1,250 matches
-
tutelar al lumii lui. El își ia măsuri, consultă avocați, caută să se asigure. Cînd, de fapt, ar trebui să se împace cu gîndul că, orice-ar face, nu deține controlul, același gînd care-l înnebunește și pe Anghelache. Dacă tîlcul acestei vizite a trecutului întrupat ar fi morala, atunci Stavrache, cel în stare să pălmuiască o copilă pentru o bucată de covrig șterpelită, ar putea lua calea lui Scrooge, conștientizîndu-și lăcomia și devenind un alt om. Însă, pe de-o
Vizită... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6634_a_7959]
-
la atingerea cu sfintele oseminte ale lui Elisei, mortul a căpătat viață și a înviat. „Omul s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat și s-a sculat pe picioare“ (IV Regi 13, 21). Întâmplarea această biblică are un tâlc de mare preț pentru viața noastră. După cum s-a sculat din moarte cel ce s-a atins de trupul omului lui Dumnezeu, așa se trezesc din nepăsare, din amorțeală sufletească și din gheața necredinței inimile noastre când le punem în legătură cu
Agenda2004-43-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283005_a_284334]
-
dintre eroii Cărții șoaptelor, sunt nume care nu spun mare lucru la nivelul istoriei celei mari. Sunt oameni cu destine diferite, pe care pașii i-au purtat în diverse colțuri ale lumii, în urma cărora au rămas însă povești pline de tâlc, experiențe revelatorii, lecții de viață transmise din generație în generație. Într-un fel, Cartea șoaptelor este un soi de Bildungsroman al edificării propriului eu al scriitorului și omului Varujan Vosganian prin intermediul relatărilor despre faptele și vorbele celor bătrâni. Personajul principal
Un Pateric armenesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6950_a_8275]
-
un tălmăcitor dăruit cu harul născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
larg pe care îl comportă orice interpretare), dar readucerea secvenței temporale în atenția cititorilor de azi se asigură prin recursul la o mică poveste cu suspans, care să te țină aproape de ceea ce e cu adevărat important: bogăția de „mărunțișuri” cu tâlc ale oamenilor acelei epoci revolute. Vezi și Ruxandra Ivăncescu ori romanul cel nou al lui Soviany. Proza fantastică și cea de coloratură SF sunt și ele pronunțat exceptive. Tot așa aventurile ultra-exotice, romantismele stridente. Lumea reală e eclipsată prin exagerare
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
orice petrecere ușoară, între lume care știe a vorbi în poante, își iau și ele locul în carte. Calea vinului e aținută cu o oarecare La steaua, stoarsă de regretele ei înalte, și preschimbată în joc de cuvinte, nu fără tîlcul lui: "Cotnarul vostru din Maxut/ Încet la cap se sue,/ Era, pe cînd nu l'am băut,/ Azi l'am băut și nu e.// Și astăzi, ca'n atâtea seri,/ Când pivnița-i adâncă,/ Tăria vinului de eri,/ Ne urmărește
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
lui Eckermann, Goethe mărturisește intenția inițială de a-l face pe Euphorion să culeagă roadele unui deznodământ fericit, și a fost împiedicat numai de impresia profundă ce i-a produs-o moartea lui Byron la Missolonghi. De aici, consecințe cu tâlc. Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc, apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit. Preponderând acesta din urmă, Euphorion e mânat spre dezastru./ În introducerea mea
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
articol-program: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăinuire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă în spiritualitatea românească realitate, tâlc și valoare. Acelora, mai cu osebire, care, aici și acum, inaugurează o altă prezență în vreme, aceea de a substitui categoriei politice dimensiunea de risc și distanță a spiritului“ (p. 37 în vol. 1). Este o cât se poate de
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
este cea a cronicii literare. Să precizăm că tratarea ei are loc într-un climat umoral, cel de atracție-repulsie, precum al unei mari iubiri ce se teme de consecințele sale, drept care se suspectează și chiar se reneagă nu fără un tîlc masochist: "De cînd am început să scriu critică literară, se confesează criticul, am avut față de specia cronicii un sentiment contradictoriu: de atracție și totodată de inconfort. June debutant într-ale meseriei, mi-a plăcut să comentez cărți noi, să le
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
