1,549 matches
-
treacăt când se întoarce. Anunțul ăla despre avocați e o glumă, nu? — Nu tocmai, răspunde Eamonn vesel. Nathaniel nu suportă avocații. — Aha ! Reușesc cumva să continui să zâmbesc. Îhm... din ce cauză ? — De când a murit tatăl lui. Eamonn ridică pe tejghea un carton cu cutii cu suc de portocale și îmi schimb poziția pe scaun ca să-l văd mai bine. — De ce ? Ce s-a întâmplat ? — A avut un proces cu primăria. Eamonn se oprește din ce face. Nathaniel e de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul dintre pub-uri. Ca să plătească pentru proces. Sunt complet șocată. Mă uit la Nathaniel care îl ascultă foarte încruntat pe un tip, în partea opusă a barului. — Ultimul avocat care a intrat în pubul ăsta... Eamonn se apleacă peste tejghea conspirativ. Nathaniel i-a tras un pumn în nas. — I-a tras un pumn în nas ? Glasul mi se transformă într-un scâncet împietrit. — S-a întâmplat să fie tocmai ziua înmormântării tatălui lui. Eamonn coboară vocea. Unul dintre avocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ar trebui să... putrezească toți. De tot. În iad. Se așterne o tăcere mirată. Îi văd pe Eamonn și pe Nathaniel ridicând din sprânceană unul către celălalt. OK. Schimbă subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu ceva ? Până la sfârșitul serii am pus cam patruzeci de pahare de bere. Am mâncat o porție de cod și cartofi prăjiți și o jumătate de porție de budincă de caramel - și l-am bătut pe Nathaniel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a-mi fi petrecut seara făcând ceva cu adevărat. În viața mea nu am avut parte de o asemenea ieșire în oraș. Nimeni din Londra nu m-a dus vreodată la întâlnire în vreun pub - ca să nu mai zic dincolo de tejghea. În prima seară, Jacob m-a dus la Covent Garden să vedem Les Sylphydes, și douăzeci de minute mai târziu a primit un telefon urgent din State și nu s-a mai întors niciodată. Și a doua zi mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
armonie cu toți cei din jurul meu ; mi-am introdus cartela în aparat în unghiul potrivit ; am scos-o instantaneu, fără să pierd nici o clipă. Și acum mă aflu în Starbucks-ul din colțul străzii pe care se află Carter Spink, la tejgheaua de la geam, și mă uit la oamenii de afaceri în costume de City trecând pe lângă mine, vorbind, gesticulând și dând telefoane. Adrenalina e contagioasă. Inima îmi bate deja mai accelerat - și nici măcar n-am intrat încă în clădire. Simplul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de genul cea mai mare greșeală din viața ta. Că viața nu ți se distruge așa ușor. Se vede treaba că viața e ceva destul de rezistent. Când ajung la Lower Ebury mă duc direct la pub. Nathaniel se află la tejghea, îmbrăcat cu o cămașă de doc pe care nu i-am mai văzut-o niciodată și vorbește cu Eamonn. Câteva momente îl privesc pur și simplu din prag. Mâinile puternice ; gâtul arcuit ; felul în care se încruntă când dă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Avem nevoie de tine în echipă ! — Imediat ! îi răspund peste umăr. Bună, zic când ajung lângă Nathaniel. Frumoasă cămașă. — Bună, zice în treacăt. Cum a fost călătoria ? — Nu prea rea, spun dând vag din cap. Nathaniel ridică blatul pliabil al tejghelei ca să intru, și privirea lui zăbovește asupra mea, căutând indicii. — Deci... s-a terminat ? — Îhâm. Îmi pun brațele în jurul lui și îl strâng tare. S-a terminat. Și, în timp ce spun asta, o simt din tot sufletul. DOUĂZECI ȘI TREI Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sucuri răcoritoare la care mă opresc Înainte de serviciu. Mi-am făcut așa un obicei din a-mi comanda În fiecare dimineață cîte un shake de mango, pentru că e sănătos. Un alt motiv ar fi faptul că tipul care servește la tejghea e un neozeelandez foarte drăguț, pe nume Aidan. (Ca s-o spun pe-aia dreaptă, Îmi cam căzuse un pic cu tronc, Înainte să Încep să ies cu Connor.) CÎnd nu lucrează la barul cu milkshake-uri, e la un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Connor făcînd față cît poate de bărbătește unei cozi imense. E Îmbrăcat În Henric al VIII-lea, cu mîneci bufante și brăcinari și pe față are lipită o barbă imensă roșie. Cred că e fiert. Scuze, șoptesc, strecurîndu-mă repede În spatele tejghelei. A trebuit să-mi pun costumul. Ce trebuie să fac ? — Să torni Pimm’s În pahare, spune Connor scurt. O liră jumate paharul. Te descurci ? — Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute sîntem prea ocupați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aruncă Jack În treacăt. Voiam să vorbesc două minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpînd de fîstîcită ce sînt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întîlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la... ora unu ? — La unu e foarte bine. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia care vinde eșarfe și basmale, toți par fericiți și astronomul, deși n-ar recunoaște-o niciodată, îl invidiază acut pe fiecare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Luăm un vin și ne întâlnim cu ea. ─ Mie mi s-a părut cam înțepată și cu ifose. Da’ de unde! Mihăiță? N-o cunoști. La colțul străzii e un magazin mixt, o cutie de sticlă cu o femeie obosită după tejghea, sub lumina care pâlpâie de undeva din spatele vitrinei frigorifice. Sandu îi cere o sticlă de Jidvei. Femeia o ia de pe raft, o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi. De ce în Cuba? În clubul Cuba, deschis pe teritoriul fostului ștrand studențesc, cu piscină, fete pe tejghea, un ecran de 3 pe 3 metri pe care se perindă forme roz-portocalii, bărbați cu gel în cap și o sută și douăzeci de decibeli care zgâlțâie nervii consumatorilor ca pe firicelele arzătoare din coada unei comete. Până ce coada i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din urmă bucuros. Unul de l-a scris la Kremlin și i l-a dat lui Hrușciov sau Brejnev care mai era pă vremea aia. Am auzit de cetățeanul ăsta cu planul în armată. La prelucrarea politică. Se aplecă, peste tejgheaua la care primea comenzile, și-i zâmbi bătrânului. - Era un maior, politrucul Ștanță îi ziceam, că făcuse profesionala de matrițeri în cauciuc la „Danubiana“, până să-l bage la politică în armată. Freca menta toată ziua, dar lunea, când aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fiecare an e cu rostul lui. Istorie! În cin’ștrei a fost Festivalul. Ce-a fost?! Lumea de peste lume. Atunci am primit centura asta. Mi-a dat-o unul din Olanda. Se desfăcu la cataramă. Scoase cureaua, o întinse pe tejgheaua cismarului. Arătă cu degetul un loc lângă ultima gaură. - Aici mi-ar trebui. Încă una, sau hai două. Că poate mai slăbesc. Mi-a zis nepotu-meu să fiu atent când slăbesc, că-ncepe faza critică. E laborant la Policlinică. Gigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și scoată cizma argintie. - Ce te holbezi!, se răsti insul, trăgând de cizmă, balansându-se pe tejghea. Gentimir rămăsese țintuit în ușa dinspre sălița lui cu calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înceapă ziua cu o vizită în bucătărie, și asta pentru că aici miroase a prăjeală și a ceapă. Hotele nu par să funcționeze întotdeauna. Noi facem mari eforturi să menținem mirosul doar în spațiul bucătăriei, dar, cum suntem despărțiți de sectorul tejghelei numai printr-un dulap metalic, aroma noastră mai scapă și deranjează câte un client sensibil. Când o să fiu un pic mai copt, am să-i aduc personal la cunoștință doamnei director acest defect. Doamna director a fost de acord că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai izolată, un bătrân într-un cărucior cu rotile. Fiindcă nu avea nevoie de scaunul de la masă, îl împinsese într-o parte, ceea ce incomoda clienții. Și chiar atunci, un grup de oameni corpolenți, aliniați unul în spatele celuilalt, se întorceau de la tejghea aducându-și tăvile cu mâncare. Purtau tricouri albe pe care scria TRĂIEȘTE AZI (erau probabil dintr-un fel de grup), vorbeau tare și se mutau de pe un picior pe altul ca niște morse uriașe. Unul din ei s-a împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr, nasul coroiat și gura întredeschisă. Nu m-am interesat prea tare de lucrul ăsta, pentru că exista posibilitatea ca bătrânul să urmărească prețurile scrise pe panourile de deasupra tejghelei. M-am apropiat și i-am spus Magdei să pregătească încă un meniu pentru clientul care a căzut. Ea n-a auzit bine, așa că a trebuit să repet. La sfârșitul programului, când toți s-au îndreptat spre ieșire, Magda i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își riscă viețile pentru un viitor nesigur? Ce-i atrage la acest oraș? Sunt oare constrânși să rămână? - Nimeni nu vă obligă să rămâneți, spune Mallami după ce a recucerit barul lui Rupert, preferat de marea majoritate a whipienilor. Cocoțat pe tejghea, având în spate rafturile de băuturi ciuruite de gloanțe, cu sticle din care încă se mai scurge lichidul, el vorbește mulțimii ce s-a îmbulzit să ridice osanale noului șef. Dacă vreți, puteți pleca oricând. Chiar și acum! Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se afla o bancă, cu podele din lemn, lustruite, mese din sticlă opacă și scaune negre tapisate care aveau, din câte îmi dădeam seama, spătare aerodinamice. Un tânăr îmbrăcat într-o haină Nehru 1 neagră și care stătea în spatele unei tejghele înalte de lemn, curbate și libere, ne-a luat hainele și ne-a condus la masă, după nț, nț-ul de rigoare pe care i-l adresă lui Hugo pentru că nu făcuse rezervare. Maiestuos, Hugo nu-i băgă în seamă reproșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai vechi clasic, apăreau aliniate pe rafturile de lemn sau puse vraf pe mese enorme. Pierdu timpul alegând. Era singurul client la ora aceea și se simțea ca un copil într-o cofetărie, incapabil să se hotărască. Îngrămădi exemplare pe tejghea și de fiecare dată când se apropia, femeia își întrerupea lectura, lăsa să-i alunece ochelarii pe nas și îl studia. Într-un colț întunecat, descoperi o ladă plină până sus cu exemplare în lichidare de stoc. Scotoci nerăbdător. Titlurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
manual de chiromanție, trei cărți de șah, două geografii și nenumărate romane de toate genurile. Se întoarse spre femeie: — La cât le lăsați dacă le iau pe toate? Îl privi uimită. Închise cartea și își părăsi locul de refugiu din spatele tejghelei. Avea o siluetă frumoasă pe care părea că nu voia s-o scoată în evidență. Era îmbrăcată prost și neîngrijit, într-o culoare maro ce nu o avantaja. Înaintă spre el și se opri să privească stocul în lichidare: — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]