1,757 matches
-
la rit. Antonius Primus veni ultimul. Purta o paenula groasă de lână, de culoarea purpurei. Capul îi era acoperit de o glugă. Fură stinse aproape toate torțele, iar Antonius fu condus în mijlocul templului. Aici rămase singur. Un miros puternic de tămâie se răspândi în aer, acoperind mirosul de lemn și de pământ umed. Liniștea era adâncă. Deodată, un timpan începu să se audă aproape imperceptibil - două sunete ușoare și unul mai puternic. Sunetele veneau de jos, din încăperea subterană; păreau bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu într-o cupă de lut. Pentru el, vinul a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-mi și tămâie. Ausper vărsă vinul în zăpadă. — Nu vezi că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a fost de rău augur. Legiunile s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-mi și tămâie. Ausper vărsă vinul în zăpadă. — Nu vezi că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-mi și tămâie. Ausper vărsă vinul în zăpadă. — Nu vezi că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați, care nu păreau să fi văzut scena. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus și centurionul Errius Sartorius. Lângă ei se aflau oamenii din escorta lui Vitellius, iar în fața lor, întins pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul de tămâie. Toți își exprimau admirația pentru decorul din arenă și îi mulțumeau că-l construise. Se mai văzuse vreodată un asemenea peisaj, cu coline, râuri și copaci, în vreun amfiteatru? Poporul se întreba însă ce luptă putea fi demnă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi mari aveau să marcheze ritmul mortal al luptelor. Lângă ele, în fumul de tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care îl ajutau pe preot îi întinse o farfuriuță de aur pe care se aflau bucățele de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie. Peste tot era zarvă mare, fiindcă în acele zile de sărbătoare totul era permis și rolurile se inversau: sclavii își insultau stăpânii, care îi serveau la masă, bărbații puteau avea orice femeie voiau, iar femeile puteau avea orice bărbat voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și superstiția ortodocșilor trebuie să vedem neînțelegerea tradițională a occidentalilor față de formele specifice ale religiei orientale axate pe manifestările exterioare ale cucerniciei care condiționează stările sufletești: închinarea la Sfintele Icoane, mătăniile, mulțimea de lumânări, repetarea obsesivă a rugăciunilor, mirosul de tămâie.” Cu alte cuvinte, în primul rând, Wikinson era protestant, în al doilea rând, dacă vroia să vadă cotele paroxistice atinse de superstiție nu trebuia să călătorească până în Carpați, putea doar să arunce o privire peste gard, în Scoția. Nu putem
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
lumânări aprinse și, undeva lângă sifonărie, țăranii se strânseseră în jurul unuia bătrân care le citea psalmodiat dintr-o cărțulie slujba Învierii. Aprinseseră nu departe un butuc, năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mesele vecine, piramidă care, crescând, se răsucea În toate părțile, luând la baza ei forme din cele mai ciudate. Trupul lui Satanovski se făcea bucăți cu de la sine putere, dospind În aerul Înfierbântat și răspândind În jur miros puternic de tămâie. Noimann stătu prostit, uitându-se, alături de ceilalți comeseni, cum piramida, stropită din belșug cu vin și tot felul de mirodenii, se pârjolește, rumenindu-se (tot cu de la sine putere) și acoperindu-se cu o crustă roșie, crocantă. Culorile erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bătrâni, cu toții vom veni la Domnul Iisus și vom îngenunchea înaintea Lui cu un dar de mare preț: inima. Melchior: Isus, îți dăruiesc aur, pentru că vei fi împărat! Caspar: Iar eu, smirnă, pentru că vei fi un sfânt! Baltazar: Din partea mea, tămâie, ceea ce înseamnă că misiunea ta va fi să mori pentru omenire. Steaua (spre sală): Fiecare din noi, de azi și dintotdeauna, îl vom primi în casele și în inimile noastre! Îl vom sluji și vom fi răsplătiți! Pauză muzicală de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lui Will („E vina mea că Manhattan a devenit un loc atât de needucat Încât oamenii nu mai vor să audă adevărul despre aleșii lor?“). Ne-am Întors la trecutul meu de activist politic din timpul liceului („Din fericire, Epoca Tămâiei s-a sfârșit“) și din nou la subiectul preferat de toată lumea, starea abjectă a garderobei mele („Cu pantaloni bărbătești prost croiți e imposibil să fii la modă“). Tocmai când Începea un mic monolog despre numeroasele beneficii ce ar decurge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
