921 matches
-
este bătaia din finalul romanului, povestită pe câteva zeci de pagini, cu o aplicație și o știință a detaliului demne de cel mai pasionat autor naturalist: descrierea călușului folosit de anchetatori, îmbibat cu saliva tuturor deținuților care trecuseră prin același supliciu, este un detaliu care poate impresiona chiar și pe cel mai insensibil lector al Gherlei. Este de la sine înțeles că poetica cruzimii exclude, de la bun început, tehnica literară savantă și figura de stil: limbajul narațiunii este unul direct, sacadat, în
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Constantinescu, Visul în oglindă, RL, 1991, 12; George Vulturescu, Zona vie, PSS, 1993, 7-8; Simona Sora, Onirism nevrotic, RL, 1993, 25; Const. Cubleșan, Existența terifiantă a veacului, CNT, 1993, 30-31; Gheorghe Grigurcu, Elanul antimetafizic, CNT, 1993, 30-31; Octavian Soviany, Cartea supliciilor, APF, 1993, 9; Romanița Constantinescu, Momeala spaimei, RL, 1994, 7; Carmen Negulici, Medalion Ruxandra Cesereanu, ECH, 1994, 1-3; Radu Andriescu, „Grădina deliciilor”, CL, 1994, 2-3; Lucian Alexiu, Poezie și management, O, 1995, 2; Virgil Stanciu, Furtuni pe oceanul interior, RL
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
1944; Făt-Frumos din lacrimă, București, 1945; Finister 2, București, 1970; Metafore, pref. Al. A. Philippide, București, 1971; Brâncuși. Poeme-Poèmes, I-II, ed. bilingvă, tr. Sandu Tzigara-Samurcaș, București, 1972-1974; Pasărea de cenușă, București, 1972; Genarul, București, 1974; Poeme alese, București, 1995; Supliciile, București, 1995. Antologii: Atlasul liric al poeziei românești contemporane, București, 1944 (în colaborare cu Matei Alexandrescu și Ion Frunzetti). Repere bibliografice: Streinu, Pagini, V, 136-139; Florin Manolescu, Aurel Chirescu, „Finister 2”, RL, 1970, 18; Dan Cristea, „Metafore”, RL, 1971, 16
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
relaxare. înregistrarea tuturor confesiunilor și reascultarea lor, ca temă pentru acasă, de către pacientul însuși, fluidizează eficacitatea procedurii. Devine evident că expunerea in vivo este superioară celei imaginare, asta nu înseamnă că vom determină bolnavul de PTSD să mai traverseze efectiv supliciul traumei, dar poate fi în schimb supus să relaționeze cu obiecte sau locuri care evocă trauma. Fără îndoială, deși strategia expunerii cumulează multiple avantaje, ea nu este infailibilă și nici omnivalabilă. Așa se explică de ce tehnica respectivă nu trebuie utilizată
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu pot avea un contact nemijlocit cu bebelușul, constituie un suport emoțional inegalabil. Din fericire după anul 1986 (apud D. Chamberlain, 1995), au încetat acele manevre medicale barbare care supuneau copiii prematuri unor intervenții medicale fără anestezie. Confruntați cu aceste suplicii de o ferocitate extremă, mulți prematuri intrau într-o stare de leșin sau chiar mureau din pricina șocului algic. Oricum, în literatura de specialitate există numeroase exemple care atestă că datorită șiragului de experiențe spitalicești chinuitoare pe care le incumbă condiția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cap șăpci de pâslă neagră, și cu pantaloni suflecați, ca să nu-i umple de glod, căci ploase în noaptea precedentă. Ei se țineau la braț și mergeau veseli ca la paradă, salutând pe cunoscuți în dreapta și în stânga. Ajunși la locul supliciului, frații se îmbrățișară, zicându-și un trist adio, apoi apucară unul spre o furcă, altul spre cealaltă. Întâi cel mai mic, apoi celălalt, își plătiră îngrozitorul tribut ce-l datorau societății, în mijlocul căreia făptuiseră păcatele lor. Peste câteva zile Gavril
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
conturate, pentru care începutul este determinat de mulți factori. Americanizarea îi remodelează, dar zestrea cu care a venit fiecare nu poate fi abandonată și nici nu ar fi în folosul cuiva. Explicând acest metamorfism, care rămâne în ultimă instanță un supliciu individual, un specialist al istoriei românilor americani concluziona că, la fel ca alte grupuri etnice, „conștient sau inconștient, ei au transplantat și adaptat la realitatea noii lor țări modelul existențial pe care îl cunoșteau și pe care au voit dinadins
