1,016 matches
-
atingând proporții uriașe gata să-mi înăbușe ființa). Parcurgeam mintal istoria legăturii noastre, faptele care o alcătuiau, atât de minunate, atât de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sărutare smulsă Mihaelei (pe scară), de concertul man-sardiștilor de pe acoperiș, de vizita temerarei cinteze care ne-a pricinuit o bucurie fără margini. Dar călătoria de dragoste pe meleagurile Bosforului? Dacă ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe departe cu raiul construit de noi în cele două săptămâni de plutire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să se apropie de dumneata... N-o fi asta? ― Ai dreptate, sânt cam distantă... Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inaccesibilă. Ce vrei, asta mi-e firea, nu pot ieși din mine. Poate se va ivi cândva un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
închin, domniță, în fața acestor principii sănătoase. ― De ce îmi spui domniță? ― Pentru că ― nu simți? Încep din clipa asta să-ți fac curte... Pe fața ei poposi un nou surâs. ― Ce ți-a venit? ― Nu știu... Poate că tocmai eu sânt bărbatul temerar pe care îl aștepți să-ți ceară mâna. ― Vorbești cu adevărat serios? ― Foarte serios. Vrei să mi-o dai? Bineînțeles în ipoteza că nu-ți displac total. ― Nu, nu-mi displaci. Ca să fiu sinceră, m-am văzut câteodată alături de dumneata
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori ea se înverșunează și mai tare să continue. Iar Osvald avu norocul de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și nu găsesc niciodată nimic. Geniul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu un primus când a plecat în expediție la Polul Sud. Asta o știu din colecția mea de Jurnalul științelor și călătoriilor. Și Amundsen n-a fost om sărac, nu? Iar Hillary și-a luat și el un primus în temerara sa ascensiune pe vârful Everest. Ceea tot în Jurnalul științelor și călătoriilor am găsit scris. De fapt, ceea ce fac nu-i propriu-zis o reparație. Primusul nostru nici nu-i cu adevărat stricat. Doar abandonat. Și mi-era prea drag ca să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Am lăsat în urmă castelul bântuit de la Annaghma kerrig și ne-am repezit iar, ca nelumea, pe contra sens, pe dru murile întortocheate ale Irlandei. Obiectul care mă inspiră Când eram un puști și citeam broșurile din colec țiile Clubul temerarilor și Povestiri științifico-fantastice, înghițeam, mă rog, pe nerăsuflate aiureala princi pală - despre blestemul faraonilor, gorile uriașe, marțieni cu patru degete la mâini - și-apoi parcur geam, cam nedumerit, și un fel de Addenda de la sfârșit, pagini cu glume și ciudățenii
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
venit pe lume cu noroc, Toate merg din plin, și la soroc. Alții-s condamnați de soarta nemiloasă La o viață searbădă și ticăloasă. Gripa Se știe, gripa-i de bonton, În nesfârșitul rece sezon. Ea își face de cap temerară, Din toamnă până-n primăvară. Nu poți fi bun la toate Nu orice fotbalist cu nume sonor Poate deveni și mare antrenor. După cum și un strălucit profesor Se poate dovedi un prost director. Mai marele fotbalului Dom’ Mitică, cel cu minge
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mulțimea copleșită de emoție, a depus cenușa lui Germanicus a avut o soartă nefericită. După căderea imperiului, nimănui nu i-a mai păsat de morții faimoși ce zăceau acolo. A fost jefuit pentru prima dată în anul 410 de către Alaricus, temerarul general vizigot. Despre ceea ce s-a întâmplat mai apoi, în cursul unor atacuri colective mult mai sângeroase, nu s-a lăsat nici o mărturie. Prin anul 950, în vârful monumentului (nu se știe ce s-a întâmplat între timp cu statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce nu puteau să vadă inspirația simplă ca un șipot de munte, fondul îmbelșugat și fraged al poetului de