2,198 matches
-
lor, curioasă de nu se poate, de nu s-ar mai fi dezlipit de ele toată noaptea. Abia de-o urnea maică-sa la culcare, ajutată mai cu seamă de Roșioara, pentru care era un bun prilej să-și etaleze tactul pedagogic și tandrețea maternă, păi, ce vorbă-i aia, Cristinico, că nu ți-e somn? Copiii mei doarme duși la ora asta... Copiii lu’ tanti Roșioara sunt mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură... Altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
clișeului: „Nepedepsit pentru atâtea nelegiuiri, condamnat pentru o greșeală neînsemnată”. Cu siguranță că intenția lui Naus nu era aceea de a-și bate joc de drept-credincioși. Nu i se puteau reproșa, la nevoie, decât o inconștiență vinovată, o lipsă de tact, un dram de prost-gust. Adevărata sa greșeală, din moment ce-i slujea țarului drept cal troian, a fost aceea de a nu fi Înțeles că, pentru o vreme, trebuia să se facă uitat. Mulțimi furioase s-au strâns În jurul imaginii răspândite, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dacă vreunul dintre noi tăcea prea mult, Kizuki îl provoca și-l făcea să vorbească. Atunci gândeam că trebuie să-i fie foarte greu, dar pe urmă am observat cu câtă ușurință se adapta la orice situație și cu cât tact manevra totul. În plus, avea marele talent de a lua din conversația neinteresantă doar părțile interesante, iar în prezența lui te simțeai de parcă ai fi fost cel mai grozav om din lume și de parcă ai fi avut cea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dat permisiunea să vorbim despre întâlnire, chiar dacă, evident, asta urma să facem. Își ia geaca. Îl bate pe umăr pe Davey, îmi face cu mâna și se îndreaptă spre ușă. E grozav, nu-i așa? Încerc să-i răspund cu tact. Important e că voi vă înțelegeți. — Vorbești de parcă am forma un cuplu, zice el ștergându-și lentilele cu marginea cămășii. — Sunteți foarte apropiați. Se poartă nemaipomenit, susține el serios, și m-a ajutat enorm. — Nu am știut că obișnuiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu folosim un ceas deșteptător? se interesează Finn. —Cel de la aragaz sau de la cuptorul cu microunde ar fi mai nimerit, încerc eu să-l ironizez. Jake ne privește un pic bulversat. —Nu-i o idee prea bună, continuă el cu tact. Puteți numi pe cineva care să arate spre ceas când s-a depășit timpul. Știu ce facem! sare Finn. Ca la fotbal. Un cartonaș galben după patru minute, care să te anunțe să te pregătești să termini, și unul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o porție. Nu pot să cred că și-a amintit, exclam în timp ce trec la atac. N-am mai fost aici de vreun an. —E un prieten vechi? se interesează Jake în timp ce stoarce niște lămâie deasupra anghinarelor. Trebuie să acționez cu tact, pentru că n-aș vrea ca Jake să intre la bănuieli. De fapt, e un amic al fostului meu prieten, zic cu prefăcută indiferență. Așa l-am cunoscut și ne-am înțeles foarte bine. Se vede. A fost foarte bucuros să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
hârtie roșie, un fursec cu ciocolată de la cafeneaua din colț. Asta chiar ajută. Pentru că se gândește la mine, pentru că le lasă pe birou, ca daruri, și nu mă silește să port vreo conversație ca să mi le dea, pentru că e ciocolată. Tactul lui Finn mă surprinde. Vanessa și Barney sunt în continuare logodiți, dar data nunții a fost amânată; între timp, merg amândoi la consiliere maritală. Vanessa nu-l mai sună deloc pe Finn. Nimeni nu spune ceva pe față la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Vezi că-mi amintesc. Teofana înmărmurita de emoții nu se aștepta că va mai ajunge vreodată pe aceste meleaguri și în asemenea împrejurări.Avea de jucat un mare rol în misterioasa-i poveste și cere sprijinul lui Alexandru cu mult tact. — Alexandre, eu am fost în casa părinților tăi când aveam patru ani împreună cu un unchi al meu bun prieten cu tatăl tău. Mi-amintesc ca azi. Vreau să le fac o surpriză, să văd își mai amintesc de mine? De
