2,071 matches
-
luat-o la prânz, fetița era veselă și mi-a spus că a fost recompensată cu trei buline roșii la panoul evidențiaților. În paranteză fie spus, o rugasem pe educatoare să mă ajute pentru a-i scoate din cap Mălinei superstiția cu pisica. Acasă, Mălina este solicitată să participe la diverse activități: să-și pună în ordine jucăriile după ce a terminat joaca cu ele, să-și așeze hainele la locul lor, să șteargă praful din bibliotecă și să așeze cărțile după
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
provoacă oroare. Bărbați și femei care odinioară s-au plimbat, au mâncat, au cântat la instrumente, s-au certat, toți reduși la specimene științifice. Prima dată când le-a văzut, s-a speriat atât de tare, că aproape a țipat.„Superstiții primare“ le-a numit Macfarlane, atingând capul lui Robert cu vârful degetului. Este natural, pentru o minte ca a ta. Robert s-a dat un pas înapoi. Gestul l-a înfiorat. I se părea că în ochii pastorului faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zbor, la diferitele varietăți de orhidee Papuc și în special la Aceras Anthropophorum, așa numita Orhidee Bărbat, cu mici ciorchini de eflorescențe galbene, care ne duc cu gândul la trupul omenesc. Ca și rădăcina de mătrăgună, presupun, deși nu cunosc superstiții legate de aceste specii. Jonathan îi întinde o pereche de foarfece de grădină. — Pe de altă parte, orhideele sunt înșelătoare. Orhideea Găleată atrage insecte cu mirosuri sexuale, le face prizoniere, apoi le dă drumul abia când sunt încărcate de polen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu un singur ochi pleacă, încerc să uit previziunea. Îmi spun că el nu poate dovedi ceea ce mi-a spus. Spre deosebire de Nuharoo, care e o budistă ferventă, eu nu sunt o persoană, religioasă și niciodată nu am luat în serios superstițiile. Toată lumea în Orașul Interzis pare a fi obsedată de ideea vieții de după moarte, punându-și toate speranțele în viața următoare. Eunucii vorbesc despre revenirea ca „bărbați întregi“, în vreme ce concubinele abia așteaptă să aibă propriii lor soți și copii. Viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi întreabă pe burlaci dacă ar vrea să adopte copilul meu nenăscut. Îl întreb de ce face asta. An-te-hai îmi explică faptul că de vreme ce băiatul meu va atrage un blestem, este datoria noastră să răspândim blestemul asupra altor oameni. Potrivit Cărții superstițiilor, dacă sunt suficient de mulți oameni care să poarte blestemul, acesta își va pierde efectul. — Burlacii sunt dornici să aibă pe cineva care să ducă mai departe numele familiei lor, susține An-te-hai. Nu vă faceți griji, doamnă. Nu am dezvăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
succes, și sunt târâtă afară din cameră. Între timp, pot vedea clar că trupul meu e încă în pat, nemișcat. De asemenea, văd în vise fructe roșii căzând prematur din copaci. Le pot auzi chiar cum cad - poc, poc, poc. Superstiția spune că acesta e un semn de pierdere a sarcinii. Într-un acces de panică, l-am trimis pe An-te-hai afară să verifice dacă e adevărat că au început să cadă fructele din copacii din spatele palatului meu. An-te-hai s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la raion, începu să treacă zilnic prin cancelarie. Lăsîndu-și baltă trebile gospodărești, se înfățișară în pripă și învățătoarele. Ca aborigene, pentru sat ele rămîneau tot „alu’ Zup” sau „Mîntuleasa”, complăcîndu-se, cu tot profundul lor dispreț față de consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale. Prășeau în grădină, creșteau porci și găini ori mergeau la piață cu cireșe. Reciproc, se otrăveau cu bîrfe și cu intrigi. În cancelarie auzeam doar rețete de zacuscă și întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit din sala de testare, am deschis o discuție amicală despre superstiția noastră comună, deși poate nechibzuită - un debut superficial a ceea ce avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu pute! Ieri mi l-a făcut. Azi ar fi a doua - pân-la nouă, așa se face, ca să se vindece. Mama zice: sigur că-i nevoie de nouă zile - atâta durează vindecarea științifică! Da, dar științifica dùhne a pucioasă, pe când superstiția pe lângă că nu pute, sună bine - am fost foarte-foarte atent la ce spune Mătușa Domnica și cum ea e descântătoare-În-mahală (adică: de-duminică) rostește descântecul destul de clar - și cum Îl zice de nouă ori... Stau În calidor, aștept parașutele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
