12,390 matches
-
cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru a vizita unul dintre cele mai impresionante temple zen din Tohoku, Zuiganji, ridicat de preoții din secta budistă Tendai în secolul al nouălea și celebru mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
artă pe care binevoiește să o practice, Genji este Amantul, de care toate femeile se îndrăgostesc și care redă fiecare femeie esenței ei absolute. Nu, nu se îndrăgostesc, îl adoră, îl urmează fără suflu, așa cum urmezi un stăpân celest în templul său. Genji poate avea, deci, orice femeie își dorește, și le și are, pe toate care îi ies în cale, mânat de înfrigurarea celui posedat de frumos. Pentru că Genji celebrează, în fiecare femeie este și vulgar să spui "cucerită" în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
diverse plante și, apoi, solidificate sub formă de cuburi sau de bețișoare. Sunt arse în recipiente speciale, nu numai pentru a parfuma mătăsurile folosite la kimono-uri, ci și pentru a purifica atmosfera din casă sau în tratamentul anumitor boli (în temple, bineînțeles, se folosesc în timpul ceremoniilor religioase, atribuindu-li-se diferite proprietăți de ordin spiritual menite a ajuta mintea devotului să pătrundă în planul transcendent). Aflăm din roman cum nobilii introduc mici recipiente cu tămâie arzând în mânecile largi ale kimono-ului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat deja intrările la temple, înlocuind hortensiile baroce din vară. Japonia începe să respire aerul melancolic-tezist al declinului anotimpului, când soarele apare din ce în ce mai sceptic în privința propriilor aptitudini calorice și când, la capătul zilei, contrastul dintre căldura luminii și frigul întunericului este înregistrat neplăcut de porii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cinci, într-o jumătate de oră să părăsim hotelul pentru a ne arunca într-un vârtej nebunesc de alergături între diverse obiective turistice, planificate la secundă, nu puteam zăbovi cinci minute mai mult pe malul iazului cu lotuși înfloriți ai templului Ryoanji pentru că pierdeam legătura spre următorul obiectiv și tot așa până seara, un galop între temple, ateliere de meșteșuguri tradiționale unde făcuse programare cu luni înainte, spectacole, parade, o aruncare dintr-un tren, autobuz, taxi într-altul, fără o clipă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nebunesc de alergături între diverse obiective turistice, planificate la secundă, nu puteam zăbovi cinci minute mai mult pe malul iazului cu lotuși înfloriți ai templului Ryoanji pentru că pierdeam legătura spre următorul obiectiv și tot așa până seara, un galop între temple, ateliere de meșteșuguri tradiționale unde făcuse programare cu luni înainte, spectacole, parade, o aruncare dintr-un tren, autobuz, taxi într-altul, fără o clipă de răgaz. După trei zile, eram o epavă. I-am spus că asta nu este vacanță
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în spate, grădina rece, golașă; îndărăt, iarna încapsulată în această clipă unică, munții verzi și apa clară a izvoarelor. Stau singură, cuprinsă de pace, și simt cum toate acestea devin o parte din mine. Corpul mitic Nu există decât un templu în univers, iar acela este trupul omenesc. Novalis Unul dintre lucrurile care te frapează de la bun început la japonezi este curiozitatea lor copilărească, o anumită candoare greu de definit, însoțită de o franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cele mai celebre și mai bine conservate bijuterii istorice din arhipelag, le-a slujit drept refugiu spiritual lui D. T. Suzuki (important gânditor budist din perioada modernă) și lui Yasunari Kawabata (celebru prozator din secolul încheiat de curând). Pe lângă impresionantele temple medievale, străjuite de tulpini de bambus și înconjurate de austere și elegante grădini zen, vizitatorul occidental descoperă și vestita statuie a lui Buddha Amida, de la Kotokuin (replică din secolul al XIII-lea a marii statui din secolul al VIII-lea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
urmează. De fapt, Japonia și-a pierdut caracterul religios (care, s-o recunoaștem deschis, n-a fost niciodată prea pronunțat), extras dintr-o osmoză a shintoismului animist și a budismului zen contemplativ. Continuând să meargă la altarele shinto și la templele budiste din imitația inerțială a unei tradiții al cărei sens îi scapă complet, niponul contemporan, chestionat în privința motivației actelor sale, se autodeclară "laic". Totuși, îi place să celebreze căsătoria în tradiția shinto, în fața unui altar amenajat adesea și ne găsim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
