1,695 matches
-
câte doi potronici pentru coșul de piatră, iar cei ce o cară să dea câte patru potronici pentru un coș de piatră. Acum mi se pare că treaba îi lămurită de-a binelea.” După aceasta, am început să răsfoiesc prin teancul de acte pus de bătrân pe masa mea. Unul dintre ele mi-a atras atenția numaidecât. Am citit doar câteva cuvinte, care m-au făcut să-l întreb pe călugăr: Spune-mi, te rog, părinte, ce-i cu „Biserica dispre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zilei,în care, cei de la magistrală, vor ajunge și aici, cu plata despăgubirilor celor pe ale căror pământuri va trece acest mare, vestit și controversat drum de smoală, beton și fier. În sfârșit, ieri, cei așteptați au sosit. Au numărat teancurile de bancnote tuturor celor care au fost de față. Deci - și familiei lui Cocorânză Andrei. Au primit, el și Fantazia, o jumătate de sac de bani. Mai bine de două miliarde de lei! S-au dus în dormitorul de campanie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Hai cu mine să-ți arăt ceva". Camera din față era cufundată în întuneric și mirosea a busuioc. Tata a deschis oblonul de la fereastra dinspre curte, ca să pătrundă lumina, apoi a ridicat capacul laviței, scoțând de sub valurile de pânză un teanc mare de hârtii, legat cu sfoară, pe care mi l-a întins. Erau chitanțele date "unchiului George" când îi ceream bani ca să-mi cumpăr caiete, maculatoare sau alte rechizite. Le-am recunoscut imediat, dar m-a șocat faptul că tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Lucas anunță că după ce Santiago și Lester se Întorc În Statele Unite, la Începutul lui ianuarie, Volvo rămîne Închis În garaj cu cheie, În așteptarea rezultatelor de la examenele de admitere ale lui Bobby. „Dacă intri, e al tău, adăugă, Întinzîndu-i un teanc de bancnote ca să aibă de cheltuială pînă la Anul Nou; o săptămînă de distracții Îți ajunge, din doi ianuarie te Închizi În casă și te pui pe Învățat“. Bobby se uită la Julius, de parcă i-ar fi spus o să rămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu că s-ar putea. Sunt absolut sigur. Da’ , mai bine, ia ascultă! Domnu’ Firănescu al nostru e în mare amor cu madam Roșca. Ilustra învățătoare. Emerită. Evidențiată an de an. Scrisori de mulțumire cred că are, pe puțin, zece teancuri. Ca, de altfel, și iubitul ei Mihăiță” “Să fie sănătoși” “Așa, așa! Și să transforme școala în bordel! În casă de toleranță! Nuuu! Trebuie să le dăm la cap!” “Dă-le, sau dați-le, dacă puteți” “Aici e buba. Că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
totul o să fie bine, iar procesul o să se termine așa cum vrem noi. “Care noi?” “Eu, dumneata și tovarășul maior Blezneac” a spus străinul, arătând cu capul înspre anchetatorul brunet, care, la biroul său, stătea absorbit, cu nasul într-un uriaș teanc de hârtii și parcă n-auzise nimic. Ca trezit dintr-un somn adânc, Blezneac mormăi: “Da, da, așa e, cum spune tovarășul avocat...” La vreo lună și jumătate, l-au luat iar la anchetă. În birou se aflau acum străinul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai fusese făcută curățenie. În ceea ce fratele ei numea „camera familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale. Adună discurile împrăștiate și le vârî în spatele barului lambrisat pe care Mark îl montase singur, fără prea mare succes. Un poster cu o fată în bikini negri de piele, tolănită pe capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
The Boxcar Children. Surprise Island, Mystery Ranch și Caboose Mystery: trei din cele nouăsprezece volume, câte erau în total, cărți care pluteau din mână-n mână, revândute, așa cum pluteau acei copii orfani prin lumea lor distrusă de adulți. Stătu printre teancurile mucegăite din librărie, răsfoind coperțile uzate până când găsi una cu literele „M.S.“ schițate de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