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vezi Perry Anderson, Lineages of the Absolutist State, Verso, London - New York, 1979, pp. 29-32). `n teoria lui Foucault privind relația dintre cunoaștere și putere, aceasta din urmă este figurată ca puterea justițiară și ea se manifestă `n patru ipostaze diferite: „supliciul” (puterea omnipotentă), „pedeapsa” (puterea omniscientă), „disciplina” (puterea ordonatoare) și „`nchisoarea” (puterea educatoare). Vezi Michel Foucault, A supraveghea și a pedepsi. Nașterea `nchisorii, Editura Humanitas, București, 1997. Este evident că marxismul est-european nu mai prezintă atractivitate, deși urmele lăsate de regimurile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aflau evrei teferi s-a dat o luptă pentru fiecare sorbitură de aer. Inginerul Israel Schleier XE "Schleier, Israel" , a cărui depoziție a fost ascultată la proces și a stat la baza pregătirii actului de acuzare, a descris „scenele de supliciu” la care a fost martor și victimă: „Am intrat Într’un vagon peste una sută evrei... Cei mai mulți având răni sângerânde au căzut pe podea; ceilalți din lipsă de spațiu au călcat peste cei răniți. Cei mai zdraveni... s’au Îmbulzit
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de alarmă a spiritului în fața dezastrului moral și material al țării. El scria un jurnal de idei, operă "de sertar". Singură de ar fi, n-ar mai putea nimeni să afirme senin că nu există astfel de opere - martore ale supliciului îndurat de poporul român, nu numai de intelectuali. Era convins că frustrările de tot felul pe care le-a trăit nu erau altceva decât răspunsul dur al sistemului concentraționar la semeția lui de nimic îngenunchiată. își alătura, în chip simbolic
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
simboluri: mărarul din titlu, desigur, mămăliga și vinetele... Elogiul vinetei transformată în binecunoscuta salată (servită cu ceapă sau usturoi, subiect extrem de controversat la mesele exilaților sau românilor care trăiesc în străinătate) este precedat însă de un fel de proces-verbal al supliciilor pe care biata legumă trebuia să le îndure până a se transforma în îndrăgita pastă pe care francezii o denumesc pretenețios ,caviar d'aubergines"... Antologică rămâne tot în prima carte a Sandei Nițescu evocarea ,mămăligii" devenită figură emblematică a bucătăriei
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
cea mai bună prietenă a ei, a depus mărturie în fața tribunalului, în anul 2008. Povesti torturile la care a fost supusă în cazarmă și mărturisi că a fost ea cea care rostise numele Silvinei când nu a mai putut îndura supliciile continue: - Eu am fost. Eu i-am dus pe călăi la casa unde se afla Silvina. Am văzut-o ieșind, am vazut cum o împingeau, cum o loveau cu patul puștii și cu picioarele. Am auzit-o strigând. La ieșirea
15 IUNIE. O femeie povesteşte. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295904_a_297233]
-
Astăzi este Ziua Internațională împotriva torturii. Printr-o tragică ironie, dictatura militară din Uruguay s-a născut în ziua următoare, pe 27 iunie 1973, și a convertit întreaga țară într-o mare cameră de tortură. Supliciile serveau foarte puțin obținerii de informații, dar erau foarte utile pentru a răspândi frica, iar frica i-a obligat pe urugayeni să trăiască tăcând sau mințind. În exil, am primit o scrisoare anonimă: „E greu să minți, și e greu
26 IUNIE. REGATUL FRICII. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295915_a_297244]
-
1769-73 și locurile publice de pedepsire a delicvenților, prin simbolul unei spânzurători (semnul π), uneori dublat de cuvântul “"Gericht"” (în germ. "tribunal", "justiție"). Majoritatea acestor locuri sunt situate în apropierea localităților, pe înălțimi vizibile, care străjuiesc drumurile principale. Locul de supliciu al condamnaților de la Turda s-a aflat pe Dealul Spânzuraților, la ieșirea din oraș spre Cluj-Napoca, pe partea dreaptă a șoselei actuale E60, înainte de intersecția cu drumul care duce spre satul Copăceni. Turda s-a dezvoltat mai ales pe partea
Turda () [Corola-website/Science/296960_a_298289]
-
Lupta de clasă". Când a reușit să se desprindă din tentaculele caracatiței despre care am mai amintit, inginerul Dumitru Copăceanu a ocupat un post de profesor la Liceul de Construcții, de unde a ieșit la pensie, marcat pentru toată viața din cauza supliciului fizic și moral care i s-a aplicat, fără a se fi făcut vinovat de ceva care să fi adus un afront statului Comunist român. In prezent (anul 2004) are vârsta de 84 ani și este paralizat, neputând face nici
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
torturat și condamnat la moarte pentru erezie. În ziua de 23 mai 1498, după ce a fost spânzurat, trupul lui a fost ars pe rug în "Piazza de la Signoria" iar cenușa lui a fost aruncată în apele râului Arno. La locul supliciului se poate vedea astăzi o mică placă comemorativă.