devenit valori în sine. O dată cu pulverizarea conștiinței identitare, ele au rămas, alături de reflexul refugiului în interiorul corpului colectiv, singurele repere ale unei existențe deposedate de fundamente transcendente și incapabile, în același timp, să se salveze prin afirmarea valorilor individualiste. Suspendați între templul devenit muzeu și grădina, cu porțile permanent zăvorâte, a lui Epicur, deruta celor lipsiți de nume crește pe zi ce trece. În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" Din cei peste treizeci de ani trăiți de noi până în clipa de față
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și "păcătoase". În consecință, mesajul lui Isus și comportamentul său constituie o provocare fără precedent pentru sistemul religios și social, dar și pentru reprezentanții săi, ierarhia. El pune la îndoială modelul ebraic tradițional. Acțiunea sa de protest împotriva comerțului în templu și a beneficiarilor săi reprezentase provocarea decisivă, care în cele din urmă a condus la arestarea și condamnarea sa ca eretic, fals profet și blasfemiator. Isus nu era nimic din toate acestea, nici măcar un conducător revoluționar cu un program politic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
citat în 13 iunie 2009, disponibil pe internet la adresa http.// thehill.com/wppdf/MEPA Final IB.pdf. ***Code Napoleon or The French Civil Code, Literally Translated from the Original and Official Edition, Published at Paris, in 1804, de Barrister of the Inner Temple, ***Codul Civil 1864, citat în 12 iunie 2008, disponibil pe internet la adresa http.//www.cdep.ro/pls/legis/legis pck.htp act?ida=15375. ***Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, 2006
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Wayne E. Carp, Adoption in America: Historical Perspectives, University of Michigan Press, Michigan, 2002, p. 3. 12 Code Napoleon sau The French Civil Code. Traducere literală a ediției originale și oficiale atribuită lui George Spence Paris: Barrister of the Inner Temple, 1804. (citat 19 august 2008). Disponibil pe Internet la adresa http://www.napoleon-series.org/research/ government/ c code.html. 13 Wayne E. Carp, op. cit., p. 9. 14 Kathy P. Zamostny, Karen M. O'Brien, Amanda L. Baden și Mary O. Wiley, "The Practice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
energie, purificator absolut și putere magică, din care a rezultat tot progresul și civilizația omenirii de astăzi, focul, dintru început, a fost considerat ca ceva divin, ba încă adese ori confundat însăși cu divinitatea. I s-au ridicat, în onoare, temple și altare; genunchii omenirii s-au plecat întru adorație; nicio ființă, din câte sunt pe pământ, n-a hulit și nu hulește "focul", căci numai el făurește poezia acestei vieți și numai datorită lui există viață în univers și imbold
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Dumnezeu este "lumină" și prin "lumină" s-a materializat omenirii și, ca atare, și-a ales, chiar de la început "focul" ca simbol al divinității. De aceia, din timpuri imemoriale până astăzi, credincioșii indiferent de rase și religii aprind lumini în temple și biserici, în case și religii și pe la mormintele celor dispăruți. Focul a fost și este singura jertfă de onoare, pe care omul de totdeauna, a adus-o lui Dumnezeu, căci cu nimic altceva nu I-a putut asemăna măreția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aron aduse lui Dumnezeu primul sacrificiu, în calitatea sa de arhiereu. Focul sfânt, în care ardeau sacrificiile, era așezat în altar și trebuia întreținut continuu, spre a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l sfinți și pe când își încheia rugăciunea se coborî iarăși foc și arse de tot și sacrificiile de pe altar, umplându-se templul de mărirea Domnului (II Cronici Cap. VII 7). Acest foc sfânt fu păstrat până-n
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a nu se stinge niciodată. Fu păstrat până în timpul regelui Solomon. Zidind Solomon un templu măreț în Ierusalim, după ce-l sfinți și pe când își încheia rugăciunea se coborî iarăși foc și arse de tot și sacrificiile de pe altar, umplându-se templul de mărirea Domnului (II Cronici Cap. VII 7). Acest foc sfânt fu păstrat până-n timpul exilului babilonic (Lecitic. Cap VI 12-13), iar după cărțile Macabeilor (II Macab. Cap. I 19-22) chiar până la dărâmarea Ierusalimului și a templului al doilea, de către