jenant de categoria „Tu ești eroina noastră În seara asta“. —La mulți ani, scumpo! spuse mama, aplecându-se să mă sărute pe obraz. Tata și cu mine n-am fi ratat ocazia asta pentru nimic În lume. Mirosea vag a tămâie și purta un poncho foarte frumos lucrat de mână, care fusese fără Îndoială făcut din lână nevopsită. Tata stătea lângă ea, cu părul aranjat atent Într-o coadă de cal Îngrijită, etalându-și cu mândrie cea mai bună pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc și nu recunosc, neagă sau tac, mă refer tot la istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și picuri de lacrimi, lumini din depărtate amurguri, îmi umezeau pleoapele cu fulgerări line. Un soare cald din adâncuri de mări urca lin itinerariul drumului său, iar eu sorbeam suflarea respirației mele cu zvâcniri scurte și adânci ca pe o tămâie, balsam reînviat „ascuns în umbrele tăcerii”. Groapa comună de la Jilava unde sângele și țărâna Căpitanului s-au amestecat cu sângele și țărâna Nicadorilor și Decemvirilor, ea se va amesteca pururi cu sângele și țărâna tuturor legionarilor căzuți în tortura anchetelor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul și nu am a-mi reproșa nimic, ci doar faptul că nu am făcut sau
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfînt, erau sfeșnicul, masa și pîinile pentru punerea înaintea Domnului; 3. după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema "Locul preasfînt." 4. El avea un altar de aur pentru tămîie, și chivotul legămîntului ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, și tablele legămîntului. 5. Deasupra erau heruvimii slavei care acopereau capacul ispășirii cu umbra lor. Nu este vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
schimbat și educația noastră n-ar fi avut de suferit, ci dimpotrivă! Așa... a trebuit să înghițim și l-am suportat pe Plopeanu un an, pentru că în anul următor a fugit de lăzăriști, cum se zicea că fuge dracul de tămîie! Situația clasei noastre, și probabil și a celorlalte clase unde Plopeanu preda ― vorba vine ― Fizico-Chimicele, se prezenta gravă. Ciudat era faptul că mulți dintre noi aveam note de trecere la toate materiile, bunicele chiar, iar la Fizico-Chimice eram căzuți! Câțiva
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
deschise, din popas În popas, iar negustorii continuau să caute clienți pentru cele mai diverse mărfuri. În marele târg de la Luoyang se vindeau corali și perle din Marea Roșie, lână adusă din Europa, covoare de la Buhara și Samarkand, pături din Persia, tămâie, aloe și piper din Asia meridională, săbii de la Pekin și Canton și lemn de trandafir din insula Java. Din discuțiile purtate În limba mongolă cu negustori sosiți de dincolo de deșertul Gobi, tânărul află că Drumul Mătăsii are mai multe trasee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jos și, cu mâinile goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite. Reuși să ajungă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mării, ca tîrîtoarei, care n-are stăpîn? 15. El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strînge în năvodul său. De aceea se bucură și se veselește. 16. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămîie năvodului său; căci lor le datorește partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase! 17. Pentru aceasta își va goli el întruna mreaja, și va înjunghia fără milă pe neamuri? $2 1. M-am dus la locul meu de strajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
5. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? 7. Iată, este patașca lui Solomon, cu șaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel. 8. Toți sunt înarmați cu săbii, și toți sunt deprinși la luptă, fiecare cu sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
viteji. 5. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini. 6. Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie. 7. Ești frumoasă de tot, iubito, și n-ai nici un cusur. 8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]