coș, se aflau zece mere strălucitoare, lucioase, toate de aceeași formă și mărime. Nu putea spune dacă erau adevărate sau de decor până nu-și înfigea unghia într-unul dintre ele. În timp ce recepționera îi procesa cartea de credit, Weber răsfoi teancurile de broșuri pentru turiști. Toate erau înroșite de păsări cu moț purpuriu. Grămezi de păsări, cum nu mai văzuse niciodată. — Unde pot să mă duc să văd păsările astea? o întrebă el pe recepționeră. Ea păru stânjenită, de parcă lui tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suferă de ceea ce se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât cele noi. Noul piere înaintea vechiului. Buzele ei îl îngânau în timp ce vorbea, străduindu-se să țină pasul. Ea își puse palma întinsă peste teancul de acte. —Amnezie? Dar memoria lui e perfectă. Recunoaște pe toată lumea. Își aduce aminte totul despre... sora lui. Pur și simplu refuză să... Își prinse buzele între dinți și își lăsă capul în jos. Cascada de păr roșu se împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vrei să spun. Ăsta seamănă cu Harrison Ford, care se dă drept taică-meu. Astălaltă - așa a zis cineva că arăta maică-mea într-o zi bună. Dar nu-s nici pe-aproape, să știi. Stai așa un pic. Adună teancul de fotografii, mototolindu-le. De unde le ai? În mod stupid, Weber nu era pregătit pentru această întrebare. Trecu în revistă minciunile posibile. Își odihni fața în pumn, îl privi pe Mark în ochi și nu spuse nimic. Mark intră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
actori care seamănă un pic cu ai mei. Face câteva instantanee. Bum! Brusc, am un nou trecut. Și pentru că nimeni altcineva n-are mai mult habar, rămân cu el pe cap. Lovi cu dosul palmei fotografia cu părinții lui. Aruncă teancul de poze pe masă, între ei doi, apoi își smulse electrozii de pe degete. Weber luă fotografia cu tatăl lui Mark Schluter. Poți să-mi spui ce anume nu ți se pare...? Mark îi smulse fotografia din mână. O rupse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
facială și profilurile psihologice. Puse zeci de întrebări, dintre care Weber putu răspunde doar la o treime. Hayes era impresionat. —E cea mai mare ciudățenie pe care poți s-o vezi ca să mai rămâi și întreg dup-aia! Lovi în teancul de notițe. Ei bine, domnule doctor, m-ați făcut să fiu mai interesat de caz. Presupun că pentru dumneavoastră e material științific de calitate. Dar acum ce-ar fi recomandabil? Cum să tratăm boala și nu doar simptomul? Weber se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de până atunci. Mark îl așeză pe scaunul jos și-i aduse o sticlă de bere mexicană și niște alune prăjite cu miere. Îi spuse lui Weber să tacă și se duse să scotocească în dormitor. Se întoarse cu un teanc de foi și un pix. Îi făcu semn lui Weber să-și pornească reportofonul, ca între vechi colaboratori. —Bine, hai să atacăm problema asta, o dată pentru totdeauna. Mark era remarcabil de vioi, depănând o poveste care umplea toate golurile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele. O să-i dau toate materialele pe care le-am găsit și o să-l pun la curent cu stadiul la care ați ajuns. —E... eu nu... mai am încă nelămuriri... Scotocind printr-un teanc de documente pentru Adăpost, îl răsturnă și-l împrăștie pe covor. Înjură brutal, apoi acoperi receptorul. —Te rog, spuse Weber. Întreabă-mă orice. Acum sau oricând vrei, după ce ajung acasă. Dar am crezut că... am crezut că o să mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunt însemnate cu săgeți adezive. Dă la ultima pagină: „Secretul, dacă-mi este îngăduit să parafrazez un vocabular sălbatic, se găsește în germenele nopții“. Lângă carte se află un CD player portabil și căști de urechi. Lângă player, un mic teanc de discuri. Îl ia pe primul - Monteverdi. Ea alege tocmai acest moment ca să iasă prea repede din dormitor, încheindu-se în grabă la nasturii bluzei de bumbac albastru-cobalt. Îl vede umblând cu discul. A prins-o; sprâncenele ei se încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-am