3,383 matches
-
care noi trăim, valoarea acestei sărbători este cu atât mai mare, cu cât ea are loc în perioada Postului Crăciunului, ceea ce înseamnă pregătirea creștinilor pentru marele praznic al Nașterii Domnului. - Aaaa, abia acum am înțeles! - M-ai întrebat de post...Taică, postul se ține cu scopul de a ne apropia și a-l simți în sufletul nostru pe Iisus, dar și pentru sănătatea trupului și a minții. Când vei fi mai mare, vei înțelege mai bine. Doamne ajută! (Floarea Cărbune) Referință
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
în Sânul lui Avraam: Date biografice despre fratele starețului Zosima, săvârșit în floarea tinereții (povestite de însuși stareț - n.n.): Iubiții mei, aflați Cuvioșiile voastre că am văzut lumina zilei într-o gubernie din îndepărtatele ținuturi de la miazănoapte, în târgul V. Taică-meu era boier de viță nobilă, dar fără a fi totuși om cu vază și fără a avea cin mare. La drept vorbind, nu-mi amintesc deloc de dânsul, fiindcă s-a stins din viață când eu eram un copil
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
-i așa? - Da, să trăiți, sunt român din satu’ Ip - răspunse prizonierul în poziție regulamentara. - Și poți dovedi asta? - îl întreba căpitanul. Fără să mai răspundă, Toader Baciu îi întinse căpitanului român cele două certificate, al lui și al lui taică-său. - Ce-i cu astea? - mai întreba căpitanul, iar Toader Baciu îi explică ofițerului român ce și cum era cu acele certificate. - Înțelept tata ai, soldat - i-a răspuns căpitanul după care a continuat: - Problema e că chiar dacă ești român
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
acolo gă- seam și vacile. Dar, iată că pe la începutul lui iulie, întor-cându-mă de Pe Pod unde fusesem trimis după buruian pentru porci, ia-l pe Bulfei de unde nu-i. - Unde e, bă, Bulfei? - l-am întrebat atunci cu teamă pe taică-meu. - Bă, uite ce: ț-amintești când ai ve’nt cu iel acas’ că te-am întrebat de unde-l ai șî tu mi-ai zâs că l-ai găs’t? Păi, cum să găsăști tu, bă, așa, tam-nesam pă drum
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
bat cu iel? Atunci am izbucnit în plâns... Mi-am revenit însă repede, am aruncat cât colo telteul cu buruian și am luat-o la fugă pe drum în sus. - Un’te duci, bă, primitule? - a apucat să-mi strige taică-meu în urma mea, dar n-a mai primit niciun răspuns... Am alergat cât am putut de repede la Zbârț, stătea pe Ulița Cimitirului. - Marinică, tată, n-am ce-ț’ face, ie că- țălu’ mieu șî nu țî-l dau, na! - mi-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
intrat - vorba vine - în... vorbă cu el . - Ia vez’ bă, ce vor ăștia, eu nu m-am înțăles cu ei, da’ crez că sunt leșânaț’ de foame, din câte-am priceput eu umblă să cumpere de mâncare, mi-a zis taică-meu convins că mă puteam înțelege cu ei. Tinerii aceia bălai erau olandezi, studenți la geografie, cutreireaseră munții și, într-adevăr, erau morți de foame. M-am înțeles cu ei în limba engleză. I-am poftit în „hodaie” - camera „a
LAPTELE ŞI SECURITATEA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350327_a_351656]
-
a devenit potrivnică chiar de ziua sfântului Dumitru, când dimineață trebuia să meargă la biserică să-i aprindă lumânări lui neica Mitru ăl bătrân, care-l crescuse ca pe propiul lui copil. Rămăsese orfan de la vârsta de trei anișori, când taică-său Nicolae Apostol, fratele mai mic al lui Mitru, căzuse la datorie în apropierea Mărășeștilor. Niciunul din cei care au fost alături de Nicolae, când se dădeau ultimile lupte cu nemții în 1918, nu și-au adus aminte în ce loc
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
stăteau rudele mai îndepărtate, chiar lângă Timona se așezase un văr apropiat, unul de-i zicea Tulburel, că umbla mai tot timpul cu mințile vraiște, dar nu din cauza cititului, unii ziceau că din dragoste neîmpărtășită, da’ mult mai bine știa taică-său care-l snopea zilnic cu bătaia că fura țuica făcută din cotoare și întărită cu ciușcă, destinată vânzării la oraș. Și, pune-te chef și glume și râsete, mai ales când Timona îi dădea câte un pumn în cap
