959 matches
-
ai să te duci la pădure, să aduci un car cu lemne. Că, uite, e toamnă, și ca mâine are să vină iarna. Iar soba, săraca, nu știe să facă altceva decât să ardă lemne, ca să ne deie nouă căldură. - Bine, tataie, am să mă duc eu la pădure, că știu unde-i, da’ oare cum am să mă descurc eu acolo singur?!... - Aș merge și eu cu tine, dar nu am cum. Am niște treburi pe care nu le pot lăsa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pădure, că știu unde-i, da’ oare cum am să mă descurc eu acolo singur?!... - Aș merge și eu cu tine, dar nu am cum. Am niște treburi pe care nu le pot lăsa de azi pe mâine. Așa că... - Da, tataie, da’ ce-am să mă fac eu în pădure?... - Ei, lasă că ai s-o scoți tu la capăt, am eu credința asta. Are să te învețe ea nevoia ce și cum să faci. Când a auzit flăcăul că nevoia - cine
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
în întâmpinare, fudul nevoie mare de isprava feciorului: - Brava ție, dragul tatii! Brava! Ai făcut o treabă tare bună, de om priceput. Nici eu nu o făceam așa. Ai văzut tu că nevoia ți-o sărit în ajutor? - Care nevoie, tataie hăi, că am strigat-o până ce am răgușit, da’ nevoia asta a matale nici nu m-o auzit. Sau s-o făcut că nu mă aude... - Ei, află tu, măi băiete, că tot nevoia te-o ajutat. Numai că tu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
burzului Gabriel. „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!“ și trânti halba de masă cu zgomot, că lumea de la mese întorcea deja capul, aruncând priviri îngrijorate... „Taci, măi băiatule, ți s-a urât cu binele?“, se întoarse un bătrânel la el. „Ce-i tataie, matale ți-ai trăit traiul, ți-ai mâncat mălaiul, ce mai dorești de la mine? Ați construit societatea socialistă multilateral dezvoltată și mama stă cu orele în picioare la rânduri, la mâncare.“ Rodicuța se înverzi, se scursese sub masă... Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
auzit și văzut de cineva, să fie admirat, dar tot drumul era pustiu. „Nu e nimeni să mă vadă călare, dar... până acasă mai este. Voi fi văzut la intrarea în sat. Să vezi ce bucuroasă va fi mama! Dar tataie... se va supăra? Niciodată n-a vorbit despre călărit cu mine. A zis odată ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” Bătrâna
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
s-a întâmplat și, destul de orgolios, nu ar fi vrut să fie luat în râs. S-a apropiat spășit, încet, cu cea mai potrivită expresie de nevinovăție pe care o putea înfățișa. Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-a vorbit bunicul mângâindu-i fruntea. Vino lângă mine, aici, pe bancă! Bunicule, de ce ai dat numele acesta la iapa matale? Hm! Despre asta-i vorba? se miră bătrânul privindu-l cu luare aminte. Când
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de la depărtare. Și câinii vorbesc în limba lor și pisicile și păsările... Toate vorbesc, Tudorele, fiecare pe limba lui. Așa le-a lăsat Dumnezeu să se-nțeleagă... Da’ pot vorbi așa... ca noi, cu oamenii, pe limba noastră, bunicule? He-he, tataie! Ei înțeleg ce le spunem, doar. După un timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
oamenii, pe limba noastră, bunicule? He-he, tataie! Ei înțeleg ce le spunem, doar. După un timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte. Apoi... mai stăm
