96,454 matches
-
afemeiat Henry Roth (Adam Sandler) se îndrăgostește de Lucy (Drew Barrymore), care, din cauza unei lovituri la cap, nu poate reține ce i se întâmplă decât 24 de ore; ea retrăiește constant ziua în care a avut loc accidentul, ajutată de tatăl și de fratele ei... Dar Henry, după ce o cucerește zi de zi, se hotărăște să spulbere iluzia, din nou în fiecare zi, cu ajutorul unei casete, și apoi, cu ajutorul unui jurnal ținut de Lucy. Speranța că personajul care suferă de pierderea
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
Cătălin D. Constantin "TATA : Numele de străzi sînt adrese... Să nu uiți asta... MAMA : Da. Da... De ce or fi existînd atîtea nume și adrese pe lume ? TATA : La asta încă nu m-am gîndit... Poate fiindcă sînt cuvinte... De exemplu, tu știi de unde vine
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
Cătălin D. Constantin "TATA : Numele de străzi sînt adrese... Să nu uiți asta... MAMA : Da. Da... De ce or fi existînd atîtea nume și adrese pe lume ? TATA : La asta încă nu m-am gîndit... Poate fiindcă sînt cuvinte... De exemplu, tu știi de unde vine numele VATĂ? (Eleonora plînge) MAMA : Nu-mi amintesc... Eram tînăra. Da, da... Am uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
fi existînd atîtea nume și adrese pe lume ? TATA : La asta încă nu m-am gîndit... Poate fiindcă sînt cuvinte... De exemplu, tu știi de unde vine numele VATĂ? (Eleonora plînge) MAMA : Nu-mi amintesc... Eram tînăra. Da, da... Am uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș putea să-ți explic exact cum, dar de acolo vine... E o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da, da... E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai scurte... TATA : Firește
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
uitat... TATA : Numele VATĂ vine de la cuvîntul FARMACIE... N-aș putea să-ți explic exact cum, dar de acolo vine... E o prescurtare... FARMACIE-VATĂ... Observi că e mai scurt?... MAMA : Da, da... E mai scurt... Toate cuvintele sînt mai scurte... TATA : Firește... Dar oamenii le lungesc... Le lungesc și atunci sensul lor se prescurtează. De exemplu : VATĂ-FARMACIE. Observi că e mai lung? Adineauri, VATĂ era mai scurt și acum FARMACIE e mai lung... Ciudat, nu?... Se lungesc și se golesc..." (Gellu
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
e un cuvînt care provine de la FARMACIE. Și jocul de retragere sacadată al actorilor unul din fața celuilalt amplifica, într-un fel simplu, dar care poate fi doar văzut, nu și descris, sugestia acestui joc plin de sens absurd al replicii Tatălui. Insula: parodia cea mai direct literară a lumii ca teatru. Nepotul lui Rameau: puține rescrieri postmoderne reușesc un joc atît de subtil cu textul de la care pornesc. Piesa cea mai scurtă, Exact în același timp, are o construcție perfectă... Poate
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
orășelul Opatów, se va naște și scriitorul la 4 august 1904, al patrulea copil al unei familii cu stare mijlocie; fusese precedat de doi frați, Janusz și Jerzy, și de o soră - Irena. Proprietar funciar și industriaș din regiunea Sandomierz, tatăl își rotunjea copios veniturile nu prea consistente ale moșiei Maloszyce cu subsidiile obținute ca președinte al unei centrale pentru colectarea fierului vechi și ca membru în mai multe comitete și consilii administrative. Căsătoria cu fiica unui alt moșier din același
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
tinere. Prin urmare, copiii se vor strădui să imite și să urmeze sau, dimpotrivă, în raport de afinitățile elective și preferințele sentimentale, pe unul sau pe celălalt dintre cei care i-au adus pe lume. Bărbat frumos, prezentabil și rasat, tatăl se bucura de reputația unui om serios, responsabil și onest. Profunzimea spiritului, mai degrabă obișnuită, și preocupările destul de restrânse erau compensate de o luciditate activă, deosebit de utilă în îndeplinirea obligațiilor administrative. Totdeauna prestantă, atitudinea lui în societate slujea drept exemplu
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
prea greu de închipuit că existența lui Gombrowicz în copilărie n-a fost marcată de căderi materiale notabile. Din contră, vârsta fragedă a primelor impresii și deprinderi a decurs fără modificări spectaculoase, aci timorată de sobrietatea comme il faut a tatălui, aci înflorind fără griji, încălzită de razele mângâitoare, câteodată capricioase, ale dragostei materne. Această atmosferă idilică, rurală, durează până în 1911, când are loc prima schimbare mai importantă, pricinuită de stabilirea întregii familii în Capitală. Abia la Varșovia, având încă proaspete
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