cumpărat... după seara noastră. Ca amintire. Crede-mă, nu pricep o iotă. Îl pune înapoi deasupra teancului, fără să se mai uite. Nu vrea să vadă și celelalte discuri. Încrederea lui nu mai suportă alte teste. Ea traversează camera și-l îmbrățișează. În brațele ei, se descompune. Un pumn aflat la baza creierului său se deschide într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mereu amprentele, sau în timp ce am fost cu ea în parc și s-a prins în joacă cu alți copii. De cele mai multe ori, la birou ajung să mă instalez noaptea, cu veioza care împrăștie o lumină bună, blândă, în stânga laptopului, cu teancul de cărți în dreapta, continuat pe pervazul ferestrei, cu căștile pe urechi și cu Natalia dormind în pat, în spatele meu. Ionuț Chiva zice frumos, într-un material despre Canonul.net, unde ne ia la rând pe toți, cum și-o imaginează
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
pus mintea și sufletul la treabă și, privind retrospectiv, mi-a așezat corabia pe linia de plutire. Nu, n-am primit nimic de tradus de la Editura Humanitas, ci, printr-o conjunctură amicală, m-am trezit de la Nemira cu un întreg teanc de cărți din care să-mi aleg. Le-am citit în vreo două săptămâni și am ales Des choses cachées depuis la fondation du monde, enorma carte-interviu cu René Girard care face punte între La Violence et le Sacré și
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de ouă, felii groase de șuncă prăjită și teancuri de frigănele pe care le Învîrtea prin aer un bucătar Îndemînatic ca un jongler și pe care o ospătăriță voinică le aducea În goană la masă pe tăvi Încărcate pe care le purta pe sus, În vîrful degetelor bronzate, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spate și căutați-le, iar eu am să stau aici pînă le găsiți.“ Și chiar așa am și făcut. Am trecut În spatele tejghelei și polițistul a rămas pe loc pînă le-am găsit. „Uite-le!“ am strigat... tocmai la fundul teancului, cred c-am desfăcut cincizeci de pachete pînă am dat de ele și, drept să-ți spun, celor doi chinezi nu prea le-a plăcut treaba asta. Doamne, cum se mai uitau la noi cu ochii plini de dușmănie. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care știu că poartă pantofi pe măsura mea este domnul Grant. Dacă ai vrea să-mi dai niște pantofi vechi de-ai lui... de orice fel... ți-i plătesc. Am o groază de bani“ - a zis și-a scos un teanc de bancnote, era bine căptușit - „și-ți dau cît ceri.“ „Nu, Ed“ - și-am dat din cap - „n-am nevoie de banii tăi“ - nici nu m-aș fi putut atinge de ei, parc-aș fi luat bani mînjiți de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
litere care continuau în partea de jos într-un mod ciudat, ca și cum acolo ar fi fost o mică treaptă pentru ele. "Sütterlin", spunea David, împăturind hîrtia și punînd-o între cuiele mecanismului de direcție și talpa piciorului lui drept. Avem acasă teancuri de cărți cu astfel de scris." Mi se părea dificil să citesc și eram bucuros că-și asuma David această sarcină. Întotdeauna anunța exercițiul următor cu vocea lui calmă și adîncă, iar mie îmi era îngăduit să spun " Da" chiar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd sertarul, îl propti pe verticală lîngă scaun și puse hîrtia pe el, apoi scoase un stilou din buzunarul hainei, se așeză și începu să scrie cu litere mici, bine conturate, pe prima pagină: Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bănci, dar pe care stăteau puțini oameni de data asta. Oblonul a fost tras curînd. Ne-am așezat la rînd și o femeie ne-a dat rapid banii, întrebîndu-ne pe rînd cum ne cheamă și împingînd printre gratii cîte un teanc de bancnote și monede. Eram surprins de grosimea teancurilor și de felul nepăsător în care le mînuia funcționara. Bancnotele erau mototolite și murdare, de diverse proveniențe. Monedele erau penny groși din cupru, sau din argint tocit cu margini zimțate, fise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]