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Vasile. Poftim. Cred că e ceva important, un profesor nu Îi scrie unui elev decât dacă Îl consideră destul de inteligent pentru asta, nu? — Ai dreptate. O voi citi mai târziu. Îmi dai și mie o gură de vin rece, de la tataie? — Așa te vreau, măi băiatule. Hai să bem un șpriț amândoi, ce p... mă-sii. Și cu mișcări tinerești, Înduioșătoare, a scos din frigider o sticlă și un sifon, a făcut două șprițuri, au ciocnit și au băut paharele până la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu vă pot învîrti pe străduțele astea pînă vi se face lehamite, chiar înainte să urcați am făcut plinul, așa că putem să-i dăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ieri? Cum, guriță, de ieri? Ca să fac câțiva kilometri acolo? Când ai de trecut și niște munți, te socotești... Și de ajungi mâine Îi bine. Numa' să ajungi! Ajungi după cum le rânduiește bunul Dumnezău. Lasă-l pe Dumnezeu În pace, tataie, că nu dă iel Îi vorba aci. Nu? Da' de cine? Dă ăștia de la chefere, fire-ar ei a dracului! Păi, dacă să-ntâmpla așa ceva la noi, Îi mestecam ca p-o gumă dă mestecat și dup-aia Îi lipiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fericire. Se-ndeasă frigul. De unde vine atâta frig? Parcă poți să știi? Avem relații cu atâtea state că nici nu mai știi care dă pă unde ie. Pe vremea mea, știam una și bună: frigul vine de la... S-a schimbat vremile, tataie. Acum poa' să vină dă oriunde, că suntem liberi... Da' noi suntem o țară mică. Unde intră atâta frig? O parte intră În țară, o parte intră În noi... Răspunsul, ca și Întrebarea de altfel, nu Îl surprinse Însă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
te ferească Dumnezeu! Mai ales dă la Putna. D-acolo zice că se recrutează cadrele lor dă conducere. Un fel dă „Ștefan Gheorghiu” a lor, da' pă bază dă credință. Și mormântul lu' Ștefan acolo, că dă piatră să fii, tataie, și tot Îți dă lacrimile dă patriotism și dă mândrie națională. Acum, io l-am văzut când a deschis ușa care nici nu să poate Închide la drept vorbind, la ce dă troiene e pă culoar, și când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cerebral, dar încă nu-și amintea nici o boabă de engleză și bătea câmpii în germană. Kay îi puse în farfurie carne de curcan și de gâscă, iar Lee îi ascultă toată noaptea monologurile în nemțește, strecurând câte un „Zi-le, tataie, că le zici bine!“ și „Curată nebunie, omule!“ de fiecare dată când tata se oprea să-și tragă răsuflarea. Când l-am dus înapoi la azil, îmi făcu un semn obscen și reuși să intre înăuntru fără să aibă nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe zgripțuroaica aia stearpă de nevastă-mea în Charlestown, Massachusetts, pe 1 martie 1930 după Hristos, și nici c-am privit peste umăr. Dar Betty mi-a scris că are nevoie de un loc unde să se aciueze, așa că... — Scurteaz-o, tataie, îl întrerupse Lee. Când ai văzut-o ultima dată pe Elizabeth? — Ușurel, colega, am intervenit. Omul cooperează. Continuați, domnule Short. Cleo Short se foi în scaun și se uită cruciș la Lee. Înainte să facă pe deșteptul boxerul ăsta, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
notat informația, după care l-am întrebat: — Știați că în ultimul timp a fost în L.A.? Cleo Short își mută privirea piezișă de la Lee spre mine. — Nu. — Din câte știți dumneavoastră, avea dușmani? — Doar pe ea însăși. — Fără răspunsuri șmechere, tataie! interveni Lee. I-am șoptit: — Lasă-l să vorbească. Apoi am spus cu voce tare: — Unde s-a dus Elizabeth în iunie ’43, când a plecat de-aici? Short făcu un gest amenințător cu arătătorul. — Spune-i colegului tău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
șoptit: — Lasă-l să vorbească. Apoi am spus cu voce tare: — Unde s-a dus Elizabeth în iunie ’43, când a plecat de-aici? Short făcu un gest amenințător cu arătătorul. — Spune-i colegului tău că dacă îmi mai zice tataie, îl fac și eu boxer de doi bani! Spune-i că lipsa de respect e o sabie cu două tăișuri! Spune-i că eu însămi i-am reparat comandantului Horrall frigiderul Maytag 821. Cum mă vezi și cum te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
