9,918 matches
-
despre imobilitatea sau viteza lentă a vieților în dictatură însă ideea ar fi putut fi continuată și în afara gagului. În fond, Andrei Filipov trăiește cu amintirea unui Paris cu 30 de ani în urmă, un Paris al miracolelor. Intersecția axelor temporale a vieților acestor admirabili muzicieni și a lumii în care ar fi trebuit să se afle reclamă o privire mai atentă la lumea din care am ieșit acum 20 de ani. Cred că aici Radu Mihăileanu are un cuvânt de
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
gîndire și gradul de încredere (de credință!) a artistului în forma simbolică, în sine însuși, în umanitate și în Dumnezeu. El reia discuția pe care Lessing o încheiase cu două sute de ani în urmă, aceea privind artele spațiale și cele temporale, ale simultaneității și ale succesiunii, dar nu pentru a o rememora sau pentru că n-ar fi descoperit-o pînă acum, ci pentru că o discuție asupra spațialității/temporalității artelor vizuale este obligatorie în contextul noilor medii, care au recuperat într-un
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
pentru că o discuție asupra spațialității/temporalității artelor vizuale este obligatorie în contextul noilor medii, care au recuperat într-un mod ofensiv nu doar epica, eșafodajul narativ al imaginii, așa cum erau ele implicate în formele alegorice sau historiste, ci chiar dimensiunea temporală propriu-zisă, aceea care pe vremea lui Lessing, și nu numai, era exclusiv apanajul artelor spectacolului. Experiențele multimedia, heppeningul și acționismul, dar și mobilurile lui Calder sau mașinăriile autiste ale lui Tinguely, ca să ne rezumăm doar la cîteva exemple, introduc dramatic
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
aceea care pe vremea lui Lessing, și nu numai, era exclusiv apanajul artelor spectacolului. Experiențele multimedia, heppeningul și acționismul, dar și mobilurile lui Calder sau mașinăriile autiste ale lui Tinguely, ca să ne rezumăm doar la cîteva exemple, introduc dramatic dimensiunea temporală, atît în oferta mesajului artistic, cît și în receptarea acestuia. A privi un spectacol, a citi o carte sau a privi o imagine plastică, e drept, secvențializată, înseamnă acum același lucru. Iar Jenö Bartos analizează calm și persuasiv aceste mutații
O radiografie a lumii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6676_a_8001]
-
a aproxima vidul personajelor și vidul acțiunii. Faulkner s-a străduit să compenseze absența narațiunii consistente structurând acțiunea după un model cronologic. Cele patru zile de la bordul vaporului sunt redate aproape oră cu oră, în încercarea de a fixa reperele temporale, chiar dacă modificările de la o oră la alta nu depășesc formula unor dări de seamă lipsite de relevanță. S-ar putea chiar spune că menționarea astuțioasă a cronologiei accentuează și mai mult lipsa de orizont și de consecință a întâmplărilor. Cele
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
Baroreu, prevăzută cu note de subsol? Își face loc în această nervoasă nefixare a postmodernismului, ca o paradoxală reacție a pasivității induse de epuizare, o mentalitate de sfîrșit de ciclu, de alexandrinism. Ceea ce pare a nu încăpea într-o secțiune temporală determinată a literaturii încearcă a deversa granițele acesteia, deplasîndu-și „centrul de interes“ în cadrele „științelor umane“ sau în tehnologie. Un witz al lui Andy Warhol sună astfel: „Astăzi adevărații artiști sunt medicii și antreprenorii“. În Franța, audiența maximă în mediul
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
însă o anumită spiritualitate, care ține de structura mea lăuntrică, necunoscută mie. Multe din gândurile lui George Tzipoia ne amintesc de pledoaria pentru arta pură, susținută de Edgar Allan Poe, Stéphane Mallarmé și Paul Valéry. Arta nu se adresează omului temporal. Arta este o privire dincolo de noi înșine, dincolo de timp. Arta închide în ea Absolutul. Viața nu este decât o trecere spre absolut. Viața este o trecere către Artă. Numesc pictura o matematică a spiritului, o matematică a stării de vis
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
manifeste plenar. Nevoia de a acoperi aceste spații îl determină pe Federman să oscileze de la un text la altul, să introducă repetiții, să comenteze asupra propriilor sale scrieri în vaste metanarațiuni și să creeze o complementaritate discursivă triplă: din perspectivă temporală, intratextualitatea lui Federman se bazează pe complementaritatea băiat/tânăr vs. adult/bătrân, din perspectivă spațială Franța este opusă Americii, în timp ce din punct de vedere narativ personajele iau locul povestitorului și invers, într-un joc al perspectivelor în același timp rațional
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
O nouă investigație realizată la Universitatea "Sindromul de inimă ruptă", al cărui nume științific este „cardiomiopatia Takotsubo” se produce ca rezultat al stresului fizic și emoțional intens. Aceasta este o insuficiență cardiacă temporală. Simptomele sale sunt identice cu cele ale unui atac de cord (apăsare în capul pieptului, respirație sacadată). Potrivit statisticilor, aproximativ 2% din persoanele diagnosticate inițial cu un infarct miocardic aveau, de fapt, acest sindrom. Diferența este că, în cazul atacului