trei: Ospăț la contesa Kotlubaj, 5 minute înainte de a adormi, întâmplări pe bricul Banbury, adică aura spiritului lui F. Zantman, toate scrise între 1928-1933 și publicate în volumul Memorii din perioada maturizării în 1933, an în care îi moare și tatăl. O ediție lărgită va apărea în 1957 cu titlul insolit Bakakaj (numele unei străzi din Buenos Aires, va deconspira autorul). Precumpănitor negative, ecourile criticii l-au impus totuși cel puțin în atenția colegilor de breaslă. Solicitat de periodicele timpului, începe să
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
și altele, o colaborare mai statornică având-o la "Kurier Poranny" din 1934, unde semnează rubrica de critică literară. Recenziile tipărite aici vor închega al zecelea volum de Scrieri alese, apărut în 1973. Tot acum, în timp ce-și priveghea tatăl bolnav, scrie și comedia Iwona, principesa vinului de Burgundia care va vedea lumina tiparului abia în 1938, în revista "Skamander", și separat în 1958; premiera va avea loc în 1958. înainte, însă, de publicarea piesei, Gombrowicz tipărește primul său roman
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
Appelfeld, născut în 1932 la Cernăuți, într-o familie de evrei asimilați, care se considerau europeni și vorbeau fluent germana, franceza, dar și ucraineana și româna. Tragedia lor a început în 1940, cînd mama a fost ucisă de naziști, iar tatăl și fiul deportați. Micul Aharon, în vîrstă de 8 ani, a reușit să fugă din lagăr și a supraviețuit patru ani, ascuns în pădurile ucrainiene. După război, la 14 ani, orfanul a ajuns în Palestina, iar după înființarea statului Israel
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
Gabriela Ursachi Ion D. Sîrbu s-a născut la Petrila, în 1919, într-o familie muncitorească, dintr-un tată miner. Acesta i-a sugerat fiului că urarea "Noroc bun!", dincolo de aparența unui pleonasm, este, mai degrabă, o îmbărbătare ce vine în întîmpinarea ostilităților soartei. Căci "norocul" poate fi și "rău", dacă Istoria te aruncă în primele linii ale războiului
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
proletară" tocmai doctrina marxistă. Tot o "paradoxie" ideologică trăiește și Paul Georgescu, un posibil "coleg de destin". Născut la }ăndărei, "adică lumea în țăndări", cum singur își preliminează "norocul", criticul și prozatorul ialomițean are parte de o educație "printre cărți". Tatăl, medic, tace " masiv", refuzînd să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
refuzînd să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl mimează îngrijorarea "folosului" viitor, iar cînd acesta (ilegalist și el) îl anunță că e publicist la România liberă, medicul îi temperează entuziasmul cu o vorbă din Clemenceau: "Le journalisme mčne ŕ tout ŕ condition d�en sortir". Din jurnalism fiul
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
asculte saga familiei sale. Un joc de tarot, o potriveală în cărți care dictează, într-o istorioară numai bună de revista Povestea Mea, viața unei femei și a fiului ei. Care suferă de complexul paternal - al dispariției premature a autorității tatălui. De aici dezordinea, haosul și pornirile mistice care-i marchează adolescența. Pentru ca, până la urmă, totul să se sfârșească cu bine - printr-o carieră de filozof-antropolog-scriitor - ca într-un scenariu hollywoodian. Filo scrie manifeste în genul La Familia, se ia de
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
sunt în bună parte traduse în germană: Cartea lui Hrabal, Pe Dunăre în jos, Francisco da Pinta, O femeie, Harmonía Celestis, un copleșitor succes de librărie și în Germania, este saga familiei Esterházy, iar Ediție îmbunătățită este romanul complementar, consacrat tatălui, după ce autorul descoperă că părintele său a fost informator al securității comuniste. împreună cu Imre Kértesz, Péter Esterházy mai este autorul unui fermecător volum de proză intitulat O povestire. Două povestiri, istoria unei călătorii din est spre vest, pe același traseu
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
eroziune, supraviețuind incredibil, pe un fragment de papirus, pe un colț de piatră, pe un petec de mătasă. Poetul nu știe niciodată spre cine trimite poemul. Aveam vreo zece ani cînd, în- tr-o fabuloasă poiană situată în pantă, pe care tatăl meu o cosea, m-am uitat la un pîlc de mesteceni ca și cum îi vedeam pentru prima dată. Erau sublimi, aerul se răsfăța atingîndu-le pielea argintie, frunzele lor gesticulau înțelesuri indescifrabile prin fața norilor. M-am îndreptat spre unul din ei, m-
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată de familie în interpretarea lui Harold Pinter (da, celebrul dramaturg englez). Oare ca să faci un film pe măsura textului trebuie să păstrezi cât mai puțin din acesta?
