1,240 matches
-
care Quasimodo tindea instinctiv. 4.2. Traducerile din literatura antică Rămânând în sfera activității de traducere, care poate oferi indicii mai exacte cu privire la elementele preluate de cei doi autori din textele vechi, se observă că în vreme ce Quasimodo a debutat cu tălmăciri din poezia greacă, tânărul Giacomo și-a încercat mai întâi mâna asupra scrierilor latinești. La numai zece ani, micul filolog traducea din Horațiu; Quasimodo, dimpotrivă, era deja matur (împlinise treizeci de ani) când a publicat primele texte transpuse în italiană
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Poeți greci. Experiență pe care o acumulase anterior compunând rime de sine stătătoare i-a permis să trateze mai liber textul de pornire, si, procedând astfel, să scrie poate involuntar una dintre cele mai importante pagini din istoria traducerii. Cu privire la tălmăcirile lui Leopardi din antici se constată că cele din limba greacă sunt ulterioare celor din latină: în anul 1815 a scris Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru a tâlmaci fragmente din Iliada (1966) și epigrame din Antologia palatina. Criteriile de selecție care au stat la baza alcătuirii corpusului de opere destinate traducerii au fost, pentru ambii poeți, de factură personală și poate doar în cazul primelor tălmăciri leopardiene, dată fiind și vârstă fragedă a viitorului filolog, s-ar putea vorbi despre o influență sau o îndrumare din afara se regăsește chiar în titlul acestor prime încercări din copilărie (Odele lui Horațiu, traduse de Giacomo Leopardi în al zecelea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Georgicelor, ce se potriveau perfect cu personalitatea lui Quasimodo, traducerea din Catullus, continuatorul liniei alexandrine, părea mai puțin previzibilă; totuși, versurile veronezului fuseseră o lectură de tinerețe. În volumul Și pe data e seară din 1942 sicilianul publicase deja două tălmăciri din acest autor, La Sirmione (XXXI) și Lui Quintus Hortensius Hortalus (LXV) incluse, într-o variantă mult mai elaborată, în colecția amintită din 1955. Și de data aceasta poetul sicilian și-a motivat selecția vorbind despre Catullus că despre un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Leopardi, au scris poezii sociale, poezii necesare într-un anumit moment al civilizației afirmă el în eseurile scrise în anii patruzeci-cincizeci.452 Cu toate că sunt în primul rând poeți, apoi traducători, nici Leopardi, nici Quasimodo nu au considerat că activitatea de tălmăcire ar fi una secundară și stau drept mărturie: atenția pe care au acordat-o scrierilor vechi, acuratețea observațiilor din aparatului critic remarcabil, mult mai elaborat în cazul recanatezului. Primele versiuni ale acestuia sunt însoțite de un bogat paratext format din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ale acestuia sunt însoțite de un bogat paratext format din prefață, comentarii, adnotări, iar versurile apar încastrate în note critico-filologice de mari dimensiuni.453 Odată cu trecerea timpului poetul ajunge să îl domine pe filolog, acesta din urmă reducând dimensiunile comentariilor: tălmăcirile din jurul anului 1823 sunt eliberate de aparatul critic, de note și precizări erudite și chiar de povară fidelității față de textul inițial. Mai puțin complex și având dimensiuni mai reduse, aparatul explicativ pe care Quasimodo îl redactează în completarea traducerilor nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unei limbi și a unei literaturi. De fapt, după Leopardi poezia italiană a trebuit să refacă totul și astăzi încă mai merge pe această cale.456 Reforma limbajului realizată și prin libertatea pe care sicilianul și-a îngăduit-o în tălmăcirea textelor antice a dat naștere poate celei mai înverșunate polemici din întreaga istorie a literelor italiene referitoare la arta de a traduce. Această libertate este, în opinia noastră, tributara teoriei leopardiene a imitației. 4.3. Artă traducerii Una din zonele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
numai un poet poate să tălmăcească opera unui alt poet, ambii credeau că activitatea de traducător reprezintă un exercitiu util pentru pregătirea propriei creații, ambii refuzau să distorsioneze limba italiană și, nu în ultimul rând, amândoi au discutat de spre tălmăciri că imitații; în studiul introductiv la traducerile din Shakespeare, Quasimodo folosește chiar acest termen leopardian. În cele ce urmeaza va fi detaliat fiecare punct amintit, nu înainte de a atrage atenția asupra unui aspect al teoriei tarductologice leopardiene fără ecou în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de acuratețe terminologica; nu au lipsit nici accentele polemice ce marchează orice revoluție din interiorul unei zone a culturii.459 După domolirea furtunii, variantele laureatului Nobel au rămas în istoria literelor italiene că o specie aparte, aflată la granița dintre tălmăcire și creație originală. În ciuda contestărilor sau chiar grație publicității făcute de acestea, la mijlocul secolului trecut ele au oferit anticilor o nouă viață. Leopardi, care îmbinase din adolescență studiul asupra scrierilor vechi cu făurirea versurilor, admitea, la rândul său, în prefață
