KorAP: Find »[drukola/base=telefona & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...84 >

2,085 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

cerc vicios din care nu mai vedeam nici o ieșire. Dacă stau și mă gândesc la zilele acelea, mi se par foarte ciudate. Să fii în floarea vieții și totuși să te învârți în jurul morții. Capitolul al treilea Naoko mi-a telefonat sâmbăta următoare și duminică ne-am întâlnit. Cred că pot să-i spun chiar rendez-vous, pentru că nu-mi vine un cuvânt mai potrivit în minte. Ca și data trecută, ne-am plimbat pe străzi. La un moment dat am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
din apropiere, știi, din alea speciale, și să dorm în brațele tale toată noaptea. Buștean. Mâine dimineață lu\m micul dejun împreună și mergem la facultate. Acesta ți-a fost planul de la bun început, nu? De aceea mi-ai și telefonat! — Bineînțeles. — Trebuia să-l suni pe iubitul tău, nu pe mine. Așa aș înțelege... de-aia există iubiți pe lumea asta. — Dar eu vreau să fiu cu tine. — Nu se poate. În primul rând, trebuie să mă întorc la cămin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de lucru pentru mine. Nu aveam o destinație anume în minte, ci pur și simplu mă mutam dintr-o localitate în alta. Lumea cea mare e plină de lucruri ciudate și de persoane stranii. La un moment dat i-am telefonat lui Midori. Îmi era cumplit de dor de vocea ei. Să știi că școala a început de mult, mi-a spus ea. La unele cursuri ni se cer deja referate. Ce naiba ai de gând? Ai lipsit deja trei săptămâni. Unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nici starea de spirit și nici nu a atenuat șocul provocat de moartea lui Naoko. M-am întors la Tokyo cu aceeași dispoziție sufletească cu care îl părăsisem cu o lună în urmă. Nu mă simțeam capabil nici măcar să-i telefonez lui Midori. Cum s-o abordez? Ce îi puteam spune? Să-i spun pur și simplu că totul s-a terminat și că de-acum încolo putem fi fericiți? Nu eram în stare să-i spun așa ceva. Dar oricum i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
după ce m-am întors la Tokyo am primit o scrisoare expres de la Reiko. În plic am găsit un simplu bilețel în care își manifesta îngrijorarea că nu a mai luat de mult legătura cu mine și mă ruga să-i telefonez la ora nouă dimineața sau la ora nouă seara, asigurându-mă că va sta lângă telefon. Am sunat-o la nouă seara și a răspuns dup\ primul apel. — Ești sănătos? m-a întrebat ea. — Mai mult sau mai puțin, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să ți le dau. Nu mi-a mai rămas nimic de spus. Să fii fericit. Ia de la mine și de la Naoko ce-am avut noi mai bun și bucură-te. Ne-am dat mâna și ne-am despărțit. * I-am telefonat lui Midori. — Trebuie să stau de vorbă cu tine, i-am zis. Am să-ți spun o grămadă de lucruri... o grămadă maaaare. Nu-mi doresc nimic altceva pe lume decât să te întâlnesc. Vreau să ne întâlnim și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

după-amiaza și v-ați despărțit dimineață. Mai dă-i ceva timp până să începi să-ți faci griji. Ai dreptate! Dar l-am sunat să... —L-ai sunat? Aș vrea să-i dau vreo câteva! N-a auzit că nu telefonezi unui bărbat a doua zi? Ei sunt ca niște benzi elastice; cartea pe care mi-a împrumutat-o Daisy utilizează din plin această analogie. Le place să aibă propriul lor ritm. Nu poți să tragi de ei ori de câte ori te simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
că, în timp ce se îndreptau spre ieșire, Lewis a salutat-o și i-a făcut semn că o va căuta. N-a făcut-o încă, dar n-au trecut decât două zile. Daisy are speranțe mari. Prin urmare, când mi-a telefonat Jake și m-a întrebat dacă vreau să ne întâlnim pentru a discuta despre întâlnirile Alcoolicilor Anonimi, i-am sugerat să ne vedem la Seven Dials, barul lui Matt. Am format apoi numărul și m-am chinuit să leg câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