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
s-a părut. După câteva secunde Îl auzi din nou, chiar mai clar. Ce ar putea fi? — se Întrebă, dar În capul său răspunsul nu era de găsit și oarecum Înciudat de aceasta Întinse mâna spre a-l trezi pe tatăl său care doar la câțiva centimetri de el pufăia de zor răpus de oboseala unei zile trecute. Reuși doar la a treia Încercare, deși omul ca orice cioban avea ceva simțuri treze pentru orice s-ar putea ivi fie că
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
Ionel Jurubiță, este un fel de Păturică remodelat, pe tipul 2004, nu cine știe ce diferit de altfel, încât să pară ceva inventat... momentul 1848 nefiind complet străin de tipul 1948, un secol și nimic mai mult. Întâi, autorul adevărat al Ciocoilor, tatăl lui Păturică ", Julien Sorel-ul prozei române ", profesor de muzică, are viziunea unui muzician de pe la începutul veacului al nouășpelea, care merită să fie cunoscută, de exemplu, drept prima generație de cronicari muzicali ai culturii române, fără nici o exagerațiune: "...ciocârliile se înălțau
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
în acest amestec de lacrimi și vînt nu ai cum să nu ți-l amintești pe simpaticul idealist - o treime om sau doar o pătrime. Această zi marchează fratricidul și suicidul, ca să nu mai punem, desigur, la socoteală răfuiala cu Tatăl și Sfîntul Duh. Să zaci acum sub umbrelă ar fi un semn de trădare, chiar dacă nu poți să stai pe prundiș pe burtă. El, de asemenea, s-a plimbat pe malul mării și a văzut genunea și uscatul, o pînză
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
femeile, era foarte... Cum să-ți spun? - Curvar. - Așa-mi venea să zic - a șoptit unchiul, rezemat strâmb de tăblia patului și cu privirea pierdută-n amintirea a tot ce Miquel nu trebuia niciodată să știe despre viața personală a tatălui său. Și unchiul preciza că la șaișpe-șaptișpe ani își făcuse deja debutul la Manyana. Eu, în schimb, nu m-arătam grăbit. El m-a dus, făcând, cu mutra-ncruntată pe care-o avea de mic, pe versatu-n femei, în curve, șampanie
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
simțit mai liniștit. - În afară de tine, c-acum nu-mi mai pasă, au mai știut încă trei persoane: și de-aș avea putere să repet crâmpeie de viață... n-ar fi trebuit nici ele s-o știe. - I-ai spus lui tata? - Nu. Nici eu nu știam. Nimeni nu-mi explicase ce-nseamnă să fii homosexual. Pe-atunci se zicea fătălău, poponar, domnișoară, nu homosexual, cum ziceți azi, între altele fiindcă era ceva de care nu vorbea niciodată nimeni. Eu trăiam asta
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
zi străbunicul tău Maur II. - Da? - Da. Am putea face din el poet. Și m-a-nscris la Litere și Filosofie. N-am protestat, căci mă simțeam bine pe urmele clasicilor. Și m-am îndepărtat deocamdată de Pere, destinat să-și ajute tatăl, pe bunicul Ton, la fabrica familiei. Și mersul cu cărți sub braț m-a transformat în cineva special, căruia i se iartă că-i un pic cam bizar, și-n nopțile vesele ale anilor charlestonului și-ai petrecerilor, atât la
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]