m-am așezat pe jos, mi-am luat talpa pe coapsa celuilalt picior, am dat-o cu stuchit, ca s-o curăț - și am văzut: o dungă mai alburie: arsura. Degeaba mi-a spus mama că asta-i Încă o superstiție - poate cea mai gogonată a Mănenilor sălbatici; că, prin părțile noastre nu există nici șarpe, nici șopârlă, nici altă jiganie târâtoare, cu piele otrăvită și care să-ți „ardă” talpa - din moment ce toată copchilărimea din Mana știa asta, așa și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de mare forța acestui gri-gri, că mi-a transmis și mie o parte din nenorocirea lui.“ Beduinii credeau că acei gri-gri erau duhuri ale răului, ce puteau aduce boală, nenorociri sau moartea, și, cu toate că pe față tuaregii râdeau de aceste superstiții în care credeau doar servitorii și sclavii, adevărul e că până și cei mai nobili inmouchar-i se străduiau să ocolească anumite regiuni, vestite pentru duhurile lor rele, sau unii oameni despre care se știa cu siguranță că îi atrăgeau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce ești! Capitolul XIX FINN Nu cred că mai sunt încă îndrăgostit de ea. Vanessa. Urăsc să-i spun numele... E ca și cum asta i-ar da putere asupra mea. Ați auzit de triburile alea primitive care au tot felul de superstiții legate de numele lor și care evită să și le spună sau să fie fotografiați? Mai demult credeam că toate astea sunt prostii. Dar acum înțeleg. Urăsc gândul că ea are încă toate fotografiile pe care le-am făcut împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-o și am strecurat-o În mai multe locuri; ceea ce am lăsat să rămână ascuns Într-un loc, am arătat În alt loc, ca să poată fi Înțeles de Înțelepciunea voastră. (Heinrich Cornelius Agrippa Von Nettesheim, De occulta philosophia, 3, 65) Superstiția aduce nenoroc. (Raymond Smullyan, 5 000 B.C., 1.3.8) 1 KETER 1 Atunci am văzut Pendulul. Sfera, mișcându-se la capătul extremitatea unui fir lung fixat de bolta corului, Își descria oscilațiile-i ample Într-o izocronă maiestate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
arunce lumină asupra misterului preasfintei treimi. Dar sfânta treime nu e sfântul Ghenarie”. Nu-l puteai prinde. Nu știam cum să definesc scepticismul lui ermetic, cinismul lui liturgic, acea superioară lipsă de credință ce-l determina să recunoască demnitatea oricărei superstiții pe care o disprețuia. „E simplu”, Îi răspundea el lui Belbo, „dacă Templierii, cei adevărați, au lăsat un secret și au instituit o continuitate, va trebui chiar să se meargă În căutarea lor, și În mediile În care ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vizitasem cu o săptămână În urmă. Îmi era tot mai greu să deslușesc lumea magiei de ceea ce astăzi numim universul preciziei. Personagii pe care le studiasem la școală drept purtători ai luminii matematice și fizice, le regăseam acum În mijlocul beznelor superstiției și descopeream texte situate În afara oricăror Îndoieli, care-mi relatau cum fizicieni pozitiviști, abia ieșiți din universitate se duceau să se-ncurce pe la ședințe mediumnice și cenacluri astrologice și cum Newton ajunsese la legile gravitației universale deoarece credea că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a comparatistului Ovidiu Drimba: unde ai văzut tu în Ardeal să se arunce lumea pe jos în biserică, să treacă preotul peste ei, să se frece de veșmintele lui? Superstiții din astea vezi doar aici, la miticii ăștia! Râdeam în mine, știam că nici acolo situația nu era chiar așa roz, deviam discuția: spuneați că aveți cea mai luxoasă ediție a Divinei Comedii, una cu ilustrații fabuloase? Râma ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Warum? Adică să-mi calce mie pragul un pungaș în fustă neagră! D’ăia care halesc și de pe morți și de pe vii! Haida de, nepoate, drept cine mă iei? Păi cine-s eu în fața mea? N-am eu lovele pentru superstiții d’astea cu raiul și cu iadul. Doar dacă nu vrei să chem un popă ca să jur că nu mai beau și că nu mă mai duc la muieri un an de zile, așa cum fac țâganii... Toată familia știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tornade, valuri mareice și inundații. Pe-acestea nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles că nu le omitem, la bilanț. Și, totuși, totuși... Nu! Demonul minte. Da, e logic! Pesemne, că asta trebuie să fie! Să nu cădem, acum, în superstiții. În eresuri, în ficțiuni milenariste, în superfluitate și obscurantism, iubite frate! Merită să vorbim, sub beneficiu de inventar, numai și numai despre abstracțiuni, despre variante ipotetice, teme, profeții escatologice și despre posibile linii directoare ale continuum-ului. Linii care converg
