3,688 matches
-
Duminica nu se îmbolnăvește niciodată! Cu trupul și cu sufletul plin de durere mi-a fost dat să o trăiesc în spital, Ziua de odihnă și de Înviere- Duminica în toate e fără egal... MUNȚII, MOȚII... Vă port durerile sub tâmple Cu toate gândurile voastre Și-adeseori întreg se umple Cuvântul meu de zări albastre. Cât de departe sunt de voi, Dar îmi sunteți atât de-aproape! Mereu mă cheamă înapoi Același murmur sfânt de ape Acolo-n Țara transilvană, În
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
bine!? La Sydney! Aici nu ai ce căuta... - Vă rog frumos! - Ieși afară!... Am plecat la hotel foarte necăjit. Era într-o vineri. Am dormit non-stop până duminca la prânz. Atunci am observat primele fire de păr alb ivite pe la tâmple. Am simțit că s-a rupt ceva în mine. Că nu mai eram tânăr... cu toate că aveam doar 35 de ani! Luni dimineață am luat din nou drumul Ambasadei Române din Budapesta. Thököly út nr. 72. Aceași întârziere la deschiderea ghișeului
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
în multe boliști Însă mai cu osebit Este leacul tinereții Dornică de mult iubit. Azi, în noaptea-n care ceriul Se deschide către lume, Când putem vedea acolo Raiul Sfânt ca pe-o minune, Ici în munții mei ce poartă Tâmpla sură spre senin V-am alcătuit povestea Și la voi cu dânsa vin, Să o spuneți cu iubire Celor ce-or veni apoi, Ca s-o ducă mai departe Așa cum am dus-o noi. Iară vouă, dragi prieteni. Ce cetiți
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus, spre ziua-n amurg și-n sufletul plin de atâtea rostiri, sunt calul sirep, sunt calul cel murg. Leonid IACOB Referință Bibliografică: și-n noaptea
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
pe care nu-l voia sub nicio formă lângă ea. Doi lucrători din poliție au sosit în câteva minute, însoțiți de un lucrător al hotelului. Arion era cu picioarele pe covor și cu trupul ușor contorsionat, pe patul imens. Din tâmpla stângă i se prelingea o dâră subțire de sânge. Auzise însă zgomot și începu să dea semne de revenire în simțiri. Puse mâna la locul dureros, iar degetele i se pătaseră de sânge. Speriat, dădu să se ridice. - E în
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > NE ÎNECĂM CU LINIȘTEA ÎN ADÂNCURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 922 din 10 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Trup fără nume imagine robustă gândul lăuntric ce naște mâhnire scrutează privirea mintea lucrează riduri pe tâmple albul cu negru griul neutru suflet de veghe în ziduri fără chei se pierde în reverie un pom un om fără alee s-au așezat speranțe pe fir de ață viața cuvinte pe piscurile albite însă noi în ce credem
NE ÎNECĂM CU LINIŞTEA ÎN ADÂNCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363913_a_365242]
-
deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mușchii îmi vibrau sub piele fără de voie. Nu mă mai puteam stăpâni. - Crește, crește!, ziseră cei din jurul meu. Nu mi-am dat seama despre ce se întâmpla. Abia când am urmărit privirile lor, am înțeles. Fără voia
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
iar casa și-a luat zborul ... Cineva a spus - arde zăpada ! Iar luminile s-au stins”.Fortăreața Machu Pichu domină lumea, dar nu pe cea de aici, pe cea de dincolo de munții munților. .Capul meu stă pe tava privirilor voastre, tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră, cum de nu pot muri după ce am scris un poem? Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn, nu mai pot nici ochii să-i închid, lumina mă orbește, sunt ca o
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