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de el. Libertatea pe care autorul ermetic și-a acordat-o și versiunile deosebit de originale rezultate i-au determinat pe unii literați să trateze traducerile sale că pe niște compoziții originale, așa cum a procedat Edoardo Sanguineti care a inclus numeroase tălmăciri, ca și când acestea ar fi fost versuri de sine stătătoare, în antologia poeziei italiene coordonată de el (Poezia italiană de secol XX, 1969). 4.4. Poeții greci ai antichității și influența lor asupra operei quasimodiene și leopardiene Alegând să îi traducă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
antică. Cercetătorii au analizat pe larg influența lui Homer, Safo sau Simonide atât asupra Canturilor, cât și asupra volumelor sicilianului.475 Au identificat, de exemplu, o tonalitate profund leopardiană în traducerea fragmentelor din Simonide realizată de cel din urmă. Citind tălmăcirea lui Quasimodo, cititorul are impresia că se află în fața unor versuri scrise de Leopardi: O fiule / Ce grea pedeapsă-ndur! Inima ta nu stie; / Și dormi adânc / cufundat în asta noapte de cer neluminata / În beznă cea de lemn ferecata
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai putem enumeră pe Homer, Arhiloh, Vergiliu și, nu în ultimul rând, pe Safo. Că și în laboratorul scriitorului romantic, în cel al sicilianului poetul și traducătorul conviețuiesc, isi transmit moduri, cadențe, iar rezultatul este pe de o parte o tălmăcire presărată cu lexeme din idiolectul propriu, uneori inexistente în originalele în limba greacă, iar pe de alta, o poezie ce împrumuta imagini și tonalități de la poeții greci.480 Ermeticul îi atrage pe aceștia în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și de la cunoașterea textelor străvechi. Aprofundarea s-a realizat ulterior, cănd Quasimodo a ajuns să integreze cuvinte, motive, personaje ale poeziei antice în propriile versuri prin intermediul traducerilor, al căror punct de pornire a fost, desigur, studierea limbilor antichității greco-romane. Numeroasele tălmăciri din poeții greci, preferați după cum se știe și de Leopardi, s-au reunit în volumul intitulat anume Lirici greci Poeți greci, publicat în anii patruzeci. Din pricina inexactității echivalentelor traductologice, variantele lui Quasimodo s-au confruntat cu numeroase contestări din partea lumii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poate cea mai înverșunată din întreaga istorie a literelor italiene, referitoare la arta de a traduce. Cercetarea noastră a arătat faptul că majoritatea concepțiilor quasimodiene despre traductologie se pliază pe o seama de idei enunțate de Leopardi în Zibaldone, libertatea tălmăcirilor sale fiind tributara, în opinia noastră, teoriei acestuia despre imitație. În acest sens traducătorul trebuie să creeze ceva nou, urmând cât se poate de îndeaproape un model preexistent, dar cu mijloace și materiale diferite afirmă Leopardi în notă ce însoțește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rădice e traguardo (...), coscienza di remota nobiltà, contrassegno del poeta del secolo ventesimo, privilegio e patimento, Marcello Gigante, L'ultimo Quasimodo e la poesia greca, Guida, Napoli, 1970, p. 17. 420 Bogată și controversată opera quasimodiană de traducere conține și tălmăciri ale versurilor lui Tudor Arghezi, variante vehement contestate de filologul romanist Roșa del Conte. 421 Leopardi acumulase nenumărate cunoștințe de filologie și de istorie a Antichității. După cum arată Ghan Singh, ("Îl concetto dell'antichità nella poetica di Leopardi în Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
neliniștit spiritul într-un moment esențial, iar din același zbucium să se nască un text prozastic și unul poetic, în momente diferite. Coincidența motivică înregistrată într-o succesiune de manifestări nu răspunde relației cauză-efect. Textele traduse de Eminescu (ceea ce înseamnă tălmăcire dintr-o limbă în alta, sistematizare prin conspect sau chiar o translație neformalizată, prin simpla lectură și înțelegere) pot ilustra, însă, un raport de determinare, mai mult sau mai puțin vizibilă. Filiația presupune descendență și rotunjire stilistică dinspre idee spre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
