1,110 matches
-
pentru care Noe din legenda românească (spre deosebire de Noe din legenda biblică), pentru a nu fi atins (el, casa/arca, familia și vietățile sale) de stihia Haosului, trebuie să o răpună, la rândul său, printr- un act magic : ridicarea sapei cu tăișul în sus. Aceeași ciocnire de mentalități diferite transpare și în episodul edificării arcei. Iahve îi indică lui Noe planul corăbiei și acesta o construiește. „Și Noe a făcut toate întocmai așa cum i-a poruncit Dumnezeu” (Geneza, VI, 22). Nu este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
admirabile, Editura Eminescu, București, 1981. 92. Legende populare românești, vol. I, ediție critică și studiu intro- ductiv de Tony Brill, Editura Minerva, București, 1981. 93. Gesturi magice similare (inclusiv acela de a amenința norii cu securea și cu secera cu tăișul în sus), menite să apere casa de furtună, sunt atestate și în localitățile rurale din vestul Europei (cf. 94, p. 306). 94. Hervé Fillipetti, Janine Trotereau, Symboles et pratiques rituelles dans la maison paysanne traditionnelle, Berger-Levrault, Paris, 1978. 95. Poate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
beznă ; când se iviră zorile, oamenii aceștia au ieșit cu arcuri și săgeți [și au ridicat] mâna asupra vrăjmașilor lui Ra” (16). în zona carpato-dunăreană, gesturile rituale de săgetare, de amenințare cu unelte/arme tăioase (aruncate, agitate sau înfipte cu tăișul în sus) sau cele de „împușcare” a stihiilor meteorologice sunt din plin atestate până în epoca modernă. Nu este locul să le trec acum în revistă. Voi menționa numai o credință generală, consemnată de Traian Gherman la începutul secolului XX : „Aceștia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
provoacă excitare, convulsii și, în cantități mari, moarte. Dioscoride și Plinius cel Bătrân defineau această plantă agățătoare ca fiind un drog foarte puternic. Plinius a descris „douăzeci de specii de iederă [hedera]”. „Toate - spunea el - au virtuți medicinale cu două tăișuri. Luate sub formă de poțiune în cantitate excesivă tulbură mintea, dar curăță capul” (Naturalis historia, XXIV, 75) (38, p. 182). Opinia conform căreia bețiile rituale dionisiace erau provocate nu numai de vin, ci și de iederă este adeverită de faptul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
japonezi din cap până în picioare cât e ziua de lungă. Le atingeau hainele, cereau să le vadă săbiile și spuneau că seamănă cu iataganele turcești în formă de semilună. Ca să-i distreze, Nishi Kyūsuke a așezat o hârtie groasă pe tăișul săbiei și a tăiat-o mișcând lin sabia. Toți au izbucnit în strigăte de admirație. Am așteptat să treacă furtuna și abia apoi am plecat din Saint Tropez, dar cele două zile petrecute acolo au adus pentru prima dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fusese lărgit în absența lor. Turnuri noi, imaculate se înălțau dincolo de șanțul de apărare și o poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu bara intrarea cu strășnicie. Trecând pe sub această poartă, câteva rânduri de ziduri de piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
credite), care este patrimoniul de interes național, județean sau local, ceea ce a dat naștere la numeroase dispute între diferitele entități administrativ-terito-riale. În plus, ridicarea fiscalității prin introducerea și/sau majorarea unor impozite și taxe locale este o sabie cu două tăișuri, riscând să sufoce agenții economici și să inhibe suplimentar dezvoltarea mediului de afaceri local, iar pentru fundamentarea și lansarea unui împrumut obli-gatar îți trebuie piață de capital, credibilitate, profitabilitate a investițiilor finanțate din astfel de împrumuturi și o gestiune riguroasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
șuvoiul care mișcă turbina din trup, care produce zgomotul, furia, energia, sinergia...! Poetul ar fi, din această perspectivă, a celui care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care a inventat civilizația capabilă să se dezvolte pe tăișul unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care produce rana, chiar sinucigașul de serviciu, degustătorul stărilor limită, trăitorul care a inventat civilizația capabilă să se dezvolte pe tăișul unei lame de ras. Și se trăiesc veșnicii greu de cuprins în minte și în cuvinte chiar pe suprafața tăișului unei lame de ras...! Omul a demonstrat-o în încercarea de a părăsi confortul plat al pământului, plicticoasa veșnicie de sub geana unor stele prea placide! Dacă e să mergem mai departe cu versul lui Vallejo, mai facem recurs și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de familiaritate cu procesul de dare a comenzilor. În sfârșit, în al treilea rând, beneficiază adesea de un acces la informația particulară reprezentată de linkurile la informațiile de pe site-urile curtierilor. Această creștere a cantității de informație este cu două tăișuri. Studii referitoare la alte populații au arătat astfel că încrederea creștea o dată cu nivelul de informație disponibil, mai mult decât calitatea previziunilor, incitând la asumarea unor riscuri exagerate. Cu scopul de a analiza impactul Internetului asupra comportamentelor investitorilor la Bursă, Barber
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