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Există o diversitate de obiceiuri și tradiții legate de sărbătoarea Crăciunului ,unice prin spectaculozitatea lor și diferite de la zona la zona. În satul bunicilor mei, din păcate majoritatea obiceiurilor au pierit ,dar bătrânii își aduc aminte cu nostalgie și rememorează superstițiile în care credeau pentru al întâmpină pe "pruncul Iisus". Primul lucru de care se îngrijeau oamenii era acela de a posti timp de 6 săptămâni (14nov - 25dec), excepție făcând bătrânii și copiii. În aceasta perioada premergătoare Crăciunului trebuia să se
La început a fost cuvântul. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Alexandru Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2054]
-
un spectacol sinistru de exhibare a durerii, mai întîi prin faptul că expune indecent trupul neînsuflețit, creînd în jurul lui un soi de pelerinaj comunitar, apoi pentru că stimulează și întreține suferința, dar și ipocrizia credinței prin tot felul de simboluri și superstiții primitive. Ca să nu mai vorbesc de faptul că obligă la o cheltuială suficient de mare pentru a sărăci o familie cu venituri modeste. Un ritual în care propria moarte e închinată vecinilor, popilor și altor străini. Sună a notificare de la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eliminarea evoluționismului, ci, „pur și simplu”, îi opune o altă interpretare științifică. Deci, într-adevăr, două teorii... Genială, da, această invenție a „creaționismului științific” - conchide Bernard-Henri Lévy. Admirabilă, această înălțare la rangul de „știință” a ceea ce este întruchiparea însăși a superstiției și a imposturii. Există două teorii și puteți alege : este formula unui obscurantism luminat ; este actul de credință al unui dogmatism reconciliat cu libertatea cuvîntului și a gîndirii ; este, fără să aibă aerul, manevra ideologică cea mai subtilă, cea mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
alta ne ajută să trăim cu conștiința clară a limitelor condiției noastre umane. Se întâmplă așa deoarece problematizează ceea ce, pentru cel care trăiește departe de filosofie, nu este decât ceva obișnuit. Prin urmare, filosofia devine necesară ca să ne apărăm de superstițiile vechi și noi (scientismul reductiv, funcționalismul exclusivist, folosirea ideologică a puterii). Cele două rațiuni, care fac ca filosofia să nu poată fi înlocuită de nimic altceva, sunt strâns legate între ele: nu există o adevărată demascare a folosirii ideologice a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nu mi-am adus aminte de ea decât cu prilejul coroniței de iasomiei a că poveste am s-o scriu eu mai departe, în acest caiet. Mă aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. Venisem cu o sumă de superstiții, eram membru în "Rotary Club", foarte mândru de cetățenia și descendența mea continentală, citeam mult despre fizica matematică (deși În adolescență visasem să mă fac misionar) și scriam aproape zilnic în jurnal. După ce am predat reprezentanța locală a uzinelor "Noel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o podideau lacrimile?) Nu-mi răspunse nimic, și, după ce mă ridicai de la masă ca să o mângâi pe păr, mă reîntorsei, ca să beau apă, să mănânc o banană, în sfârșit, să iau ceva ca s-o pot apoi săruta. (Aveam încă superstiția și pudoarea albului; de a nu vorbi cu gura plină, de a nu săruta cu buzele murdare etc, ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a face cu dragostea.) ― Allan, vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
continuu. (Judecam și sufeream ca un civilizat, ca unul care preferă întotdeauna să uite și să acopere cu cenușă, să ignore sau să tolereze, numai liniștea și confortul lui să nu-i fie stingherite. Maitreyi nu cunoștea nici una din aceste superstiții albe și mi se oferea continuu, întreagă, cu tot ce trecuse și fecundase sufletul ei până atunci. Căci trupul, am știut aceasta, și-l păstrase neatins; cel puțin, neatins de nici o mână virilă.) Mi-a mai spus, tot în după-amiaza
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]