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
altar, umplându-se templul de mărirea Domnului (II Cronici Cap. VII 7). Acest foc sfânt fu păstrat până-n timpul exilului babilonic (Lecitic. Cap VI 12-13), iar după cărțile Macabeilor (II Macab. Cap. I 19-22) chiar până la dărâmarea Ierusalimului și a templului al doilea, de către Romani. Moise fu cel dintâi, care institui o normă în ceia ce privea sacrificiile și rândui un ritual în cult, căci până la el domnea datina, care, nici ea nu era pretutindeni la fel. Din cele arătate vedem
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cât el va fi fost mai culpabil în prima sa viață. Dacă el este condamnat a trece în corpul unui animal care nu poate lucru fapte de merit; el nu poate fi liberat decât numai prin vederea unui zeu în templu sau la o procesiune. Atunci trece în corpul unui om, umblă astfel rătăcitor din corp în corp, până când printr-o deplină purificare dobândește permisiunea de a reintra în sânul Divinității. Sufletele acelora care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în noapte. Ne gândim chiar că a trăit această amară aventură de multe ori, iar istoricul sau arheologul ne dezvăluie cu inima strânsă urmele unei civilizații dispărute. Însă îi urma întotdeauna o alta. Pe ruinele vechilor sanctuare se înalță noi temple, mai mărețe sau mai rafinate. Câmpurile pe care sistemele de irigație lăsate în părăsire leau transformat în smârcuri pestilențiale sunt într-o bună zi drenate și asanate din nou, și apare aici o agricultură mai prosperă. Astfel, ne-am putea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
insuportabilului. Însă ea nu era astfel decât ca praxis viu, ca expansiune a puterilor subiectivității organice și, astfel, ca realizare ultimă a subiectivității înseși și a Energiei sale. Să presupunem o lume în care nu mai există nici biserici, nici temple, în care edificiul cel mai modest și mai utilitar nu mai are deasupra un fronton, și nici nu mai este flancat sau precedat de o colonadă (ca la Efes) o lume în care organizarea muncii nu se mai înrădăcinează în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
trebuie să recunoaștem că situația lor s-a schimbat oarecum: pentru că ele fuseseră concepute în vederea permanenței lor și se înălțau, tocmai, în aceasta, ele se lansau în comunicare de la sine, în virtutea ființei-stabile a lor mereu prezente și oferite cea a templului, a frescei, a cărții -, învestindu-i pe cei care se făceau replica sa cu Sacrul a cărui substanță o constituiau ele. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Înecată în șuvoiul produselor fabricate în serie, al publicității lor degradante, al imaginilor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Editura Humanitas, București, 1992. Elshtain, Jean Bethke, Public Man, Private Woman: Women in Social and Political Thought, Princeton University Press, New Jersey, 1981. Elshtain, Jean Bethke, „Feminism, Family and Community”, în Penny A. Weiss, Marilyn Friedman (coord.), Feminism and Community, Temple University Press, Philadelphia, 1991. Engels, Friedrich, Originea familiei, a proprietății private și a statului, Editura Politică, București, 1987. Esping-Andersen, Gosta, The Three Worlds of Welfare Capitalism, Polity Press, Cambridge, 1990. Evola, Julius, Metafizica sexului, Editura Humanitas, București, 1994. Farrell, Warren
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Un soldat spinteca pieptul unui copil cu sulița. Alt copil măcelărit zăcea dezmembrat pe pământ. Sedechia ținea fața întoarsă și urla spre cer. Nu voi uita niciodată. Pe pagina cealaltă, care era și ea îndreptată spre mine, Samson dărâma stâlpii templului. Toți încercau să fugă. Dar, fără îndoială, au fost toți zdrobiți. Să zdrobești un om ia cel mult câteva secunde. Numai că e de ajuns ca insul zdrobit să poată gândi: Acum sunt zdrobit. Dar nu înțelegeam nimic, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a răspuns el. Doré, am mai vrut eu să-i fac cunoscut, nu omite nimic. Nici lucrurile inexistente nu-i scapă: curelele de la sandalele Mariei Magdalena, cele șase degete de la piciorul stâng al lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a zis el. Dacă aș fi avut cu mine în raniță afirmații gata făcute, atunci Biserica Suedeză nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]