1,173 matches
-
de știri. Înghiți încă o gură de cafea și își spuse că viața de polițist ar putea să ducă pe cineva la disperare dacă nu ar exista, măcar din când în când, câte o amantă. Amintirea gleznelor Luciei îi dădu târcoale câteva secunde și se vizualiză deasupra ei, între pulpele cărnoase, gâfâind și uitând de toate. De ploaie, de secție, de cazuri rezolvate fără tragere de inimă, de toată sarabanda de întâmplări cotidiene care nu îi provoca nicio satisfacție. Înfipse chiștocul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din Codicele Escorial [Figură 17] este divizată în șase scene începând, din stânga sus, cu statuia Fecioarei și a Pruncului așezată într-o nișă a peretelui bisericii, în fața căreia se află un grup de jucători, incluzând o femeie, în spatele căreia dă târcoale un diavol. A doua scenă o arată pe ea aruncând piatră; a treia, Fecioara cu mâna ridicată pentru a proteja Pruncul și lovită de piatră; a patra, cum femeia este dusă în fața regelui; a cincea, cum este tarata de un
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
măcar o clipă, privirea. Nu era bine; s-ar fi salutat doar. Ce să-i spună? Îl va căuta pe Lars În zilele următoare În Christiania, Îi va vorbi. Libertatea din Christiania, aproape nemărginită, era totuși supravegheată; poliția dădea mereu tîrcoale; nu abuza, dar nici Îngăduitoare nu se arăta, era un fel de care pe care mocnit, oricînd putea să izbucnească o dispută deschisă, violentă, fuseseră destule. Ani de zile se tot Încercase desființarea iadului; Copenhaga ar fi Însemnat să ajungă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la ușă chiar, s-ar fi scuzat apoi, spunînd că a greșit apartamentul; l-ar fi văzut pe fiu cum arată, l ar fi recunoscut apoi pe stradă, privindu-l, În cîteva rînduri, din mers. Thomas ar fi tot dat tîrcoale prin preajmă sau ar fi stat mai tot timpul Într-unul dintre barurile din apropiere, uitîndu-se mereu pe geam. La Vinales, de pildă, unde și băuse un pahar cu gin, fereastra era mereu deschisă, pervazul era folosit de clienți drept
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
da, ar fi fost o posibilitate, dar nici cum arătau mama și tatăl băiatului - de ce tată? - nu știa, pentru a-i evita, dacă s-ar fi nimerit să se ivească, tocmai atunci, vreunul dintre ei. Nici să dea prea mult tîrcoale locului nu era bine, ar fi bătut la ochi. Sigur. Un bărbat cu statura și Înfățișarea lui Thomas era privit, oriunde, cu un plus de atenție. Un client al hotelului din preajmă, desigur, și-ar fi zis mulți, dar, În loc să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cîteva gaițe, grauri și coțofene, precum și cîțiva cuci și mierle. Cred că am mai identificat în acești ani mai mulți pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați probabil dintr-o cușcă din cine știe ce apartament. Unele păsări mai mari au dat și ele tîrcoale ferestrei, dar fără să se aventureze în baie. a fost cazul cu mai mulți albatroși și chiar cu o bufniță. Iarna trecută chiar și o mică colonie de lilieci a încercat să-și stabilească domiciliul în baie, dar porumbeii n-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mari sau mai mici, acest calendar vertical al mareelor emitea unde misterioase, părea un obelisc căzut din cer în față la Grand Hotel, conținînd informații esențiale pentru viitorul umanității. Cupluri, familii sau curioși solitari se opreau lîngă el, îi dădeau tîrcoale, îi analizau cu atenție crestăturile. Unii fotografiau detalii din memoria sa generoasă, alții îl atingeau cu palmele. Papa, și dacă anul ăsta marea o să se ridice și mai sus ? nu cred, nu știu, stai să vedem. mai mulți fotografi profesioniști