luăm. Directorul: - Dar nu l-ai băut băi! Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta! Vocea: - Oricum tot nu scapi! Ziaristul: - Ia o pastilă de cap Vocea: - Dar îți stă bine, bă cu rubașca. Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele. Directorul: - Poate că-ți cresc coarne. (se deschide una). Vocea: - Vine Gheorghiță. Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnădie? Horia: - Pentru mine să mănânc o bucată de pâine. Reporterul: - Pâine, ăăă, ăăă, ficat! Prozatorul: - Dă bă încoace, hai și tu, nu
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
în mantii de cumpătare să-mi pot echilibra pașii. Învăț rotirea în baletul vieții și urc spre cer într-o hipnotică îmblânzire a scindărilor. Îmi ocup timpul cu trasarea de priorități, testarea temeliilor, urcușul pe creste fragile , cu înotul între tâmplele gemene, în oceanul inimii. Îmi ocup timpul cu anotimpurile, cu schiatul pe cărările curcubeului. Privesc cu simpatie pământul.E blindat de vise. Mi se-așterne înainte până la tine, până la margine, până la cutremur, până la rod. Cu soarele la drum, emir peste
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
și vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie, răi și uscați./ Pornim amândoi vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni în șirag să
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
dragostea-mi va fi cârmaci. Nu știu, ce ar mai fi de spus Cu înserarea să te-mpaci. Când doru-n umbre s-a ascuns, Ca fluture,...ce-ai să te faci? Ne-nvinsa iarnă Zăboveam ieri în oglindă... Și descopăr pe la tâmple Mijind gata să se-ntâmple, Flăcări reci de iarn-arzândă. Se zăresc abia în mugur Și-or spori fără tăgadă, În curând au să se vadă Desfăcându-se în strugur. Poleind cu-argint s-aștearnă Fulgi de iarnă, ghiocei Troienind tâmpla
POEZII DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363079_a_364408]
-
tâmple Mijind gata să se-ntâmple, Flăcări reci de iarn-arzândă. Se zăresc abia în mugur Și-or spori fără tăgadă, În curând au să se vadă Desfăcându-se în strugur. Poleind cu-argint s-aștearnă Fulgi de iarnă, ghiocei Troienind tâmpla cu ei, Sub acea ne-nvinsă iarnă . Raveca Vlașin Referință Bibliografică: Poezii de Raveca VLAȘIN / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
POEZII DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363079_a_364408]
-
se așeza pe pat, astfel ca lumina lămpii, atârnată de un cui, să-i cadă pe carte, potrivea fitilul și se rezema de peretele îmbrăcat cu o carpetă înfățișând o fată întinsă pe iarba verde cu o mână sprijinindu-și tâmpla, țesută la război de mamare și cu ochelarii pe nas, dădea foaie după foaie. Din când în când ne citea și nouă spre încântarea mea. Nu suflam, nu răsuflam, aveam toate simțurile încordate ca să nu pierd ceva din prețioasa povestire
URSULEŢUL DE PLUŞ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363064_a_364393]
-
stele se înclină. Eu nu mai știu, tu poate mai ții minte În care vară, copți într-o iubire, Ne tot sorbeam din ochi fără cuvinte Ș-am inventat din gesturi o vorbire. De-ți amintești, mai pune alb la tâmple, Între-amintiri și visele uitate E-o lungă răzlețire ce desparte Iubirea ce urma să se întâmple. N-a fost să fie, -ori poate ar fi fost, E greu de spus când anii te apasă, Iubirea mea își cată-ntruna rost
N-A FOST SĂ FIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363377_a_364706]
-
de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i zvâcneau dureros, încercând să se relaxeze după o zi trepidantă, la limanul căreia reușise în sfârșit, să ajungă. Sonorul televizorului era dat la minim și totuși informația, prin ineditul său, îi atrăsese atenția.” Ia te uită... mormăi
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc. Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață, Cu floarea speranței în ramuri de gheață
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