Girolamo Savonarola () [Corola-website/Science/299537_a_300866]
-
încă fericiți: răul lor, adică gradul de îndepărtare de Bine, este încă recuperabil. Există prin urmare o diferență între felul oamenilor de a înțelege pedeapsa și rațiunea divină care o administrează. Oamenilor li se poate părea că pedeapsa este un supliciu și încearcă să o evite (ceea ce atrage după sine alte nenorociri: fuga de răspundere, minciuna etc.), or, din perspectivă trans-istorică, pedeapsa este un „leac”, o recuperare a răului săvârșit. Diferența între valoarea reală (supra-istorică) a pedepsei și cea temporală, percepută
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
timp unul din centrele de batere al monedei din Valahia, fiind firesc denumită popular și "bănie". Deloc surprinzător, unii domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temnița și supliciu. Datorită poziție sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țară
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
un iezuit violator; "Dans le ciel" (1892-1893), român pre-existentialist ce tratează tragedia artistului și este inspirată de Van Gogh ; "Leș Mauvais bergers", tragedie proletariană care va fi creată de Sarah Bernhardt și Lucien Guitry (1897); "Le Jardin des supplices" ("Grădină supliciilor") (1899), monstruozitate literară costituită dintr-un patchwork de texte anterioare concepute independent unele de celalalte și în tonalități foarte diferite ; "Le Journal d’une femme de chambre" ("Jurnalul unei cameriste") (1900), în care stigmatizează sclavajul vremurilor moderne pe care îl
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
din București apoi Școala de Arte Frumoase din Paris. Brâncuși se află la polul opus față de Paciurea, abordând alt stil în sculptură. El învață tehnica modelajului în atelierul lui Rodin din Paris. Dintre lucrările sale amintim „Portretul pictorului Dărăscu”, „Orgoliu”, „Supliciu”, „Rugăciunea”, „Sărutul”, „Cumințenia pământului”. Unele lucrări sunt inspirate din stilistica artei bizantine („Rugăciunea”). În cele două lucrări, „Sărutul” și „Cumințenia pământului”, Brâncuși renunță la modelaj, folosind cioplitul în piatră pentru a da senzația unei lucrări arhaice. În 1910 acesta începe
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Campagna"" (tablou dedicat poetului Federico Garcìa Lorca), ""Fuga dall'Etna"". În 1942 obține Premiul Bergamo pentru tabloul intitulat "Răstignirea" ("La Crocifissione", 1941), în care sub o temă sacră denunță ororile războiului, "simbol al tuturor celor care suferă persecuții, detențiuni și suplicii pentru ideile lor" (Renato Guttuso: ""Diario""). În perioada 1943-1945 este ofițer de legătură al unei formații de partizani din Roma. În acest timp realizează ciclul grafic ""Gott mit uns"" și colecția de desene intitulată ""Massacri"", care circulau clandestin, denunțând represiunile
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
prin spânzurare. Moartea celor două căpetenii ale Revoluției Române din Transilvania, Alexandru Bătrâneanu și Vasile Simonis, s-a produs la marginea dinspre Someșeni a Clujului, unde au fost atârnați în ștreang, iar după două zile îngropați în apropierea locului de supliciu.
Alexandru Bătrâneanu () [Corola-website/Science/311136_a_312465]
-
occident oprindu-se la porțile Vienei, al cărei asediu eșuează. În acest context istoric, Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele de disuasiune specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare. Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni - era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
el ordona deseori ca osândiții să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, strangulați, spânzurați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii etc. De asemenea, punea să li se taie victimelor nasul, urechile, organele genitale și limba. Însă supliciul favorit era trasul în țeapă, de la care provine porecla "Țepeș", "cel care trage în țeapă". Această formă de execuție a folosit-o în anii 1457, 1459 și 1460 contra negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. Incursiunile pe care
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
decât fiului. Fără să-și dea seama, ea ar fi jucat rolul « hăitașului la vânătoare » sau al calului troian, ademenindu-l pe Franz Kafka prin bunătatea ei în cercul periculos al tatălui, unde tânărul era nevoit să suporte din nou supliciile psihologice. Influența lui Hermann asupra operei lui Franz Kafka este indubitabilă. În "Metamorfoza", tatăl lui Gregor Samsa este cel care aruncă cu mere în fiul transformat în gândac, provocându-i o rană mortală, iar în "Verdictul", tatăl lui Georg Bendemann
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]