1,154 matches
-
ajuns la concluzia, că Dumnezeu mereu este cu noi și ne ajută, dar noi trebuie să-l acceptăm, să-l înțelegem atunci c=nd ne ajută, să eliminăm neîncrederea și presupunerile care ne controlează viețile atât de mult, încât devenim suspicioși și sensibili la orice adiere de vânt (să spun mai poetic) de aceea eu am început să mă educ, pentru a reuși să transform boala în sănătate și răul în bine, observând mai atent partea plină a paharului. Ca aceste
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
LA PRÎNZ BILETUL CU ADRESA LUI. ÎN ÎMPREJURĂRI OBIȘNUITE, INTERVALUL AR FI TRECUT PROBABIL FĂRĂ INCIDENTE. DAR DIN NEFERICIRE FUSESE OBSERVAT UN NECUNOSCUT URCÎNDU-SE LA BORD. CÎND ZEYDEL AVEA SĂ-I RAPORTEZE ACEST ELEMENT INNELDEI, EA AVEA SĂ DEVINĂ SUSPICIOASĂ. S-AR PUTEA SĂ-I ACORDE LUI GREER UN MIC RĂGAZ PENTRU A-I CONTACTA PE AGENȚII EI ȘI A LE EXPLICA CE S-A ÎNTÎMPLAT. DAR N-AVEA SĂ AȘTEPTE PREA MULT. POATE CĂ FĂCUSE DEJA MAI MULTE ÎNCERCĂRI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
creștinesc și toate murdăriile astea nu-mi intrau pe gât. Aveam o respingere fizică. Reacționam ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi și să mă împrietenesc, vorba vine, cu aborigenii, aceștia nu se împrieteneau cu oricine, erau suspicioși față de albi, și aveau toate motivele. Le-am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh căutând șerpi, și la un moment dat am întâlnit un grup de copii aborigeni jucându-se. Ne-am speriat unii de alții, eu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
liber - eu fericit“ - Zanfir Mic, dar nu așa mic. Simpatic. Zâmbește. Gluma învelește orice ar spune, orice ar cere. Așa a meritat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Cadrele începuse să devină suspicioase, de ce nu mai iese din cameră cutare la raport, și au trimis un „sifon“, un informator de-al lor în cameră la mine. Conștient că e informator, conștient că e cu garda - n-am avut nimic împotrivă. I-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de specific femeilor, puse stăpânire pe ea. Degetele cu unghiile roșii, proaspăt date cu ojă, se târau deja spre plic, asemenea unui șarpe. — Bine, dacă spui tu. — Citește-o tare! N-am de ce să mă tem. Fetele de azi sunt suspicioase și geloase. E o chestiune verificată. O urmări cu privirea în timp ce rupea, cu măiestrie, plicul și scotea scrisoarea. Nu părea otrăvită. Era scrisă pe hârtie subțire, transparentă, împăturită în patru. — Ce scrie? Devenise și el curios. Takamori își privea sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bune cu el, dar după experiența pe care o avusese în Shinjuku, și-a dat seama că știe atât de puțină japoneză încât, dacă nu este foarte atent, poate face oricând o gafă. Totuși s-a hotărât să nu fie suspicios, indiferent de modul în care se purta cu el cel pe care avea să-l cunoască. Chiar dacă va fi înșelat, el va continua să-și păstreze încrederea. Doar acesta era unul dintre scopurile venirii lui în Japonia. Lăsase în urma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
actuală? Gaston zâmbi încurcat, zâmbet pe care și-l arbora când nu înțelegea întrebarea. După cum bine vezi, locuiesc în văgăuna asta, dar îți pot spune ce-i lipsește Japoniei de azi... încredere... încrederea în oameni. Politicienii și intelectualii sunt mai suspicioși decât vulpile și bursucii. Politicienii sunt lipsiți de idealuri, iar intelectualii, de încrederea în om. E al naibii de trist. Și-a turnat o ceașcă de ceai negru - părea a fi ceai medicinal - și a continuat să vorbească cu însuflețire. — Singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îmbrăcați și iei în halate albe, stăteau la birourile lor. Au străbătut o curte. Hingherii care tocmai se întorseseră cu prada lor s-au instalat lângă un robinet, goi până la brâu, să se spele pe mâini și pe picioare. Priveau suspicioși la Tomoe și Gaston. Curtea era inundată de mirosul greu pe care-l simțiseră încă din stradă. — De unde mirosul ăsta? întrebă Tomoe. — O să vă obișnuiți. E miros de chimicale folosite de fabricile de piei din zonă. Sunt două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înțelegeți-mă, Endō-san! Zău că sufăr de inimă. Gaston, care până atunci nu-și luase ochii de la cei doi, s-a așezat pe jos și a început să-și desfacă șireturile de la pantofii lui jerpeliți. — Ce faci, Gas? întrebă Endō suspicios. — Kobayashi-san e bătrân. Mă bag eu în apă, explică el zâmbind, în timp ce intra cu picioarele în mlaștină. O, e rece ca gheața... Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e o cutie, spuse Kobayashi ușurat. Legați-o cu frânghia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-ți dau banii înapoi. O să-mi plătesc datoria odată și odată. Ea dădu din cap a înțelegere. — Am putea șterge ușor cu buretele datoria, zise ea. O să uit de bani dacă faci ceva pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la o casă unde nu va fi nimeni. Spargi o fereastră de la bucătărie și intri. Nu sunt hoț, o întrerupse el. Nu fur nimic. — Dar nu-ți cer să furi, replică ea. Ce fel de hoț intră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Carnaval?! Locuitorii Stațiunii nu au o părere prea bună unii despre alții. Izolarea le aduce, în principiu, liniște; forfota aproape neîntreruptă le-o strică. Sunt agitați, chiar dacă par calmi și siguri pe ei; totdeauna un ins surescitat va fi și suspicios. Nu mai au încredere în nimeni, în sistem, mai ales. Și nici în Dumnezeu, prea multă. La ce să te mai aștepți pe lumea asta când până și Eremitul a luat-o razna, părăsindu-și, pentru totdeauna, rasa și chilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe ascuns, se depănușa prin toate ungherele. Secretele, iluzii despuiate sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și rupe oiștea." Starețul nu a pierdut nicio virgulă din sclifoselile domnișoarei, asculta cu atenție ca la spovedanie și, în același timp, interpreta intențiile, concluzionând ca pe timpul unei anchete (niciodată intuiția nu i-a jucat feste). La început, a fost suspicios, dar pe măsura demantelărilor lacrimogene, domnul maior s-a lăsat târât ca o insectă în plasa păianjenului. La început, cântărea fiecare gest, grimasă, mimică, ca în final, impresionat de oscilările nervoase ale domnișoarei, de comportamentul ei bipolar, de temperamentul oscilant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou cu spatele, spionul nu se putea abține să nu mai încerce o dată... Din cauza problemelor pe care le provocau mesele lui Sampath, domnul Chawla decise să permită accesul vizitatorilor doar în intervalul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Viola nu înțelegea schimbarea bruscă a situației și se retrăgea spre poarta lor. -Hai, Vioala, în curte să vezi ce muzică frumoasă îți pun, și tu vei cânta de plăcere! Ea se lăsă convinsă până la urmă dar cu o privire suspicioasă și cu sufletul strâns trecuse poarta vecinului. -Ascultă muzica, cu siguranță o să-ți placă... o doamnă cu voce caldă începu să cânte: dragostea... eu așa cred... eu așa știu... o mai pot găsi... te voi aștepta până la ultima secundă, ultima
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-i tot bărbat, cât ar fi el de sfânt, și tu rămâi cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele tac, suspicioase.) DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să-mi facă și mie o minune. BABA FIRA: Să-ți facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