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se bâțâie amândoi, energici, într-o mixtură învârtită de samba, twist și cha-cha-cha, combinată și cu atingerea alternantă a dosurilor! Luați de val și de tăria holercii, Apostatul, Boss și cu Fratele bat și ei din palme, fără jenă, în tactul dezlănțuit al zbânțuielilor! Frunză verde lobodă, p...la lumii slobodă! culminează Dănuț, ca un vătaf-țâpuritor profesionist, la nuntă, pe finalul dansului miresii. Brusc, Lunganul se oprește din rotație, pălit, ciocnindu-l tărișor pe Vălică: Băi, care dracului ai râgâit cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
unui boston: ― Soarta mă răzbună pentru azi-dimineață... Și-i strânse mijlocul. Nadina îi zise cu indiferență: ― Ia seama, că pornești pe urmele căpitanului! Tânărul se pleoști, parcă ar fi primit un duș rece. Îi era rușine că a fost fără tact și se retrase la masă, așezîndu-se modest lângă învățătorul Dragoș. De acolo urmări un răstimp pe Nadina, care acuma dansa cu Brumaru. ― Cel puțin sper că observi cât mă sacrific? întrebă Raul ajungând cu ea într-un colț mai depărtat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tragedie din istoria neamului romînesc! zise Baloleanu cu glas înecat. Însuși șeful a fost mișcat ieri după-amiazi, când ne-a dat instrucțiile pentru executarea penibilei misiuni. Recunoștea că avem o sarcină extrem de dificilă și mai ales primejdioasă. "Contez, zice, pe tactul, pe inteligența și energia dumneavoastră! Aveți manifestul cu reformele care satisfac doleanțele cele mai urgente. E o armă pacifică excelentă, pe care s-o mânuiți cu toată abilitatea. Unde însă persuasiunea nu va fi suficientă, unde veți întîmpina rezistență războinică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deși el are toate puterile și toate răspunderile. Începu să explice procurorului că maiorul și-a depășit rolul și că el nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și tact, iar nu orgie de sânge. Procurorul, cu ochii holbați, aproba dând mereu din cap și tresărind de câte ori auzea o nouă salvă. ―... stai!... ochi!... foc! urla maiorul Tănăsescu în clipele când prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului. Ceata fugarilor scăzuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de se miră și el. Se felicita că a reușit să restabilească liniștea atât de repede și aproape fără vărsare de sânge. ― Săraca mea Melania, dacă ar bănui ea prin ce am trecut! suspină dânsul înduioșat. Numai sângele rece și tactul meu proverbial au putut face minunea asta, dragă Grigoriță!... Dar opera mea încă nu e terminată. Pacostea cea mai grea de-abia începe. Nu e destul să combați răul, trebuie să-i stârpești rădăcinile, ca să nu mai revie! Nu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost o statistică în plus în jurnalul de bord? Această ipoteză ar fi scutit-o de un moment dificil; când îl va privi în față pe Kane în ziua în care va ieși din comă și-i va explica cu tact, dar sincer, de ce îi refuzase, lui și celorlalți Intrarea. Ash remarcă expresia și păru preocupat. ― O problemă? ― Nu, zise ea, îndreptându-se, Deci asta-i situația. Ce-nseamnă asta? Deci ce e cu noi? Cu creatura asta? ― O interesantă combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ascensiuni prin cireșii vecinilor ca să furi cireșe, ca ăla lui Creangă, de a sărit jos, când l-a prins baba?... - Nu, n-am furat cireșe niciodată, că aveam și noi! - Bă, da’nu te-ai urcat la bătut nuci la tact’u acasă?... - Nu, că le băteam de jos cu prăjina!... - Vasăzică amețești Trafulică! Timp avem să-ți treacă amețeala și să cobori. - Vă raportez: Stau aici cu pisica și pot să mor, că dacă încerc, mă prăbușesc în gol. - Folosește
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
provenea. Mă speriase cu nebunia ei pentru mine. Ne plimbam nopți întregi prin oraș. Dar lipsa ei totală de gust, kitschul exuberant al preferințelor ei (care mergeau spre muzică populară de proastă calitate și melodrame de doi bani), lipsa de tact care o făcea să intre strigând hello everybody într-un salon de spital, crezând că astfel îi înveselește pe bolnavi, mă scoteau din sărite pe atunci, așa că după trei-patru luni i-am spus cu cinism că nu țin la ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