venerationem et amorem inductivas. (Johannes Reuchlin, De arte cabalistica, Hagenhau, 1517, III) Se Întâmplase cu două zile În urmă. În ziua aceea de joi leneveam În pat fără să mă hotărăsc să mă scol. Sosisem În după-amiaza zilei precedente și telefonasem la editură. Diotallevi era tot la spital, iar Gudrun era pesimistă: tot la fel, deci tot mai rău. Nu Îndrăzneam să mă duc să-l văd. Cât despre Belbo, nu era la birou. Gudrun Îmi spusese că telefonase și zisese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
precedente și telefonasem la editură. Diotallevi era tot la spital, iar Gudrun era pesimistă: tot la fel, deci tot mai rău. Nu Îndrăzneam să mă duc să-l văd. Cât despre Belbo, nu era la birou. Gudrun Îmi spusese că telefonase și zisese că trebuia să plece undeva, pentru niște probleme de familie. Care familie? Ciudățenia era că luase cu el și word-processor-ul - adică pe Abulafia, cum Îi zicea el acum -, cu imprimantă cu tot. Gudrun Îmi spusese că-l luase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
din afară? Dar acum se făcuse noapte, noaptea de 21 iunie. Ochii Îmi lăcrimau. Încă de dimineață stăteam fixând ecranul ăla și furnicarul punctiform produs de imprimantă. Fie că ceea ce citisem era adevărat sau fals, Belbo spusese că avea să telefoneze În dimineața următoare. Trebuia să aștept acolo. Mă durea capul. M-am Îndreptat clătinându-mă către dormitor și m-am trântit Îmbrăcat pe patul nedesfăcut. M-am deșteptat pe la opt dintr-un somn adânc, cleios, și la Început nu mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
de mână”. „Așa ne-ați educat voi, timp de secole. Lăsați-ne să ne eliberăm puțin câte puțin. N-am spus că aș vrea să mă mărit cu el”. „Slavă Domnului”. Săptămâna următoare a fost rândul lui Agliè să-mi telefoneze. În seara aceea urma să fim admiși Într-un terreiro de candomblé. Nu puteam fi admiși În timpul ritualului, pentru că Ialorixá nu avea Încredere În turiști, dar ea Însăși avea să ne Întâmpine Înainte de Începerea lui și avea să ne arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
pungași, iar noi vrem mai mult și țintim mai sus, În toate sensurile. Răspândim Fama aceasta În cinci limbi, ca să nu mai vorbim de Confessio, curând pe ecranele noastre. Așteptăm răspunsuri și idei de la docți și de la ignoranți. Scrieți-ne, telefonați, spuneți-ne numele voastre, să vedem dacă sunteți demni să luați parte la secretele noastre, din care v-am servit doar o palidă gustare. Sub umbra alarum tuarum Iehova”. „Ce zice?” „E fraza de rămas-bun. Închei și la revedere. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Frății Albe. Bramanti se ridică și zise: „Nu știam că și aici s-au infiltrat provocatori aflați În solda materialismului ateist. În aceste condiții, eu nu mai vorbesc”. Și ieși, cu un fel de maiestate În ținută. În seara aceea telefonă Agliè, Întrebându-ne ce mai facem și anunțându-ne că În ziua următoare vom fi În fine invitați la un rit. În așteptarea evenimentului, Îmi propunea să bem ceva. Amparo avea o adunare politică cu prietenii ei, așa că m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
mă duc prin librării, prin biblioteci, pe coridoarele instituțiilor universitare. Apoi să stau În biroul meu, cu picioarele pe masă și cu un pahar de carton plin cu whisky adus până sus Într-o pungă de la bodega din colț. Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte și dau peste unul - sau mai mulți - cu numele Motocallemin. Nu reușesc s-o scot la capăt”. Nu știi nici tu, dar nu contează, ceri două zile răgaz. Te duci și răsfoiești câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
șantajul certitudinii. Cine se Îndrăgostește prin bărulețe n-are nevoie de o femeie numai a lui. Câte unii și-o Împrumută unul altuia. Figura lui. El Îi acorda multă libertate, era mereu plecat În călătorie. Suspecta lui liberalitate: puteam să telefonez și la miezul nopții, el era acasă și tu nu, el Îmi răspundea că tu nu ești acasă, ba chiar, dacă tot telefonezi, nu știi cumva unde e? Singurele momente de gelozie. Dar chiar și În felul acela i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Figura lui. El Îi acorda multă libertate, era mereu plecat În călătorie. Suspecta lui liberalitate: puteam să telefonez și la miezul nopții, el era acasă și tu nu, el Îmi răspundea că tu nu ești acasă, ba chiar, dacă tot telefonezi, nu știi cumva unde e? Singurele momente de gelozie. Dar chiar și În felul acela i-o smulgeam pe Cecilia saxofonistului. Să iubești sau să crezi că iubești, precum eternul sacerdot al unei străvechi răzbunări. Lucrurile se complicaseră cu Sandra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
o nouă criză de muțenie, ceru să fie condus Înapoi la hotel. Ceilalți mă priviră ca pe cineva care a distrus un simpozion din care ar fi putut să iasă Cuvinte definitive. În realitate, eu auzisem vorbind Adevărul. Ți-am telefonat. Erai În casă, cu Celălalt. Am petrecut o noapte albă. Totul era clar; eu nu puteam suporta ca tu să stai cu el. Sandra nu avea nici o legătură. Au urmat șase luni dramatice, În care eram pe urmele tale, suflându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
menajul tău, spunându-ți că te voiam În Întregime pentru mine, și convingându-te să-l urăști pe Celălalt. Ai Început să te cerți cu Celălalt, Celălalt a Început să devină exigent, gelos, nu ieșea seara, când era În voiaj telefona de două ori pe zi, chiar În puterea nopții. Într-o seară te-a pălmuit. Mi-ai cerut bani pentru că voiai să fugi, am adunat puținul pe care-l aveam la bancă. Ai părăsit cuibul conjugal, ai plecat la munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Într-o seară te-a pălmuit. Mi-ai cerut bani pentru că voiai să fugi, am adunat puținul pe care-l aveam la bancă. Ai părăsit cuibul conjugal, ai plecat la munte cu niște prieteni, fără să lași adresa. Celălalt Îmi telefona disperat, Întrebându-mă dacă știu unde ești, eu nu știam, și părea că mințeam pentru că-i spuseseși că-l părăsești pentru mine. Când te-ai Întors, m-ai anunțat, radiind, că Îi scriseseși o scrisoare de adio. Abia atunci m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Isis Dezvăluită“. În timpul ăsta, domnul Garamond scrisese o serie de scrisori la diferite reviste de hermetism, astrologie, tarot, ozenologie, semnând cu un nume oarecare și cerând informații despre noua colecție anunțată de Maurizio. Fapt pentru care redactorii revistelor respective Îi telefonaseră ca să ceară informații și el făcuse pe misteriosul, zicând că deocamdată nu putea să dezvăluie primele zece titluri, care erau, de altfel, În curs de tipărire. Astfel, universul ocultiștilor, cu siguranță foarte agitat de răpăieli continue de tam-tam, era deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără clanță. Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