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
profesie. Ce? Doreai să mă angajez vânzătoare la cooperativa de la stradă sau să merg la sapă alături de tata? - Eu știu, mamă, ce puteai tu să faci? Acum ești ingineră și uite că nu ne mai poți ajuta cu prea multe. Taică-tu s-a dus, în curând mă duc și eu lângă el. Așa ne-a fost sortit de Dumnezeu, să nu ne despărțim nici pe lumea cealaltă. - Nu pleci niciunde. Acum rămâi cu mine. Tocmai de aceea m-am întors
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
fată depărtată-i sunt... De-o mare separată și de dulcele-i cuvânt. Și durerea se-ntețește pieptul meu n-o ocolește... C-o veni vremea la toate și-or muri, Doamne ferește! De pe-un deal privind pe-o mare taica și măicuța duce... Grijile și supărarea-i că s-or preface-n uluce! foto: internet Referință Bibliografică: Unde vântul se dezmiardă / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Ganduri > DESPRE GELOZIE Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1297 din 20 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Discutam odată cu soră-mea ... De fapt e vorba de o soră vitregă, fata soției lui taică-meu. Când voiam să șocăm pe cineva ne prezentam: soră și frate, între noi sunt patru luni diferență. Discutam odată cu soră-mea ... Ea susținea că gelozia feminină e mai legată de suflet, iar cea masculină de trup. - Dacă prietenul meu
DESPRE GELOZIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349369_a_350698]
-
sperii vânatul. Eu trebuie doar să-l stârnesc, să-l aduc în cătarea puștii. Tu vezi, Mariane, și fă rost de bani până atunci. Sper să te descurci cu paraii pentru o seară la Club Traian. Dacă nu,...vii la taica și te împrumută. Doar nu s-a obosit băiatul ăsta să taie degeaba. - Bine, mă, bine. Adu mai întâi dovada și apoi să te îngrijoreze bani mei. Mă descurc eu cumva. - Lasă-l mă că se descurcă el. Nu mai
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
cu românii, măi? De ce mereu cu rușii? - Păi când s-o luat Basarabia, jandarmul român l-o bătut pe tata! - Bine, poate-o fost și el vinovat ... - Nu, nu votez, că jandarmul român l-o bătut pe tata! - Măi, da taică-tău ce zice? El, unde e? - L-or împușcat rușii! * Toate bune!?! Ai nevoie de o informație? Mică, mică? O rezolvăm împreună. Trimite mai departe! Mulțumiri! Să se vadă! Ne-am eliberat de frică! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro
NOUA TABLETA DE WEEKEND (48): LA UN SEMN DESCHISĂ-I CALEA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344526_a_345855]
-
dar trebuie să-mi iau la revedere de la doamna Walter! Mihai aruncă restul țigării și privi cum o veveriță se dădea huța pe-o creangă de brad; îi veni în minte o scenă asemănătoare din copilărie, urcase dealul Brehuleștilor cu taică-său cu trăsura, mergeau la turmele boierului Balș să înregistreze numărul mioarelor și buțile de brânză și caș și Gheorghieș oprise-ntr-o vale, trebuia să treacă un firicel de apă spre stânele baciului și oprise caii să-i adape
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
oprise caii să-i adape...Mihai coborâse din trăsură și se juca prin niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
juca prin niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a speriat și-a alergat repede la taică-său. „Cine-i ,Mihăiță, de te sperie așa?” - îI întrebă taică-său. „Veverițele!” - strigă el. „Măi, dar veverițele nu mănâncă oameni!” Și bătrânul îi povestise de alte fiare care mănâncă oameni, cum îi spitecase corpul vechiului baci lupii din pădurea Brehuleștilor... Apăru Veronica fără să scoată un cuvânt, era supărată că
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
mamă? - se auzi de undeva glasul Ralucăi, surprinsă de venirea băiatului. Mihai privi spre șură, se sculă și o îmbrățișă: -Sărut mâna, mamă! Ce să fie? Am venit acasă... -Și examenele? -Nu le-am mai dat! -Aoleeeoo, ce-o să zică taică-tău? -O să zică până o să tacă! -Și-am dat de rușine și cu domnul Maiorescu! -O să fie rușinea mea! Ce vină aveți voi? -Mihai, Mihai! - îl mustră ea. Și ca să nu-l mai supere, schimbă vorba: Te văd obosit