lîngă pămînt, Adrian Maniu. Incursiunile simboliste de odinioară au rămas simple amintiri și simple aventuri. Maniu a rămas însă un inovator temerar al poeziei românești, a cărei brazdă o adîncește și o răstoarnă a belșug cu fierul geniului său aspru și virgin”. Alături - o consemnare moderat-elogioasă a volumului În marea trecere de Lucian Blaga (poezie „cerebrală”) indică, o dată în plus, afinitățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu altă ocazie, de inițiative din acelea nebunești. Își mai luară, încă o dată, rămas bun. Avea să fie pentru ultima dată. Nimic nu-l mai putea opri pe Lupino. Lumea i se desfășura înaintea ochilor, gata să fie descoperită de temerarul nostru erou. CAPITOLUL 7 Dispari]ia N -a coborît altădată peste pămînt iarnă la fel de ușoară precum prima iarnă a vieții lui Lupino. Crivățul, vînt furios, aducător de frig, nori grei și ninsoare dinspre nordurile îndepărtate, a ocolit liziera pădurii unde
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era să reușească. Epuizată, se întinsese pentru cîteva clipe. Trebuia să-și tragă sufletul, ca să-l poată supraveghea pînă la sfîrșitul zilei, cînd, în sfîrșit, avea să se oprească, răpus de somn. Închise ochii. Își ascuți auzul; zgomotul salturilor lui temerare avea să-i comunice exact poziția în care se găsea. Cîteva clipe măcar, să relaxeze mușchii, gîtul, capul... O secundă de liniște îi trebuia... Relaxare... Liniște... Tresări speriată. Ațipise. Sări, confuză, în picioare. Puiul. Lupino! Unde era copilul? Lupino! Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de-a lungul călătoriei. Surprinzător însă, acum, cînd deplasarea avea alt scop decît acela de-a cunoaște locuri, animale, plante, de-a se relaxa sau de-a se retrage cu gîndurile lui, acum, cînd era pe cale să abordeze cea mai temerară încercare din viață, Lupino încerca sentimente stranii. Nu, nu-i era frică. Nici dacă i-ar fi fost, nu s-ar fi lăsat acaparat. Aflase pe pielea lui că frica nu-i altceva decît o barieră în calea reușitei și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
buni, am murit! Acestea au fost cuvintele. Ciudate, fără noimă. Lucru atestat și de amenda simbolică pe care poștașul a plătit-o cu inima ușoară !... 33. Israel, Palestina, Ierusalim. Trei posibile ținte ale călătoriei lui Cain. Prestigioase toate trei, confereau temerarului octogenar aerul de noblețe cuvenit unui ambasador În Țara Făgăduinței. Pe rând sau În același timp ea se numea Israel, Palestina, Ierusalim. Salcâmii din fața Muzeului de Artă Înfloriseră a doua oară. Câțiva copii cățărați pe gardul cu grilaj acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era ticsită de taverne, saloane de pocher și bordeluri care lucrau cu acceptul tacit al poliției. Când ai văzut-o ultima oară pe Betty? întrebă Harry. Lorna se îndreptă spre scaunul ei, încercând să-și stăpânească emoțiile - o reacție destul de temerară pentru o puștoaică de cincisprezece ani. Am revăzut-o pe Betty peste vreo două săptămâni. Chiar înainte să se mute din Orange Drive. — Știi cumva dacă Betty s-a mai întâlnit cu mexicanul? Lorna începu să-și decojească oja de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au fost voci care - pe bună dreptate - au susținut că normal trebuia să se cheme „Kudașvili-Robertson”. La nici un an, zona respectivă a fost traversată de un echipaj francez care a confirmat cele spuse de primii doi. Apoi alți și alți temerari ai cuceririi spațiului au pătruns în astfel de teritorii stranii, ale căror fenomene nu au căpătat, cu toate încercările făcute, explicații plauzibile, coerente. Tot ceea ce s-a reușit a fost să se stabilească, pe baza declarațiilor piloților, caracteristicile esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amintit că atunci când acuzam astfel de dureri, tanti Rita, sora mamei, Îmi prepara un ceai din