grăbim puțin? — Potolește-te! Ce slujbă avea Betty cât a stat aici? Sheryl pufni: — O cabotină! Betty nu avea nici o slujbă. Tot împrumuta mărunțiș de la fetele de-aici și cerșea pe bulevarde băutură și mâncare de la indivizi de vârsta lui tataia. Uneori dispărea vreo două-trei zile și se întorcea cu ceva bani, apoi ne spunea tot felul de povești cusute cu ață albă despre cum a făcut rost de ei. Era o trombonistă clasa-ntâi și nimeni nu credea un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ascult până când aud o minciună sfruntată. L-am încolțit mai întâi pe Bidwell. Tremuratul său făcea ca scaunul să i se clatine sub picioare. M-am întins și am apucat cârligul, ca să-l țin nemișcat. — Povestește-mi despre Betty Short, tataie. De ce-ai omorât-o? Privirile bătrânului implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
implorau milă și am evitat să mă uit la el. Fritzie, care examina cazierele de pe perete, rupse tăcerea: — Nu fi timid, băiete. Păsăroiul ăsta îi obliga pe băieței să-i sugă pixul. Am zgâlțâit și am smucit de cârlig. Hai, tataie, spune adevărul! De ce i-ai făcut felul? Bidwell răspunse cu voce stinsă, bătrânească: — N-am omorât-o eu, domnule. Voiam doar să ajung într-o închisoare de minimă securitate. Nu voiam decât trei mese pe zi și un pat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-l să intre. Felix S 23 privi șovăitor spre ceilalți, apoi se îndreptă spre ușă, trase zăvorul, scoase lanțul și apăsă pe buton. Ușa nu se clinti. — Poftim, s-a blocat și asta! zise comandantul Felix S 23. Un moment, tataie, că ți-o deschide băiatu’, făcu vocea de dincolo, și-ndată se auzi un zgomot fin de scule răscolite, apoi ceva meșterind la broască și, în fine, în mai puțin de-un minut, ușa cedă. — Săru-mâna și să vă trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
deja o sinteză care mie îmi scapă ? Timorat, mă întorc la cîrciuma mea să beau o bere. Singur... Visul unei nopți de mai — După cîte ai povestit pînă acum, am impresia că intri în categoria „bărbatului tradițional” ! — ! ? — Studii de piață, tataie, stiluri de consum, lasă, nu te obosi matale - mă ia B. peste picior. Ia să vedem : Nu face cumpărături fără o listă pregătită de acasă - de regulă, de către nevastă. Așa e ? — Da’ bineînțeles ! recunosc eu. Da’ să știi că pînă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
n-am habar Ce e un cireș amar! POVEȘTILE LIVEZII Multe au povestit copacii, și glasurile livezii îmi aduceau întâmplări petrecute demult, când bătrânii copaci erau niște puișori slabi, fără sprijin. Unii au fost plantați de bunicul bunicului, alții de tataia, și așa până în zilele mele. Ascultam glasul livezii când mergeam în primele ore ale primăverii să mângâi mugurașii abia plesniți pe rămurelele încălzite de soare. Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
înapoi. După ce l-a convins pe bătrân, nimeni și nimic nu-i mai putea sta în cale. Anuca, de mică, se dovedea a fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mulțimea e curioasă și necunoscătoare în ale profunzimii sufletelor celor doi. În urmă, ajung la locul în care s-au întâlnit. Acolo se opresc, se privesc atent unul pe altul, și, când să și dea mâna, a despărțire, plodul întreabă: tataie, dar cine e moșul ăsta? A, da, că uitasem să vă fac cunoștință. Am văzut că ai cam uitat, dar te iert. Ești în etate. Râd cu toții. Fostul rege ia mâna copilului în a sa, și zice: eu am fost
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]