căreia se relevă diferirea, dictată de schimbarea codului lingvistic și supusă (sub aspect semantic) repetării. Traducerea oferită de Mihai Eminescu (în ms. 2258) poate fi valorizată prin raportarea la originalul kantian, dar mai ales prin comparație cu alte propuneri de tălmăcire în limba română (sec. XX) a conceptelor pe care nuvela Sărmanul Dionis le "operaționalizează" artistic. Am fi tentați să apreciem că este vorba despre diferența dintre traducerea literară și cea filosofică, ambele hipertexte corespunzătoare hipo textului kantian. Însă o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și ușor întortocheat, aureolat totuși de o incontestabilă șansă culturală. Începutul se produce în Franța, unde obsesia (motivată, desigur, și de o stranie consubstanțialitate estetică între cei doi scriitori) vădită de Baudelaire pentru goticul poesc duce la o multitudine de tălmăciri ale textelor autorului lui Annabel Lee în limba marii culturi europene a timpului, impunîndu-l atenției unei audiențe elevate, mult mai sensibile la finețea artistică a straniului și morbidului decît americanii secolului romantic. Editorul și traducătorul majorității prozelor din prezentul volum
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cartea de pe noptieră". București: Humanitas, 2007. Stăpîni și sclavi Reeditarea, la Humanitas, a nuvelei lui Herman Melville, Benito Cereno, în traducerea lui Petre Solomon, este tot atît de semnificativă ca și publicarea (de același autor, în aceeași colecție și în tălmăcirea aceluiași subtil poet și eseist), acum aproape doi ani, a povestirii Bartleby, parabola new-yorkeză despre alienarea învingătorului și învinsului (deopotrivă) în interiorul ferocelor sisteme concurențiale. În mod similar, Benito Cereno rămîne un text (alegoric) al opozițiilor fundamentale, unde Melville explorează, ultimativ
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
colaboratori, Gabriel H. Decuble și Cornelia Eșianu, la rîndul lor cadre didactice în amintitul departament. Publicarea consistentului volum s-a făcut în colecția de studii socio-umane a Editurii Paralela 45, colecție coordonată de Mircea Martin. Trebuie spus ab initio că tălmăcirea lui Adorno implică o întreprin dere foarte anevoioasă, nu neaparat din cauza stilului filozofului (deși unii traducători anglofoni de prestigiu, precum C. Lenhardt, de exemplu, s-au plîns de o anumită construcție supraetajată a frazei), ci a trimiterilor și conota țiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Moartea pinguinului* a avut, de-a lungul vremii, mai multe titluri, autorul fiind notoriu pentru ezitările prelungi pe care le manifestă în denumirea propriilor volume: Picnic pe gheață, Pinguinul. Moartea străinului ș.a. Varianta cea mai potrivită este însă cea din tălmăcirea britanică a textului: Moartea și pinguinul. Din rațiuni ce se vor vedea mai jos, Kurkov își plasează sensul major al romanului în raportul de coordo nare conjunctivă a celor două noțiuni ("moartea" și "pingu inul"), iar nu în suprapunerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fără de aciastia toate bunătățile lumiei sânt în deșărt", cum glosează, în deschiderea Noului Testament de la Bălgrad, 1648, panegiricul închinat lui Gheorghe Rakoczi, "cu îndemnaria și porunca denpreună cu toată cheltuiala"căruia fusese posibilă fundamentala întreprindere culturală românescă, de pionierat, a tălmăcirii integrale a lucrării sacre în limba de obște. Focalizarea rolului domnului de susținător al vestirii cuvântului lui Dumnezeu "în țara Măriei tale, întru toate limbile" adaugă un important detaliu de istorie culturală și religioasă: domnitorul creștin, mecena al cărturarilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a cerceta toată întinderea izvoarălor, a măsura și a nivela toată întinderea apeducului și a-i face un plan cu deamăruntul, la care lucrări am întrebuințat pe d. ingineriul Rașek și i-am plătit din a mele mijloace onorariul cuvenit. Tălmăcirea corespondențiilor mele, a raporturilor și a socotelelor din limba germană în cea românească, precum și adesa umblare cu droșce în această trebuință, asemine mi-au pricinuit însămnătoare cheltuieli. Pe lângă aceste, în două rânduri am făcut călătorii la Iacobeni cu însuși a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
lui I. Wallerstein și alte mișcări asemănătoare. Concepțiile ultimului reprezentant al Școlii de la Frankfurt, Jürgen Habermas (n.1929), s-au văzut în traducerile unor texte și în monografiile publicate de d-l A. Marga până de curând, completate cu alte tălmăciri din anii 1990. În scrierea lui Habermas despre "legitimarea în capitalismul târziu", din anul 1973, distinctă de scrierile despre "capitalismul monopolist de stat" ale compatrioților săi din Est, se arăta cum apar corporații naționale și multinaționale prin concentrările unor întreprinderi
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
funcționeze ca reper pentru definirea propriei culturi. Că unii conferențiari erau filo-germani, că alții erau filo-francezi, conta mai puțin. Ceea ce conta era că acești oameni asigurau un fel de traducere a spiritului presupus mai înalt al altor popoare, într-o tălmăcire pe cont propriu, bine-așteptată și bine-venită. E deci de presupus că mare parte din publicul prezent în sala Băncii și, apoi, la Universitate, pleca de la aceste conferințe nu cu sentimentul de a fi întâlnit pe "d-l Maiorescu, d-l
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]