absența albiei metafizice, a deschiderii formei spre conținutul spiritual. În acest sens, furtuna evocată aici își trimite mesagerul abisal spre a explora natura întinderii ce-i stă în față. Și numai dacă noul regat se dovedește a rezona sub același tact deschizându-și aviditatea spre înnoirea creatoare atunci ea i se răsfiră tensionat. Decriptând această formulare simbolică, mesagerul proiectat premergător reprezintă inspirația ce atinge ușor complexul mental și afectiv al omului din cotidian cu predispoziții artistice. Dacă el preia și își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
multitudinea altor facilități oferite prin lume pentru că sufletul său este inundat de prea-plinul durerii sale, durere ce nu mai lasă loc pentru alte experiențe afective. Înainte de izbucnirea suferinței sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea prezenței și acțiunii transcendente drept unicul spectru la care se raportează individualitatea umană. Întorcându-ne la inversarea, răsturnarea interogării inițiale cum percepe suferindul lumea învăluitoare și predispusă anonimatului uniformizant? se impune, în final, căutarea unui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mă răsfețe și îmi făcea toate caprițiile !... Seară de seară ieșeam la Continental, și la Mon Jardin, și la balurile de la Cercul Militar... Ne făcuserăm și un grup de prieteni... Avea o inimă de aur, numai că trebuia să ai tact, era coleric și se înfuria repede... He-he, îndrăcită ai mai fost tu la viața ta, îi zicea ea în gând. Îndrăcită și materialistă, și pentru tine, și ai știut mereu cum să cazi în picioare ! Ce noroc are unele-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui Papa. Exagerezi, spune Muti, mica ta neurastenie totdeauna te împinge la a exagera... Muti surâde, îndemnându-l cu severitate din ochi pe Papa la mai mult tact, se aude motorul automobilului lui Jean, un prieten atât de devotat, un om atât de cultivat și de distins, care a făcut o carieră politică atât de frumoasă. Papa răsucește țigaretul de fildeș între degetele osoase și lungi, o ascultă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în discuție, nemaipăstrând nici cea mai mică ranchiună în glas, ba chiar cu un spor de amabilitate spre doamna casei ? Ca și când el ar fi fost agresorul și ea victima ! O adevărată răsturnare de roluri, care face ca intervenția plină de tact a soțului să-și piardă în parte valoarea, să pară inutilă și ridicolă unui ochi critic. Oooo, mici, foarte mici chițibușuri ale unei firi susceptibile, se mustră singur Profesorul, care, din fericire, suplinește neajunsurile firii sale excesiv de sensibile printr-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
terasa cu clematite ce dă spre salonul Profesorului, acolo cel puțin ușa niciodată nu se deschide... Te uiți în toate părțile, numai la ea nu te uiți, și astfel n-ai cum să-i prevezi gestul ! Ooo, ce lipsă de tact ! Să-ți ia mâna și să încerce să te tragă spre ea. Asta este ultima picătură care varsă paharul ! Ești roșu tot, urechile zmeurii, sângele îți vâjâie în urechi, nici nu ești sigur că ceea ce auzi este răspunsul ei încăpățânat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai pot sta măcar o clipă, singur, cu mine ? Până când am să mă întind în pat, frisonând de oboseală, trebuie încă din acest moment să suport năvala lor indiscretă ? Să-i întâmpin cu zâmbete false și cuvinte pline de tact ? Formidabil ! Formidabil și de neiertat ! Vasăzică oricine trece prin fața casei mele poate să și sune la ușă ! Fără carte de vizită înainte, fără telefon, poate să sune la ușă și pe urmă să-i aud deodată pașii în hall ! Eu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum poți - singură... în primul rând, negândindu-te. În secolul al XVIII-lea, când oamenii și-au adus la perfecțiune arta de a trăi plăcut, o aventură galantă era dreptul oricui. Viața cere să faci compromisuri cu grație și cu tact, pentru că viața este altceva decât o conformare la principii, sans queue, ni tête. Mare eroare, a spus Ștefan atunci când i-am amintit că toate acestea chiar el mi le-a explicat pe vremuri ; pe urmă, mi-a mai spus (de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]