de gânduri să te adăpostesc, Cunună să-ți împletesc din priviri albastre Și-n ochii umezi să-mi citești cât te iubesc. De focul dorului ce-n suflet mocnește, Se-aprinde iubirea pe stele plutitoare, Când iarna amintirilor îmi troienește Tâmple argintii încărcate de ninsoare. Roiuri de gânduri mi se ascund sub pleoape, Când soarele apune spre iarnă eternă. În sufletul meu te închid, să-mi fii aproape, Prin altă viață să-ți dau iubire maternă. Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
Un dor sfâșietor îi zbuciuma pieptul. Dori s-o prindă pe după umeri, să-i inspire încredere, să-i promită că nu va mai lăsa niciodată viața să-i lovească, însă femeia din fața lui părea că nu auzea nimic. Își stropea tâmplele cu apă din pârâu, apoi își împreuna palmele ca-ntr-o rugă târzie și murmura ceva: - Dă-mi, Doamne, puterea să știu ce-i cu mine! Ajută-mă, Doamne, să mă regăsesc, chiar dacă aș fi o criminală! Auzi foșnetul pașilor
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
unei telecomenzi care funcționa perfect în mâinile lui dar la mine scotea doar sunetul mut al lipsei de semnal, cănd neputincioasa asistăm la dramele din jurul meu sau poate doar dragostea se juca cu destinul meu nelasandu-ma să îmi odihnesc tâmpla seară de seară pe brațul echilibrului meu și îmi făcea semnul discret al despărțirii. Da, atunci am simțit că nu mai pot, că nu mai vreau, că nu mai are sens. Că lumea este totuși o entitate moartă în care
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
ancestorii noștri, certificați de memoria istoriei scrise sau vorbite, iar dreptul asupra acestui pământ nu este unul tranzitoriu și nu poate fi uzurpat nici măcar după ce a fost răpit prin tăișul sabiei, bubuit de tun sau tratate semnate cu pistolul la tâmplă. Recursul la istoria recentă este imperativ necesară, nu atât pentru a reproduce evenimentele vremii, cât pentru o binemeritată dreptate reparatorie. Demnitatea unei națiuni nu este un produs comercial de raft și nici donație filantropică pentru azilanți. Demnitatea unei națiuni este
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc, fără să știu, între Pământ și Ceruri Ochii am închis. Tâmplele-mi vuiesc... La umbra unei clipe îmi ascund Lumina Să n'o spargă-n cioburi, Moartea, hapsâna! Prin negre tunele mă pierd și-mi este frică Doar flacăra Iubirii îmi luminează Drumul! Plutesc printre momente și vise de durere Invăț
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ALTFEL DE NUNTĂ... Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dac-ai îngăduit Părinte, Să treacă timpul peste noi, Pe tâmple ca să ningă anii Și să îmbătrânim în doi, Îți mulțumim Preasfinte Tată, Că ne-ai ținut în harul Tău, Că ne-ai dat Doamne biruință, Chiar de urcușul a fost greu, Privind decadele lăsate, Evaluăm tot ce ne-ai dat
O ALTFEL DE NUNTĂ... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363432_a_364761]
-
erau slab luminate. Liderul întâlnirii se deosebea prin culoarea roșie a mănușilor. O muzică ciudată, cu ritmuri sacadate de tobe se auzea în surdină. Simțea sudoarea rece cum i se prelinge pe spate și broboane i se se scurgeau pe tâmple. Tremura. De verdictul Consiliului depindea viitorul și chiar viața lui. În încăperea circulară, obscur luminată zărea pe pereți capete scheletice sculptate. Într-un ritm ritualic participanții au deschis manuscrisele. Acolo se aflau activitățile și traseul vieții sale. În mijlocul mesei trona
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
mine/și cu lumea. Apoi/m-am luat pe mine însumi, /m- am sprijinit de cele două maluri/ale fluviului, /ca să le-arăt un pod, /un pod între cornul taurului și iarbă, /între stelele negre ale luminii și pământ, /între tâmpla femeii și tâmpla bărbatului, /lăsând cuvintele să circule peste mine, /ca niște automobile de curse, ca niște trenuri electrice, /numai s-ajungă mai iute la destinație, /numai că să le-nvăț cum se transportă lumea, /de la ea însăși, /la ea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]