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceea ce-l surprinsese ca contrastând cu aparenta lui ignoranță, și că chiar îi adusese unul, în perfectă bună stare, cu excepția unei semnături rase cu un briceag. Colegul îi mai povesti că moș Costache vine des să vadă casa, îi dă târcoale atente, privind-o cu mâinile la spate de pe trotuarul opus, ba urcă scările, ascultând uneori zgomotele din casă, că instalase, unicul în București, un dispozitiv care face ca becul electric, aprins cu comutatorul de jos, să se stingă cam în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la el. Își închipui că așa era Simion, cu manii intermitente, de vreme ce toți vorbeau de el cu dispreț. De altfel, sosise din oraș și moș Costache, și puțin după el intrase și Stănică. "Acest Stănică, cugetă Felix, dă toată ziua târcoale prin părțile astea, ca și când n-ar avea casa lui. Cu siguranță, urmărește ceva." Intră, dar, în sufragerie, unde-i găsi pe amândoi, Stănică afecta o mare oboseală și cerea să guste ceva, ca să-și vină în fire. - Mi se pare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încerce să cucerească experimental o altă fată, inaccesibilă. Însă examenele îl absorbiră cu totul și câtăva vreme uită și de Otilia, și de Georgeta. Pe când citea un curs, străduindu-se să memoreze pagină cu pagină, moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața odăii lui, crăpă ușa și își vîrî înăuntru capul lui ca o bilă. - Nu-nu-nu te-te duci nicăieri azi? întrebă el. - Nu. Am de învățat. Dar de ce? Ai vreo trebuință de ceva? - Nu. Am zis că e frumos afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
morman pe gazonul din grădină, răpind chioșcului G. Călinescu perspectiva. După toate aceste isprăvi, bătrânul era neliniștit să nu i se fure materialul, pe care îl însemna mereu cu var. Ieșea noaptea târziu sau dimineața în zori și-i dădea târcoale, tresărea la cel mai mic zgomot și trimitea pe Felix sau pe Otilia să spioneze. Cu toată isteția lui, Stănică nu putea afla direct ce urmărea bătrânul. După logica lui, moș Costache făcea vreo speculație oarecare. Află însă Pascalopol, căruia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rețetă, și acum acesta, după oarecare îndoieli, se hotărî s-o facă. Se lăsă în jos pe bulevard și se opri la o farmacie, peste drum de cinematograful "Minerva". " Aici trebuie să fie scump!" gândi moș Costache, după ce dădu câteva târcoale prin fața ușii, impresionat de dulapurile baroce și bocalele de porțelan. Merse mai jos, unde întîlni o drogherie. Socotind că drogheria vinde mai ieftin, intră înăuntru. Droghistul regretă. I-ar fi făcut una mai simplă, cu prafuri, dar aci era un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți voi, bre, și ce-o fi în țestele și în organismele voastre, pentru a vă preta să vă lăsați înghițiți? Că n-o-ți fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Însă pe al cincilea regalist... Și tocmai în acest moment se lăsă în genunchi și Bruță, povestitorul cu șobolan, apucînd-o și el, în patru labe, pe urmele negriciosului, și făcîndu-ne să-i simțim pe amândoi, după vibrațiile vocilor, că, dîndu-ne târcoale, se 62 DANIEL BĂNULESCU Într-a treia zi, arătam așa de scheleticiți, ca și cum tot cartierul s-ar mai fi ținut într-o singură străduță. Plecaseră păsările alea care ciripeau, cumsecadele. Apăruseră altele, hotărâte după cadavre, ce parcă în viața lor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fusese înfiorător de șocant. Meritase. Așa că puștoaica intrase în ultima ei stație la "Romarta Copiilor" și se pregătea, iar Celestin prinsese mișcarea. O luase ușor, virase de vreo două ori în preajma ei, trântise o frână. - Cum te cheamă? Îi dăduse târcoale, blonda era blondă, puștoaica puștoaică, aer nefericit, binecuvântatele membre inferioare întinse cu scripetele de tortură până la gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un pat ca lumea, era mulțumit. Mai cumpărase câteva clondire, pânză de un șorț, pe care i-l croise Aglaia, nu obosea stând în picioare toată ziua. Se chinuia mai mult noaptea. Se scula din ceas în ceas și dădea târcoale 14 prăvăliei. Locul era pustiu, îi era frică. Când auzea dinii de la bordeiul lui Grigore, parcă se mai liniștea. Pripășise vreo două javre la ușa lui, să-l scoale dacă simt om străin, dar dulăii erau mai mult călători, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
