1,731 matches
-
luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile sale se adeveriră În momentul când verifică și restul banilor, costatând,de fapt,primise În schimbul dollarilor teancuri de hârtie albă. Fiecare pachet de zece mii lei, avea pe ambele fețe câte o banknotă originală de 1oo lei, În timp ce mijlocul era umplut cu hârtie albă În așa fel măsluită Încât, păcăleala o putea suporta oricine...!! Mai mult, excrocul mersese
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oare merge Înapoi...? Înțelegând despre ce-i vorba, Tony Pavone acționă pe moment. Numără două mii de lei, așezându-i În sertarul Întredeschis al biroului făcând precizarea. „O mică atenție, domnule director...!” Fără pic de jenă, Directorul Comercial luă În mână teancul de banknote, le privi câteva momente apoi Începu să numere. Îndoi banii cu atenție, privind gânditor la repartiția de carton asfaltat, dând impresia unei aproximative calcule ca În final să comenteze. „Cantitatea de carton asfaltat e destul de exagerată...! Te văd
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înghesuite rînduri de cărți, ticsite pînă la refuz. Alte volume, de format mai mare, fuseseră așezate culcate deasupra acestora, În vreme ce altele se ridicau În zigurate impresionante cu baza pe podea sau zăceau În stive aflate În echilibru precar sau În teancuri povîrnite, pe blatul peretelui despărțitor. Acest spațiu cald și umed În care Își găsise adăpost era un mausoleu al cărților, un muzeu al comorilor uitate, un cimitir al lucrurilor necitite și de necitit. Volume vechi, legate În piele, crăpate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe foile ce se adună În teanc lîngă mașina de scris. Există un pasaj În Fantoma de la Operă În care fantoma, un mare geniu care trăiește ascuns din cauza urîțeniei sale extreme, zice că lucrul pe care-l dorește cel mai mult pe lume este să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna făcută pumn pe mîner, ca un copil, și mestecînd foarte Încet. Am sperat să-mi mai vorbească, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu titlul În sus. Am urcat În vîrful stivei celei mai Înalte, iar el a tras de căruciorul În care tronam cărțile și eu și am pornit pe strada Tremont către parcul din apropiere, scăldați În lumina caldă a soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor și cosînd tot acest talmeș-balmeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mână și privindu-se-n ochi. O odaie de mansardă cu o masă, un scaun și-un pat, în care un cadavru descompus, mumificat stă prăbușit cu capul pe masă, cu părul căzut, cenușiu, împrăștiat ca puful de păpădie peste teancul de manuscrise din care izvorăsc raze galbene de lumină. Părinții mei făcând dragoste într-o odaie mizeră de mahala. Un copilaș în țarcul lui cu zornăitoare întinzînd mâna, și ursul de cauciuc tîrîndu-se singur către el pe cearșaf. Ceva mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și legate într-un cearșaf. Am aerisit camera pentru prima dată, căci ninsoarea a stat și aerul e atât de strălucitor, încît parcă aș respira munții albaștri din depărtare și soarele din cetina brazilor. Am lăsat afară din valiză doar teancul de hârtii pe a cărui ultimă filă scriu câteva ultime rânduri. Voi pleca de aici șchiopătând dintr-un șold, însă viu. Voi sui în mașină și voi urma linia sinuoasă a șoselei până-n Sinaia. Voi coborî pe Valea Prahovei, 182
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
corectură. Momentul greu e când încerc să anunț acasă că nu mai am serviciu. Explic (apare și taică-meu!) că mă obișnuisem, că vreau să bat la mașina de scris o carte. Și, uite, tocmai acum mi s-a terminat teancul de file albe. Mă gândesc că voi continua, dar nu am bani pentru colile de hârtie. (Vizualizez foarte distinct mașina mea de scris, cumpărată la Suceava, când eram medic, un Consul, mă costase o leafă!) Mă obișnuisem și cu împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
irealitate. Ca să mă acomodez cu viața de toate zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am pus în ordine un teanc de hârtii. Vroiam să arunc totul la gunoi, când am văzut o fotografie îngălbenită din timpul când trăiam în România. Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi s-a tăiat respirația. Inima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în mintea unui occidental despre România cu legenda lui Draculea. Intrarea în pavilionul României e obturată parțial de o casă de beton, instalată de Mona Vătămanu și Florin Tudor, ce pare a consuma spațiul până la claustrofobie. Senzația e accentuată de teancul masiv de ziare, instalate în același spațiu, și care au fost publicate în 150.000 de exemplare pentru a fi distribuite gratuit ca supliment discursiv al expoziției. Publicația, intitulată Memosphere. Rethinking Monuments, cuprinde o serie de articole care contextualizează regândirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