"Sindromul inimii frânte" salvează vieţi () [Corola-journal/Journalistic/66433_a_67758]
-
Gustavo Șez, primarul din Capilla del Monte, cea mai apropiată localitate de munte. Problema este ca, după unele traduceri, ziua în care mulți cred că lumea se va sfârși, nu este 21, ci 23 decembrie 2012. „Mayașii credeau în cicluri temporale, iar calendarul despre care vorbim era format din mai multe ere, de mii de ani fiecare. Actualul ciclu se termină pur și simplu pe 21 decembrie, sau 23 decembrie, depinde de diferitele traduceri. Nu mai avem alt calendar mayaș pentru că
Un expert NASA susține că Sfârșitul Lumii se amână cu două zile by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65298_a_66623]
-
trebui). Prezentă mereu ca o muzică gravă de fond, credința e supusă unei analize emoționale ce o testează, unei analize incantatorii care ne trimite mai curînd la modelul rilkean decît, de pildă, la cel al Sfîntului Ioan al Crucii. Dimensiunea temporală a ființării umane apare deranjantă, deoarece, împreună cu cea spațială, conturează captivitatea noastră în materie. E o piedică în calea absolutului care nu poate fi decît intemporal: „deosebirea dintre nesfîrșire și eternitate / în cea din urmă nu mai există timpul" (și
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
susține că ar fi vorba de o dereglare hormonală moștenita genetic. Medicul a explicat faptul că toți cei trei faraoni enumerați și-au pierdut viața la vârste foarte fragede, iar principala cauză a decesului ar putea fi epilepsia la lobul temporal. "Persoanele care suferă de această maladie și sunt expuse în mod constant la lumina soarelui dezvolta un fel de zel religios peste măsură. De asemenea, există o influență asupra anumitor părți ale organismului, precum se poate vedea și la acesti
O nouă ipoteză cu privire la moartea lui Tutankamon by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/65829_a_67154]
-
tăiat. Insolitul romanului lui Milorad Pavic provine întâi de toate de la istoria exotică a khazarilor: seminție belică și nomadă, trăitoare între secolele al VlII-lea și al IX-lea (deși cartea va ajunge până în secolul XX cu anumite personaje prelungite temporal), khazarii sau kozarii s-au stabilit între Marea Caspică și Marea Neagră, dispărând ca neam odată cu lepădarea de credința lor și convertirea la una dintre marile religii oficiale din preajma zonei: creștinism, islamism, iudaism. Cheia dispariției acestei seminții este așa-numita gâlceava
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
de rescriere a adevărului istoric. E vorba de o „reexaminare", din perspectiva unor profesioniști, pentru profesioniști, a experienței americane privite „prin lentilă literară, lucrul disputat fiind limbajul, în multiplele sale forme. De-a lungul cercetării, au fost căutate acele puncte temporale sau de imaginație în care s-a schimbat ceva, când ceva ce fusese mai înainte imposibil a prins ființă, când au fost ridicate noi întrebări, când ceea ce înainte părea imposibil ajunge să pară necesar și inevitabil." Încă mai precis, în
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
în anii 1884 și 1893 în localitățile Cucuteni din județul Iași și Tripolie, lângă Kiev, Ucraina. Durată de evoluție a civilizației Cucuteni cuprinde aproximativ două milenii, incepand cu anii 4600/4500 până în jurul datei de 2750 î.e.n, interval temporal aparținând epocii neolitice. Organizarea socială și structura comunităților sunt foarte avansate pentru acea perioadă. Este una dintre cele mai spectaculoase civilizații cu ceramică pictată ale lumii preistorice, atât datorită rafinamentului artistic al formelor și decorului pictat sau incizat pe vase
Cucuteni, o civilizație mai veche decât Mesopotamia, aproape uitată, în loc să devină brand de țară by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63411_a_64736]
-
avut un text de Cezar Petrescu. Absolvenții au avut ca cerințe numirea unor sinonime, să explice rolul cratimei, să precizeze două motive literare din text, să menționeze tipul de perspectivă narativă, să transcrie două secvențe din text care conturează dimensiunea temporală, să prezinte rolul verbelor la timpul imperfect și să ilustreze, cu două exemple, trăsăturile genului epic. BAC 2014. La al doilea subiect, elevilor li s-a cerut să scrie un text de tip argumentativ, de 160 - 300 cuvinte, despre rolul
BAC 2014, LIMBA ROMÂNĂ. Perlă fabuloasă a unei eleve by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63510_a_64835]
-
aluzii la real și izolarea în lumea inconștientului, a presentimentelor, a coresponden- țelor misterioase. Tentat inițial de poezie, Maeterlinck o consideră forma cea mai potrivită universului simbolist, capabilă de a stabili o „o nouă legătură de la vizibil la invizibil, de la temporal la etern.” (v. Maurice Maeterlinck- Théâtre, Préface ,t.I, Fasquelle ed, 1921, p.XVI ). Volumul de versuri Serres Chaudes (1889) este o dovadă în acest sens. Dar spre deosebire de poet, care-și poate permite să rămână în lumea „ideilor generale celor