săraci sau recent sărăciți dormeau cu mâna pe mânerul valizei în care erau pregătite lucrurile de luat în caz de arestare. Mediu în care bolnavi de ulcere stomacale, de emfizem pulmonar fumau în draci. Când se filma o descindere cu tâlc, autoritatea scotea din sertarele celor tocmai arestați pachete de Kent - semn clar că urma pedeapsa cu moartea. A te trezi duminică dimineața la tine în pat, fără ca totul să fie un vis, era un câștig cât se poate de gustat
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
absurd. În același timp, introducînd sens în lume, el e generat de un subiect în care coexistă "elementele secrete și impalpabile ale unui edificiu lăuntric, care proiectează asupra realității din jur un fel de epură a realului, corpul viu al tîlcurilor pe care le trăiește o conștiință excepțională". Mitul orfic al Euridicei e explicat de Doinaș, cu argumente din Blanchot, prin potențialul semantic absolut al subiectului liric. Acesta are acces la "tîlcul suprem care apare pe orice obraz atunci cînd îl
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
un fel de epură a realului, corpul viu al tîlcurilor pe care le trăiește o conștiință excepțională". Mitul orfic al Euridicei e explicat de Doinaș, cu argumente din Blanchot, prin potențialul semantic absolut al subiectului liric. Acesta are acces la "tîlcul suprem care apare pe orice obraz atunci cînd îl atinge eternitatea". Subiectul liric se definește ca activitate interpelatoare a realului. Cei doi poli ai experienței creatoare, subiectul poetic și realul, odată relaționați, generează realul poetic. Important, în această relație e
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
dictatorul îi programează un recital extraordinar. Pianistul va concerta în fața a 2000 de auditori; nimeni însă nu aplaudă, întrucît publicul e alcătuit exclusiv din manechine. La sfîrșitul concertului, dictatorul izbucnește în rîs, dar, spre spaima lui, manechinele încep să aplaude! Tîlcul parabolei este absolut limpede, iar trezirea la viață a manechinelor sună ca un avertisment. Universul totalitar este evocat și în alte proze. O stradă-n soare: două cordoane de "guarzi negri" (travestire de circumstanță a milițienilor autohtoni) se deplasează de la
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
în zilele noastre, ca un epatant subiect monden, ca un clocot al frivolităților. Parcurgînd aceste texte, granițele dintre creator și creație, nu foarte viguroase în cazul lui Wilde, se topesc definitiv, se face lumină în clar-obscurul saloanelor încîntate doar de tîlcul vorbelor de duh ale acestui autor-personaj non-conformist, teribilist, puternic și, totuși, atît de vulnerabil. Nu e timpul aici, și nici locul, unui studiu asupra cîtorva, măcar, din teoriile lui Wilde, asupra problematicii dense, vii adusă de el în roman, să
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
și pururea ta frăgezime.// Ca să rămâi aici durată subteran,/ în porii din hârtie,/ ca o întâie dâră febrilă/ de sânge/ pe o coapsă nubilă,/ ca un dureros filigran." Scrisul, nimic nou, nu e o posedare oarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O aurorală minciună. Urna grecească, pe care fantoma lui Patrocle i-o evocă în vis lui Ahile. Urna datoriei săvîrșite, a poeziei împlinite în rostul ei, de-a aduce ființă în ființă: "Și știind că rostul meu sfârșește-n
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
de oameni. Descrierea măcelului din pădurea întunecată, dar și buluceala animalelor scăpate din gospodării, turbate de sete, este sugerată admirabil. Cei doi intelectuali care au ascultat, în fața unui pahar de vin, povestea celui de al treila, o poveste „plină de tâlcuri nedeslușite”, auzită de la un bătrân care-i desenase în praf ascultătorului forma monedelor furate și ascunse într-o scorbură - rămân încremeniți când gazda, povestitorul adică, le arată o monedă aidoma celei desenate în praf de moșneagul povestitor al întâmplării. Autorul
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
mine." (p. 29) Un altul și-ar fi preschimbat boala în flașnetă a narcisismului patologic; și-ar fi descris noblețea dată de asprimea suferinței sau eroismul cerut de lupta zilnică cu boala. Sau măcar ar fi căutat să găsească un tîlc ascuns nenorocirii, punînd-o în seama unei potriveli providențiale a cărei finalitate ar fi fost deșteptarea credinței. Dar nu Dominique Bauby. Nici urmă de exaltare religioasă și nici un gînd de revoltă sau de mulțumire îndreptat către Dumenzeu. Chiar și atunci cînd
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