fost prost inspirată, pierderile sunt neplăcute și prin urmare greu de concretizat. Tentația pentru investitorul care a fost dezamăgit de performanțele unui plasament este să termine într-o notă pozitivă, revânzându-și activele la un preț bun. O tactică cu două tăișuri. Dacă funcționează, pierderea finală va fi limitată, iar investitorul poate măcar fi satisfăcut că a vândut bine, chiar dacă nu a cumpărat bine. Dacă eșuează, investitorul plătește cu bani gheață păcatul lăcomiei și se regăsește cu activul pe brațe în timp ce ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
care-l visează Grigore: o Biserică pașnică întreținând o relație de iubire cu Cristos, după chipul Mariei Magdalena. Cine, mai bine decât fosta păcătoasă, poate simboliza iertarea și împăcarea, după vremurile tulburi în care fiecare și-a trecut vecinul prin tăișul sabiei?16 Dincolo de explicația social-politică, ingenioasă, dar care nu poate epuiza sensul acestui coup de force al marelui papă, merită să ne întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta cumva, de câteva secole bune, în subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parcă intrând de afară o procesiune numeroasă. Erau privirile acelor din amvon acum înclinați spre interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el peste degete, crezînd că voiam să i-l iau. Spre iarnă, mă du mirisem: vederea se ascunsese, plecase de tot. În schimb, rămăsese undeva În mine, nu mi dădeam seama unde, vara aceea În nesfîrșită scăpătare, străpunsă uneori de tăișul razei de la marginea mării, ultimul fulger care-mi trecuse pe di nainte, tîrÎnd cu el Întreaga lume. Căci, de atunci Încoace, totul a fost să fie Închipuire. În vara lui ’65, la Eforie Sud, m-am Întîlnit nu numai cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumină ademenitoare care te tot Îndeamnă să treci dincolo... Persia lui Zarathustra pretinde că lumina aia e de fapt o fată de o frumusețe răpitoare, cu toate florile seducției În floare, chemîn du-te la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al longevității era distracția divină. Puteai aprecia distracția lui Dumnezeu dacă aveai În vedere formarea de modele ce aveau nevoie de timp pentru a se dezvolta așa cum se cuvine. Sammler Îi cunoscuse pe bunicii Angelei. Fuseseră ortodocși. Aceasta dădea un tăiș straniu familiarizării lui cu păgânismul ei. Pe undeva se Îndoia că acești evrei se potrivesc cu acest primitivism erotic, roman, voodoo. Punea sub semnul Întrebării ideea că eliberarea de sub Îndelungata disciplină evreiască, instrucția ereditară pentru controlul legiuit, se putea obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
altfel de tăcere decât cea de dinaintea sosirii lui. Și, Într-un târziu, Erina șopti: - Nu mai pot... Oană așteptă continuarea, uimit. - Ce ai făcut acolo, la Vaslui, a fost o nebunie... Am crezut că te pierd. Viața asta, mereu pe tăișul sabiei, e insuportabilă... - Da, spuse Oană, am riscat, dar am reușit să-i țin În loc și să-i elimin. - Ai riscat... ce simplu pare... ai riscat... m-ai riscat și pe mine odată cu tine, și pe Alexandru, chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sabie aruncată de la una din ferestre. O prinse la timp ca să respingă atacul venit din față. Alexandru simți din garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul!” gândi pictorul. Cei doi luptau acum spate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
anulate, iar martorii spun că tatăl tău a fost ucis. Alexandru albi. I se păru că ceața Îi joacă feste și că se află Într-o altă lume, o lume strâmbă și nebună. Abia apoi simți durerea, ca pe un tăiș de pumnal atingându-i inima. Tatăl lui? Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost prins Într-o ambuscadă aproape de Dunăre. A cântărit șansele și și-a trimis oamenii, oricum prea puțini, să-l salveze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urmă întrebarea dacă o trezire din somnul său adânc era de temut sau de dorit. Era dus pe targa cu roți de-a lungul unui coridor pe ai cărui pereți atârnau arme din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri schimbătoare. M-am uitat în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
place. Știa. Se juca în continuare. Complacencies of the peignoir, and late Coffee and oranges in a sunny chair... Ce-i asta? O întrebase și ea nu-i răspunsese. Râdea. Râdea cu poftă. Portocala aluneca, lipsită de corporalitate, strivită sub tăișul dinților, ca într-o ghilotină zdrențuitoare, de la unul la altul. Nu vrei să mergem undeva? Nu voia. Niciodată nu voia... Nici când ploua tare ca acum. Da’ de ce nu vrei? Pentru că ploaia e un clișeu. Mă rog, nu ploaia, plimbarea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de cantină, cu singura libertate de a permite tîmpeniei să-și risipească inconștiența. Cei care visează magie, să pună mîna pe puterea lumii ca să mai dea confort beției lor. Să mă facă să încetez a gîndi. Chiar spune: „-Dragă V., tăișul ce atîrnă deasupra capetelor noastre nu-i decît oțelul propriei noastre gîndiri. Tu iar vrei s-ajungi în zone închise? Hai, mai degrabă să nu mai vorbim de cei fără de har cărora sinuciderea le-a reușit și-au încheiat problema
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]