe fata din fața mea cu ochii măriți, gata să-mi iasă din orbite. Măi, rîde Vlad, ai nevoie de ajutor? Vin urgent! zice și coboară în fugă scara. Iată-mă-s! Cine te bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu mie una ca asta?! Tocmai voiam să merg săptămîna viitoare să mă botez, iar tu, acum... Ascultă, tovarășe Vlad! i-o taie fata scurt. Religia e una, protecția muncii e alta! Bine, dar ce contează pentru forța divină o supapă de siguranță pe traseul de azot?! se miră Vlad. Fata ridică brațul să-l plesnească, dar Vlad îi prinde mîna, i-o sucește brusc, astfel că fata face o rotație, scăpînd dosarul de sub braț, în timp ce Vlad îi ține cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Anulezi amenda? întreabă Vlad, sugerînd că nu-i dă dosarul. Nu! răspunde fata. Ușa de la intrare e trîntită, iar cînd întorc privirea îl văd pe maistrul Cornea înaintînd cu pași mari spre fată. Îți arde de joacă, domnișoară?! strigă el. Supapa a fost verificată de mine! N-are viza Metrologiei, răspunde fata. Domn' Cornea, intervine Vlad, înapoind dosarul fetei, mergeți la Sinteză, la maistrul Emil, și luați o supapă cu viza Metrologiei. Luați-o și pe domnișoara, să vadă. Trimit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu pași mari spre fată. Îți arde de joacă, domnișoară?! strigă el. Supapa a fost verificată de mine! N-are viza Metrologiei, răspunde fata. Domn' Cornea, intervine Vlad, înapoind dosarul fetei, mergeți la Sinteză, la maistrul Emil, și luați o supapă cu viza Metrologiei. Luați-o și pe domnișoara, să vadă. Trimit pe cineva, că eu n-am timp, răspunde Cornea plecînd. Hai, fetițo, hai că n-am vreme! strigă el din ușă. Ce fac cu chitanța? mă întreabă fata. Scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spune Vlad. Iau costumul și încep să-l îmbrac peste haine, deși știu c-o să mă murdăresc tot de scame albe, dar altfel nu pot e tare frig aici! Gata montajul? îl întreb pe Dinu. Gata, răspunde. Mai trebuia montată supapa la azot. Acum, mecanicii lucrează la tunelul de alimentare cu aer. Auzi, cît ai vorbit la telefon, mi-a spus Vlad de presiune. Văd că aerul e tot mai umed, arată el cu privirea în sus, de unde vin fulgi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dureze pilotarea pînă mîine la prînz... N-ai nici o idee? îl întreb. Ți-ar trebui o pompă mai mare, cu viteză reglabilă. De unde?! mă mir eu, mișcîndu-mă greoi în jurul scaunului, ca un pinguin; așa arăt în costumul de azbest. Gata supapa! strigă maistrul Cornea din ușă. Dați-i zor cu încălzirea separatorului că-i gata acuși legătură cu pompa de aer... Bine, mulțumesc! îi strig. Don Șef și Luchian intră în încăpere, își plimbă privirile peste conductele de sub postamentul pupitrului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
intrăm pe aer... Dacă reușesc, înseamnă că am băut din cupă, acea cupă umplută dar niciodată plină ochi! de zîmbetul senin al multor femei blestemul meu cel bun... Presiunea în separator crește continuu. Pun degetul pe butonul de deschidere a supapei prin care voi arunca azotul în atmosferă. Tensiunea în filtre s-a stabilizat la valoarea dictată de Graur. Vlad schițează un zîmbet, semn că a scăpat de trăsnet. Aer! anunță el, pornind pompa de alimentare. Manometrul de pe aer indică o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el, pornind pompa de alimentare. Manometrul de pe aer indică o creștere lentă a presiunii în tunelul de alimentare. De jos, din colțul încăperii, se aud cîteva pocnete înfundate. Scurtcircuit la etajul întîi de filtrare, spune Vlad. Merge, zic eu. Deschizi supapa cînd presiunea e la limită. Ai să poți? Pot. Din colțul de jos, alte două trosnituri ca de bici, mult mai puternice, sparg liniștea, semn că o placă izolatoare a fost străpunsă de tensiune în două locuri. Vlad mormăie o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