Patru sînt personajele cărții. Moș Gheorghe Adam, fost notar, are 99 de ani împliniți. Povestitor inegalabil și personalitate de necontestat a satului, el e gazda autoarei, care notează: „Seară de seară, după fiecare jurnal de televiziune, se iveau istorioare cu tîlc ce dădeau alt sens, mult mai plin de miez, evenimentelor fierbinți din Capitală sau măruntelor întîmplări de peste zi. Era o experiență cu totul inedită pe care, ca folclorist, o trăiam cu o imensă satisfacție, descoperind, cu fiecare înregistrare sau notă
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
e nici o intenție de a-i micșora o valoare care, consacrată fiind, e oricum clasică și nu atîrnă de opinia unui cronici de carte. Dar pericolul în cazul lui Creangă nu vine din partea criticilor, nici măcar atunci cînd vor să scoată tîlcuri din piatră seacă (cazul lui Vasile Lovinescu e patognomonic), adevăratul pericol vine din dispariția treptată a etosului care domnește în universul satului. Creangă trage după el un daimon rustic al cărui aer e pe cale să se stingă, situație în care
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
Luminița Corneanu Când ne gândim la povești sau cărți de Crăciun, adesea ne vin în minte fie Fetița cu chibrituri, fie Colind de Crăciun. Fiecare are farmecul și tâlcul ei, dar sincer, pe niciuna nu aș face-o cadou de Crăciun. Tristețea primei și atmosfera apăsătoare, căreia i se adaugă personajul sumbru dintr-a doua mi se par că ar contrasta, cumva, cu spiritul Crăciunului. În schimb, mi se
Micul Prinț by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2946_a_4271]
-
armate, asupra (im)posibilității orașului perfect. Compoziția respectă ritmurile gândirii creatoare, nu ale corpului social (chiar dacă, inevitabil, e informată de acesta). De aceea, funcționează ca un perpetuum, deloc incomodată de neizbânzi. Colecția de orașe este și cumul de istorii cu tâlc, aspirând la unitatea pierdută prin inventariere de ipostaze. Încântătoare pentru cititor nu doar avalanșa de meditații despre om și locurile sale comunitare, ci și precizia elegantă a scriiturii, care imită, cu mici unduiri de frază, simetria vulnerabilă a vinietei. În
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
grav și important de spus, iar seriosul spuselor sale este cu atât mai important cu cât el este mai mascat de caraghioslâcul și de comicul său. Interpretarea lui Dragomir vine așadar să ne atragă atenția asupra acestui mesaj, asupra acestui tâlc care zace ascuns, sub aparența rizibilului, în comediile lui Caragiale. Putem considera așadar că în acest aspect rezidă o anumită similaritate cu cel de-al doilea Heidegger, cel care vede în dialogul cu poeții tălmăcirea unui sens esențial și ascuns
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
secțiuni (roman, proză scurtă și poezie) și cu marele premiu - Trofeul Arthur. Juriul primei ediții organizate anul trecut a anunțat cîștigătorul la Târgul Gaudeamus, Florin Bican, cartea premiată a apărut în mai 2013: Reciclopedia de povești cu rimă și fără tâlc. Volumul, savuros pentru copii de orice vârstă prin comicul irezistibil ce dublează virtuozitatea poetică, reunește trei parodii în versuri ale unor texte fixate în memoria diferitelor generații: Povestea lui Harap-Alb, Muma lui Ștefan cel Mare și Rică nu știa să
O tolbă plină pentru tinerii cititori și necititori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2990_a_4315]
-
în bucate“, spune cea mică, nemulțumindu-l pe împărat, care o alungă din ținut. După ce ajunge nora împăratului megieș, fata cea mică își poftește tatăl la masă, ospătându-l cu bucate pe care le-a „sărat“ cu... miere și zahăr. Tâlcul acestui basm, ca și perenitatea unor obiceiuri, zicale și proverbe sunt mărturii ale însemnătății pe care sarea a avut-o din cele mai vechi timpuri în viața oamenilor. În tradițiile românești, aceasta apare de obicei alături de pâine, ca semn al
Agenda2003-15-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280905_a_282234]
-
Pe fundalul unor dezbateri excesiv de încinse, degenerate uneori pînă la nivelul injuriilor și al atacurilor la persoană, apărea la tribună, diafan, președintele PLS, care rostea cel mai adesea, niște versuri improvizate, pline de haz, dar nu lipsite de un anumit tîlc în contextul dezbaterilor respective. Ele readuceau instantaneu în sală buna dispoziție generală, iar discuțiile puteau continua pe un ton normal. Un moment de glorie al președintelui PLS s-a petrecut în legislatura 1992-1996, cînd a compus imnul comisiei juridice a
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]