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
plămâni și trebuie tratat și îngrijit, Șerban cere și el bani, Matei de la Botoșani, la fel, soru-ta, Aglaia, s-a măritat și ne cere dotă, tu spui că-ți trebuie pardesiu și-acum ne-ai făcut-o și cu examenele... Taică-tău vrea să vândă Ipoteștii... -Știu, mamă! Și te rog nu mai plânge, de aceea am hotărât și eu să mă retrag de la examene... Nu mai vreau să mai adaug și eu alte greutăți la cele ce le aveți. Am
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
să-mi caute vreo ocupație pe-acolo pe la Ieși... Sau mă voi duce pe la Botoșani să mai stau pe la mătușa! Știu starea voastră. Nu doresc să vă mai fiu și eu o povară! - Nu-i vorba de nicio povară, Mihăiță! Taică-tău voia să scoată din tine om, mai ales că te-ajuta și domnul Maiorescu... Raluca îi așternu masa, îi puse brânză cu mămăliguță, supă de găină și lapte dulce. Îl lăsă singur să mănânce și merse în bucătărie după
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
ajuta și domnul Maiorescu... Raluca îi așternu masa, îi puse brânză cu mămăliguță, supă de găină și lapte dulce. Îl lăsă singur să mănânce și merse în bucătărie după treburi. Gândul ei nu mai fugea de la Mihai. Dacă va apare taică-său, iar o să-l certe! Era mai bine să mai rămână câteva zile pe la mătușe-sa pe la Botoșani până-i pierea mânia bătrânului. - Când vine tata? - întrebă Mihai. -Trebuie să sosească, e la prașilă în Dealul Budăului cu lingurarii de pe deal
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Raluca îi aduse hainele băiatului. Mihai se îmbrăcă și plecă pe jos spre Botoșani. Se lăsase întunericul. Durerea din sufletul lui fu estompată repede de decorul campestru pe care noaptea pusese stăpânire definitivă. Îi păru rău că-l supărase pe taică-său, poate avea și el dreptate, îi făcuse atâtea necazuri, plecase de la Cernăuți de la școală, fugise de-acasă cu trupele de actori prin țară și-l adunase de pe drumuri, cheltuia cu nemiluita, acum venise fără nici un rezultat... Pe mătușe-sa o
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
conduci acasă, ca să ne amintim de rucărenii morți și toți prietenii de joacă ... Vorbea atunci Iulică de parcă ar fi vrut să-i vadă pe cei plecați și să își ia adio de la cei vii. Spunea că vrea să scrie despre taica și multe neștiute, dar spusul se oprește în țărâna bătucită de joaca noastră ... Acum am rămas eu ca să scriu despre tine, prieten bun, c-ai trudit mult în istețime, spre culmile lumești, și rog pe Dumnezeul viu să dea odihnă
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
mătușă, femeie înțeleaptă care lucrase o vreme și la un patron arab, maică-sa o adăposti acolo și îi spuse să fie fără grijă că, după ce mai bea o sticlă de țuică, va ști ea cum să-l convingă pe taică-său și tot neamul lui de sărăntoci și păguboși să se poarte creștinește. În consecință, a doua zi, sfârâind de sete și cu genunchii moi, tatăl începu să facă, în fundul curții, chirpici pentru o nouă cameră. Deși înjura încetișor printre
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
frecându-și pleoapele. - Mama, îmi faci turte? Mi-ai promis că-mi faci turte! - Da, Măriuca, îți fac turte, ți-am promis de cu seară! - Vreau chiar acum! Îmi faci? - Da, puiul meu, îți fac! Dar mai așteaptă să mănânce taică-tu, că pleacă în pădure!... - Tati, de ce pleci în pădure? Mai bine stai cu noi în casă! - Trebuie să plec. Nu ți-am promis să-ți aduc de Crăciun blăniță de jder pentru bundicica ta cea nouă, cadou de sărbători
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
tată maaare, vinooo să stăm de vorbă la sculărie. Aha. Meșterul începuse să priceapă cum stau lucrurile. Uite cum își câștigă Păcălici banii de băutură. - Tată mare, vino să stăm de vorbă la sculărie. Mă auzi? la sculărieee! - Am venit taică, rosti meșterul apăsat și mai târziu îi fu greu să își aducă aminte care din cei doi ieșise prin portieră izbind-o de țâțâni și care trecuse prin parbriz făcându-l țăndări. Sigur e că Piticu s-a oprit la
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]