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
frescă, grefat pe structuri de adâncime simbolic arhetipale, condimentat cu elemente de senzațional și de miraculos. Insolitul, parcă mai temperat acum, de aici vine, fiindcă tehnica narativă este simplă: secvențele, montate ca într-un film care eludează, uneori, mici intervale temporale, variază doar perspectivele, nu și vocea supracategorială a povestirii. Prin două personaje itinerante ale ciclului romanesc, ofițerul de Securitate Neculai Crăciun și activistul de rang înalt Todor Grancea, se revelează modul în care funcționează sistemul comunist, focalizat acum la începutul
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
prizonier în Siberia anilor’ 50 (trimiterea la Prizonier în URSS -1998, memoriile lui Vasile Gh. Baghiu, fiind mai mult decât evidentă). Este un punct de plecare spre teoria dedublării: stilizând scrisul tatălui, fiul trăiește viața celuilalt. Asistăm la numeroase iluzii temporale, prinse în zone identitare ale conștiinței. Sensurile rezultate din recuperarea trecutului vor încetini un prezent nicidecum revigorant. Vasile Baghiu animă prezentul prin episodul performanceului artistic. Fără succes în terapia străinătății, afară de accentuarea unei insignifianțe - încorporate de antieroul nostru. Rezidența literară
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
se întrevăd la tot pasul în Pe drumuri de munte. Cei care îi ies în cale scriitorului sunt comparați adesea cu personaje din legendele și istoria Antichității, realitățile actuale se contrapun celor din epoca de glorie a clasicismului greco-latin, decalajul temporal fiind dublat de discrepanța dintre eroic și prozaicul cotidian. Gospodarul căruia i se cer informații despre drumul spre Almaș primește calificativul de spărietul nostru cicerone (7)2. Desagii goliți de mâncare sunt tot așa de ușori ca și sacul lui
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
bulgakoviene, la cererea Ruxandrei Cesereanu. Și așa mai departe. Coperta (semnată Alexandru Pecican) spune multe despre nenumăratele orologii care își bat fiecare ora proprie, într-o vecinătate nelitigioasă, pe canavaua prozatorului. Până și peisajul hanseatic pe care se sprijină panoplia temporală sugerează reuniuni neașteptate, din lumi felurite. Dar mai sugerează și lipsa de măsură a unui gurmand dedat la tot soiul de bucate, cu spiritul critic pus, câteodată, între paranteze de imaginația poftind nesfârșite sindrofii verbale.
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
act de curaj și încredere în sine al autorului, trimite direct, fără ocolișuri, la o mare operă clasică. Eugen Șerbănescu nu se arată însă defel inhibat de posteritatea glorioasă a capodoperei, ci coboară în universul ei intim, depășește orice constrângeri temporale, prelungind cu fantezie identitatea personajelor mult mai departe de fiesta-electorală din finalul apoteotic și cinic în care sunt părăsite de Caragiale. Într-o acțiune plasată între două veacuri, sfârșitul celui de al nouăsprezecelea și începutul celui de al douăzecelea, este
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
psihanalitic (prin meditație tip Zen sau Yoga), amestecul de miresme profane cu cele sacre (a se vedea oratoriul mistic Celui care vine, pe urmele marelui poet creștin Mario Luzi, al poetei și eseistei Donatella Bisutti), frumusețea și spiritualitatea fără frontiere temporale sau confesionale ca exercițiu pur de supraviețuire. Arta poetică a mileniului trei, deocamdată in statu nascendi, cuprinde, chiar dacă indirect, o implicare inclusiv socială, religioasă sau politică, în sensul că poetul scrie sub imperiul propriei viziuni despre lume (opțiunea pentru anumite
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
cu ajutorul cuvintelor. Fiecare poet important cucerește încă o bucată dintr-un teritoriu care până atunci fusese al de-nespusului. Or, Mircea Ivănescu a reușit să împingă cuvintele într-un teritoriu care părea să le rămână inaccesibil: teritoriul clipei, al atomului temporal, al părții aceleia de timp care rezultă la capătul ultimului gest de disecție imaginabilă în fluxul trăirilor noastre. Nimeni, la noi, nu a dat - în deplină discreție - un relief mai teribil clipei ce trece, investite de cearcănul sufletului nostru. Nimeni
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
unde nu s-a întâmplat nimic»”. Dacă proza lui Blecher e onirică, dacă raportul dintre lucruri a devenit brusc extraordinar de liber, e pentru că în provincie, acolo unde obiectele hipermoderne coexistă pașnic cu cele ieșite din uz, „nepotrivirea spațială și temporală” ține de viața de zi cu zi. Irealitatea imediată a prozei, spune printre rânduri Doris Mironescu, e însăși realitatea imediată a micului târg moldovenesc. Scurta călătorie la Paris, exilul la Berck-Leysin și întoarcerea în țară la Techirghiol, Brașov și Roman
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]