în care e retrasat topografic locul faptei. Pe pereți sunt suspendați saci de ciment stigmatizați din care s-a prelins pe ziduri praful. În fine, ultima lucrare, instalată pe o cuvertură așezată pe jos la intrarea în spațiu, este un teanc cu câteva exemplare din cartea CEAU, editată de Christoph Büchel și Giovanni Carmine, reproducând o colecție de 300 de tablouri și lucrări grafice, produse în vremea comunismului, care îl portretizează în diferite ipostaze pe Nicolae Ceaușescu. Proiectul monumentelor cu bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fiecare dimineață, trece pe la fiecare din cele zece paturi și stă de vorbă cu noi. Se așază pe marginea patului meu și mă privește în ochi. Uneori uit să-mi acopăr pieptul, iar lui nu-i scapă asta. Privește apoi teancul de pagini de pe noptieră. A promis să nu mi le ia până nu termin, în rest, evident, nu am ce discuta cu el și nici cu altcineva. De altfel, nu sânt singura persoană din salon care scrie. La geam e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci - cine a scris? Nu mai am mult. În câteva zile termin. Și apoi voi lăsa teancul ăsta de pagini pe masă, căci n-am mai multă pudoare decât Lavița. Poate să citească oricine, poate să-și închipuie oricine orice. Poate să se găsească orice motivație, orice interpretare acestei acoperitoare de oglindă, acestui text, acestei texturi, acestei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
furnir galben, păși pe deasupra castelului de cuburi și deschise larg cele doua uși minunat împodobite ale marelui scrin. Era mai încăpător decât ai fi putut crede. Un lemn roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-a nu se lăsa ispitit. O gură ușor asimetrică deasupra unei bărbii ferme, deși înguste. Fața lui avea puțin de arătat. În afară, în stânga mașinii de scris, chiar sub carul care se tot deplasa tresărind, am mai văzut un teanc de foi dactilografiate. Prima avea titlul REM. Erau multe, cel puțin o sută, dar pentru moment nu mă interesa decât tânărul. Acesta nu-mi dăduse nici o atenție, deși, măcar cu coada ochiului, nu se putea să nu mă fi observat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre, cum era așezat pe scaun, se aflau la același nivel) și mi-a zâmbit, ca și cum m-ar fi așteptat. Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel nici nu l-aș fi isprăvit decât în câteva zile. La început n-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochi, ci la nivelul bărbiei, spuse: Poate iei de la mine, ce zici? Ia, te rog. Pentru Dumnezeu, primește! Iei, da? Ia, nu mai sta pe gânduri. Și dădaca șlepăi rapid spre bucătărie de unde, peste un minut, se întoarse cu un teanc de hârtii de zece ruble. Știam că strânsese acești bani în ani de muncă, că i-a adunat ca să-i ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe, când nu va mai avea putere să muncească, să aibă și ea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la ușa camerei; ajunși acolo, scoase cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aștepți ca după o sută de ani un călător pierdut să se împiedice de ei? — Nu știu, și nici nu mă interesează. — Ascultă-mă, fiule...! interveni Laila, ce se așezase pe o piatră, în timp ce se uita cu atenție la un teanc gros de bancnote foarte noi pe care i le dăduse Aisha. Tu ești șeful familiei și întotdeauna ți-am respectat hotărârile, dar fratele tău are dreptate, și să lași aici toți banii ăștia n-ar ajuta pe nimeni... Sunt mânjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai mult nici mai puțin decât un camion...! — Nu e un cap de țară! — Și unde ajungem dacă o să cheltuim banii așa...? Gacel se văzu obligat să intervină, așa că, lăsându-se pe vine lângă maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână și i le flutură foarte încet în fața ochilor. — „Asta“ ajunge ca să plătim un camion care să ne ducă foarte departe... - spuse, în timp ce cu cealaltă mână îi mângâie părul, așa cum îi plăcea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Iartă-mă, puiule, dacă nu pot veni după chemarea ta la Iași, dar, cum au căzut sărbătorile pe dos, am avut atâta de lucru zilele acestea încît nu m-am putut urni din loc. Ba mi-am legat cărțile în teancuri, ca să mă mut, ba mi-am căutat casă, și pe lângă toate acestea mai sunt bolnav și trupește, dar și mai mult sufletește. Ca și când n-aș voi de ciudă sau de îndărătnicie, așa imputări mi se fac, poate... poate pentru ca să se
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
luând în mână manuscrisul cărții mele, un experiment bizar cu titlul Memorii ale unui Casanova monogam. Pe ăsta trebuia să-l arzi. — Mai bine mi-aș arde brațul drept, ripostă ea. Am pus cartea la o parte, am luat un teanc de poezii. — Să vedem ce are de spus despre viață acest tânăr necunoscut! Și am început să citesc cu voce tare o poezie, o poezie în germană: Kühl und hell der Sonnenaufgang, leis und süss der Glocke Klang. Ein Magdlein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
X, încrustate cu sidef, erau risipite de-a lungul pereților pe care atârnau câteva mici picturi de priveliști de pe Bosfor. Biroul avea o masă simplă de stejar, încheiată însă rustic, cu ajutorul unor pene de lemn. Pe ea se aflau un teanc de registre și, la un capăt, o mare mașină de scris, "Yost". Pe pereți se vedeau tablouri alese cu gust, o copie veche după Salvator Rosa, reprezentând un peisaj marin napolitan, un Grigorescu autentic, o culă de Juan Alpar și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]