secunde, înseamnă că avem presiune înseamnă că am reușit! Vlad se uită la ceas. Mă uit și eu: opt și un sfert. Opt și un sfert? mă întreabă Vlad, strigînd ca să fie auzit, din cauza azotului care iese cu zgomot prin supapă. Da, încuviințez. Fantastic! Ce greu a putut trece timpul! mormăie el, și vorbele lui abia ajung la mine. Stăm nemișcați vreo cinci minute, plimbîndu-ne doar privirea între pupitrul de comandă și ceasul de la mînă. Barometrul! strigă Vlad, arătînd cu degetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre mîna mea întinsă. Doar nu ești nebun să oprești totul!... Bătrîne, strigă el, uitîndu-se spre cer, lasă-ne în pace, altfel dau cu barda în tine! Bateriile de rezervă au intrat în circuit. De afară, zgomotul gazului ieșit prin supapă se aude mai încet, parcă strangulat dar se aude! Merge! strigă Vlad, apoi începe să caște, întinzîndu-se, cu brațele larg desfăcute. Abia aștept să beau o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acolo, în intimitate, cînd mă întîmpină cu mîna întinsă, plină de grație și patimă!... Numai că..., surîde Vlad trist, strîngînd din umeri, parcă m-am săturat să tot intru pe ușa din dos, pe scara de serviciu. Hai să închidem supapa și să trimitem azotul în rezervoare, zic, simțind că mă dor urechile de zgomot. Lasă-l să urle, îmi strigă Vlad. Ăsta-i cîntecul nostru de izbîndă! Ne așezăm mai bine în scaune, cu capul lăsat pe spate și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu capul lăsat pe spate și cu ochii închiși. Ascultăm zgomotul azotului ca pe o apă ce cade în cascadă. În rezervorul de oxigen presiunea a început deja să crească. Acuși, cînd va ajunge la limită, sistemul electronic va deschide supapa de trimitere a oxigenului înapoi în aer. Cînd va fi plin și rezervorul de azot, sistemul de comandă va reduce debitul de lucru al separatorului. Dacă va fi vreo pană de curent electric pe toată platforma, separatorul va continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mă sună cu mult înainte de-a o fi cunoscut eu pe Livia; izbucnirea ei, de azi, nu e dorința de-a se ști mai puternică decît Livia... Să cred că a fost sinceră?!... Lîngă mine, aud aerul ieșind prin supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele iubitei", da! cupa o am, am sorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lumină albă, ca un fulger, taie întunericul. Radarul. V-a fotografiat, spun eu. Mă duc mîine dimineață la C.E.C. și plătesc amenda: două sute cincizeci de lei, saltă Don Șef dintr-un umăr. Îmi amintesc de amenda plătită de mine pentru supapă și-mi vine să rîd; am lăsat chitanța lipită de pupitrul de comandă. Don Șef a micșorat viteza și conduce calm, relaxat. La primul stop, în marginea orașului, întoarce capul spre mine: Vă supărați dacă vă întreb ceva? Nu. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
v-a lăsat ea.“ „Aha.“ Și acum, când acuitatea momentului s-a estompat, pot să-ți spun că am avut o clipă oribilă, de vlăguire, de sfârșit de viață. Simțeam că viața a început să mă părăsească, că a găsit supapa prin care să se scurgă; a fost cât pe ce să leșin. Discuții: de cizia de fond, îmi spuneau ei, vine de la persoane suspuse, iar ei nu sunt decât mandatarii etc. Eu eram obosită, obosită. În timp ce-ți scriu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu numai Nicolae Iorga și nu numai ziarul Neamul românesc au dus atunci acest tip de campanie diversionistă. Comentând pogromurile antievreiești Înfăptuite de țăranii moldoveni În primăvara anului 1907, un personaj - ziarist - din romanul lui Rebreanu Răscoala spune : „E o supapă de siguranță. Bătând pe jidani, țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași care nu-s jidani, dar Îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău [...]. Urmărește toată presa ! Pretutindeni, mai În surdină, mai pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]