asta. Își strecură din nou mâna în geanta cu cărți. — „Les Fleurs du mal“, de Charles Baudelaire, am citit eu. Am deschis-o și m-am uitat peste versuri. — Poezie? am întrebat, ridicând din sprânceană. — O, nu fiți așa de suspicios, Kommissar. Sunt cât se poate de serioasă. E o traducere bună și veți găsi în ea mult mai mult decât v-ați putea aștepta, credeți-mă. Îmi zâmbi. — N-am mai citit poezie de când l-am studiat pe Goethe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de bănuiala că o ascunde acolo pe Ludmila. — Trebuia să venim împreună, spui tu, ca totul să fie clar. — Atunci de ce nu e cu dumneavoastră? replică Uzzi-Tuzii, și chiar și această observație, logică de altminteri, e făcută pe un ton suspicios. Nu va întârzia... îl asiguri tu, dar o spui cu un ton aproape interogativ, ca și cum i-ai cere lui Uzzi-Tuzii să-ți confirme obiceiurile Ludmilei, despre care tu nu știi nimic, în vreme ce el s-ar putea să știe mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venit timpul să se întoarcă la serviciu pe 2 ianuarie, pur și simplu n-a mai putut. În ziua aceea și în ziua următoare a sunat să spună că e bolnavă, lucru care se întâmplase atât de rar încât Henry, suspicios, a dat un telefon să întrebe ce mai face. — Chiar ești bolnavă, Eisner, sau s-a întâmplat ceva ce trebuie să știu? a întrebat el. Ea îl sunase la șase dimineața să-i lase un mesaj pe robot, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
urmă și-a dat Thomas seama -, Berg, cînd insinuant, cînd persuasiv, tot vorbise despre copii, despre cei fără tată cunoscut, mai cu seamă. Anticarul Îl privise insistent În ochi, cu subînțeles - sau așa i se păruse lui Thomas, tot mai suspicios, de la un timp, atunci când, Întîmplător, cineva, În apropierea sa, rostea anumite cuvinte; erau reinterpretate iar și iar, păreau acuze. Thomas nu se mai recunoștea; nu avea mustrări de conștiință - pentru ce? -, totul era mai degrabă doar o neașteptată curiozitate: vroia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mâna lui Zach pe spatele meu. În sfârșit, lenjeria sexy își făcea efectul. O mișcare scurtă din încheietura mâinii fu de-ajuns să rămân goală și iată-ne ajunși pe canapea. Cum am putut eu, oare, să fiu atât de suspicioasă în legătură cu drumul pe care nu l-a făcut la Philadelphia? Îmi retrag cuvintele, pe bune, îmi ziceam în sinea mea. După noaptea asta, totul va reintra în normal. Zach a fost foarte grijuliu cu toate zonele mele erogene. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vrut să mă prindă cu cutiuța în mână. Am strecurat-o în buzunar. Puteam s-o pun la loc mai târziu. Ah, bună ziua, am îngăimat cu răsuflarea tăiată. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt majordomul familiei Swyre. Ce căutați aici? mă măsură suspicios de sus până jos, uitându-se dezaprobator la picioarele mele desculțe și îngălate. A, am rămas cu mașina în pană în câmp și căutam un telefon, i-am răspuns agitată, ridicând receptorul de pe podea. Părinții mei locuiesc la The Old
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ca să nu mai vorbim de interpretarea ca expresie idiomatică a acelui „Să fi fost cel al zorilor de ziuă“ cu care începe un capitol, când capitolul precedent se încheie cu cuvântul ceas. Publicul nostru, ca orice public puțin cultivat, e suspicios din fire, cum e și poporul nostru. Aici nimeni nu vrea să fie luat peste picior sau să se lase îmbrobodit, și nici să fie bătaia de joc a cuiva sau să iasă pleoștit, drept care, ori de câte ori cineva ți se adresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
popor amestecul de glume și seriozitate poate fi atât de vexant, cât despre faptul de a nu ști bine dacă un lucru e sau nu serios, câți dintre noi îl suportă? Și e mult mai greu ca spaniolul mediu și suspicios să-și dea seama dacă ceva e rostit serios și totodată în glumă, adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai albi și mai strâmbi dinți pe care i-am văzut vreodată și, când râde, i se ridică un colț al buzei de sus. — Am zis să dau buzna peste voi, când te sărbătoresc. Privirea i se răsucește spre restaurant, suspicioasă. Dar credeam că am întârziat. Ce s-a întâmplat ? — Păi... șovăi. Chestia a fost că... mama și Daniel... — Au plecat devreme ? În timp ce mă privește, expresia Freyei se transformă în groaza cea mai pură. N-au apărut ? Iisuse Hristoase, ce nemernici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]