24 pe la gard, fluierând până târziu, când se stingeau lămpile. O apuca un pojar, să fugă, să sară gardul și să-i cadă în brațe. Dogarul, tot cu ochii pe ea. Înjura și ieșea în curte, asmuțind câinii. Nicolae da târcoale. -La mai zărit de câteva ori. Ba o dată, când a fost plecat taiqă-său, mă-sa s-a făcut că nu bagă de seamă și-a lăsat-o la poartă. Au vorbit puțin, că-i era frică să nu vină hapsânul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au ieșit din București și-a doua zi se apropiaseră. Viile erau galbene. În plopii Drăgășanilor bătea aripa toamnei, scuturîndu-le frunza. De unde să știe cârciumarul ce lăsase acasă? Cristu Surcel a aflat de plecarea negustorului și a început să dea târcoale. Lina nu-și mai vedea capul de treabă. Nu-l băga în seamă. Lăptarul a răbdat ce-a răbdat, și într-o dimineață n-a mai putut. Erau singuri în circiumă. Sosise devreme, cu caii spumă. Era băut după drum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul se gândea că iar începe treaba. Nu se schimba nimic din viața lui. Era mai bătrân și mai ostenit, nu-l mai lua somnul, se scula cu noaptea în cap, dădea târcoale avutului primăriei, pe care-l păzea. Cine să vie aici, să fure niște mături? Nu mai apucase să strângă bani să-și ridice și el o casă. Câmpul Cuțaridei se umpluse de lume. Nu mai aveai loc. Să se fi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mic de statură, iubitor de trai îndestulat, a abandonat repede practica medicinei pentru a se lansa în vulgarizarea științifică. Succesul lucrărilor sale îi permite să trăiască din scris și să-și croiască propria-i cale în republica literelor, unde dă tîrcoale celor consacrați. Cui se datorează acest succes, această poziție strălucită? S-ar putea spune că un talent excepțional s-a impus într-un mediu care, inițial, îi fusese deplorabil și chiar ostil? Am putea vedea în opera sa conjuncția ideilor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să-și orienteze ostilitatea. El și-a scăpat pielea dar eu?" își spune fiecare. Atunci începe ura de sine. Sau dimpotrivă, agresivitatea este deturnată către ceilalți, de care nu erai legat decît printr-un model comun. De jur împrejur dă tîrcoale tentația spre autodistrugere individuală și colectivă. O descrie admirabil Zola în romanul La Débacle consacrat războiului din 1870-1871, al cărui sfîrșit funest este în bună parte datorat confuziei provocate de Napoleon al III-lea și de șefii militari: Atunci, notează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trebuie să fie echivalentă pentru individ, care-și află astfel mulțumirea de sine, cu o măreață sărbătoare"437. După cum ne spune însă înțelepciunea populară, și cele mai bune lucruri au un sfîrșit. Tonusul începe să scadă, dezamăgirea începe a da tîrcoale, muzica nu se mai aude. Lumea revine pe calea bătută a repetiției, a rutinei mașinale. Identificarea cu o categorie, o meserie, o familie, o clasă trece deasupra tuturor. Supraeul se desparte de eu, își restabilește distanța și opoziția. Își reia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
crezut de cuviință, să vă ușurăm viața cu un pont - dumneavoastră, celor care ați investit în acest coșmar...”. Într-adevăr, la unele niveluri, Lara Croft trebuie să se cațere sau să înoate în canalele de scurgere ale Londrei (unde dau târcoale crocodili), iar torța nu rămâne aprinsă decât câteva secunde... Lara le poate cădea pradă în orice moment... Totul pleacă de la experimentele conduse de Martin Seligman, de la Universitatea din Pennsylvania. În cadrul unuia dintre aceste studii, au fost alcătuite trei grupuri de
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând „să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche”; altădată - ca într-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei „forme mioape”, cu limbă „reavănă” și cu „o claie de păr” pe cap, care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune, orice violență: demersul conachian cerc o anumită ezitare, langoare, moliciune. El este Însoțit, totdeauna, de un sentiment de vinovăție, de unde regimul de „fereală neadormită”, tîrcoalele, strejuirea „pe furiș”: „Noțîle Înfricoșate, Ce pe furiș străjuiem, Păsurile măsurate Ce pe prispă cumpănem (potrivem), Deschidere tăinuită A zăvoarelor de her, Fereala neadormită De lumina ta din cer.” 17. Apariția unui obiect În poezie poate marca un tip de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]