mișca, că trag! Trag...! țipă isterizat Mânecuță, luându-l pe Vierme în cătarea pistolului smuls haiducește din toc, cu riscul de a-și ciurui și propriul șef, aflat numai la un cot distanță, față de țintă. Ești arestat! Sandule...! Săndele, anunță, telefonează, cheamă repede întăriri... Trupele speciale, jandarmii, mascații, o ambulanță... Mișcă-te! Nu sta, fă ceva!!! urlă agentul cel gras, aruncând barometrul tensional, la cote paroxistice. Ușurel...! Ușurel, băiatule...! Calmează-te...! Da! Da! Da! Calmează-te, Costele! Uite-te...! Nu s

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

s-a dezmințit deloc, apoi și pe Gogu Ionescu care, sărmanul, e atât de îngrijorat din pricina Nadinei... Ușa directorului se întredeschise subit și în crăpătură apăru capul lui Deliceanu: ― Roșule, mai ai ceva? ― Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am să telefonez și viu să anunț! zise secretarul fără să ridice nasul din jurnale. Când se închise ușa, Titu întrebă uimit: ― A și venit? ― Ehe! Chiar înaintea mea! râse Roșu ironic. Ne clătinam, ne clătinam! ― Guvernul? făcu Herdelea. ― Și guvernul, și toată

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mult stă aici decât acasă. Herdelea a zâmbit; cam observase el că, în afară de prietenia lui Predeleanu, ochii frumoși ai domnișoarei Olga Postelnicu nu sunt chiar străini de asiduitățile tânărului Iuga. Pe Gogu Ionescu l-a întîlnit ieri după-prânz. Și el telefonase la Pitești. Era mai abătut și avea ochii mereu umezi, parcă o presimțire i-ar fi ros sufletul, oricât încerca Eugenia să-l liniștească. Firește, Titu Herdelea își împărțise timpul așa încît să fie acasă la cinci, când trebuia să

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]