plante și migrena era Îngenuncheată. Mi-a plăcut Întotdeauna să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în taină nu îl crede, Adâncit vorbește noaptea cu-a lui umbră din părete - Umbra-și râde, noaptea tace, mută-i masa cea de lemn. {EminescuOpIV 121} Orbul sculptor în chilie pipăe marmura clară. Dalta-i tremură... îmmoae cu gîndirea-i temerară Piatra rece. Neted iese de sub mînă-i un întreg, Ce la lume își arată palida-i, eterna-i fire, Stabilă-n a ei mișcare, mută-n cruda ei simțire - O durere-ncremenită printre secolii ce trec. Iar pe piatra prăvălită, lângă marea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul... - boierii lui de sfat - Pe tronu-i de-aur roșu sta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ș-amor; mie: durere și dor. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă decât sânge innocent. Pallas - în Lacedemon văzu pe Venera armată: Aide acum să luptăm, judice Paride-acum. Venerea însă răspunse: armată mă-nfrunți temerară? Eu, pe când te-am învins, știi cumcă goală eram. - Cum poți s-omori-un Colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier? - De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă? Natura mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
elegantă, ar trebui să fii un nemaiîntâlnit fanatic al amorului propriu; asta ar Însemna că vrei să domini persoanele elegante din Paris, cele care tatonează, Încearcă și nu ating nici ele Însele Întotdeauna grația.”1 Singurul apt de o asemenea temerară lucrare e Brummell Însuși. El intră În scenă ca personaj, plasat dintr-o eroare În exil francez la Boulogne. Iar dacă luăm În serios ce ne propune Balzac, vom recunoaște că ne aflăm În fața unei Încercări nefinisate de sistematizare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lor de către artileria castiliană, nu mai cutezau să se aventureze în masă departe de metereze. Se mulțumeau cu mici lovituri în cursul nopții pentru a ataca vreo căprărie dușmană, a șterpeli arme sau a pune mâna pe niscaiva vite, acțiuni temerare, dar fără perspectivă, căci nu erau de ajuns nici pentru a slăbi împresurarea, nici pentru a aproviziona orașul și nici măcar pentru a-i da curaj. Deodată, un zvon. Nu dintre cele care se răspândesc precum ploaia fină căzând dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de la Praga, la Paris, de la St. Nazaire la New York și prin oglinzile a peste două sute de camere de motel și de case cu chirie, În patruzeci și șase de state. Faptul că din toată moștenirea noastră din Rusia, cel mai temerar supraviețuitor s-a dovedit a fi o geantă de voiaj, este atât logic, cât și simbolic. „Ne budet-li, tî vedi ustal“ (Nu te-ai plictisit, nu ești obosit?) mă Întreabă mama și apoi cade pe gânduri În timp ce amestecă alene cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
așa, Înlănțuiți cum erau, dacă s-ar fi aruncat toți deodată asupra lui, ar fi reușit să-l pună la pămînt, anihilîndu-l odată pentru totdeauna, chiar cu riscul, În cel mai rău caz, ca jumătate dintre ei să piară În temerara Încercare. Dar groaza pe care o simțeau În prezența acelei creaturi infernale era atît de mare, Încît numai dacă Îi privea, mușchii li se contractau, iar membrele nu reacționau la comanda dată de creier. Dominique Lassa, care străbătuse toate oceanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Acelea erau aproape singurele momente În care cei trei se aflau Împreună, o ocazie ideală pentru a se arunca la unison asupra călăului lor și a sfîrși cu el o dată pentru totdeauna, cu toate că vreunul dintre ei ar fi pierit În temerara Încercare, dar Oberlus era la rîndu-i foarte conștient de acest fapt și de aceea era cît se poate de atent pînă și la cele mai mici gesturi, cu mîna Încleștată pe patul armelor sale și dispus să tragă de la mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]