2,166 matches
-
Se uita la mine ciudat, cu intensitate, dar În același timp rânjind. ― Ce-i? ― Nimic. ― De ce te uiți așa la mine? ― Cum mă uit la tine? Pe Întuneric, asemănarea dintre Jerome și Obiectul Obscur era și mai pronunțată. Sprâncenele roșiatice, tenul alb-gălbui se arătau din nou, Într-o formă permisă. ― Ești mult mai deșteaptă decât majoritatea prietenelor soră-mii. ― Ești mult mai deștept decât majoritatea fraților prietenelor mele. Se aplecă spre mine. Era mai Înalt. Asta era principala deosebire dintre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dea mîna cu el. — Nu. Nu cred. Nu știu..., răspunse Maigret. Personajul era mic de statură, grăsuț, iar soția lui nu-l depășea În Înălțime, fiind și ea durdulie. De ce avea Maigret impresia că era belgiancă? Din cauza culorii deschise a tenului, a părului aproape blond și a ochilor albaștri bulbucați? Era cel puțin a cincea oară cînd se Întîlneau. Prima dată, bărbatul se oprise brusc, și fața i se luminase ca sub efectul unei jubilări. Voise să deschidă gura, ezitase, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un aer grav două-trei partide, regăsindu-l sub un copac pe același bărbat Înalt și slab, care avea doar un braț, dar era cel mai bun jucător. Într-o altă echipă, În rîndul căreia răsuna accentul meridional, un bărbat cu tenul roz și părul foarte alb, Îmbrăcat elegant, juca cu demnitate și ceilalți Îi spuneau „senatorul”. Puțin mai departe Începea nisipul, cu baraca polițiștilor de la „supravegherea plajelor”, baloanele plutitoare care delimitau spațiul pentru scăldat, și chiar și aici regăseau aceiași oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
e mai În vârstă decât soția lui. Probabil că se apropie de șaizeci. Au urcat În ascensor și nu i-am mai văzut. — Era În smoking? — Nu. Purta un costum negru foarte bine croit. Are părul cărunt, pieptănat pe spate, tenul roz și, cred, o mustăcioară albă. — Ai Întrebat la recepție? — Bineînțeles. Cuplul ocupă camera 105 de la etajul unu, un dormitor mare și un salon. E primul an când vin la Vichy, dar Îl cunoșteau pe proprietar, care are și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Maigret putu constata la colegul lui, care Își netezea mustața, o oarecare febrilitate. Sus se auzi o sonerie. Ascensorul urcă, se opri un moment și ajunse din nou la parter. Își făcu apariția un bărbat Îmbrăcat În haine negre, cu tenul roz și părul cărunt. Aruncă o privire În hol și se apropie de cei doi bărbați cu o privire Întrebătoare. Lecoeur avea În palmă insigna de comisar, pe care o arătă discret. — Aș dori să am o discuție cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se urnește din loc. Ca un blestem, vocea Claudiei o urmărește: — Locul poartă și acum denumirea de „ascunzătoarea butoa ielor“... Se preface că n-o aude și se îndreaptă spre fundul încăperii. Celelalte o urmează în tăcere. Toate simt atmosfera ten sionată. Curioasă, fetița arată către o statuie înălțată pe un piedestal. Reprezintă o femeie înarmată. — Cine e? — Minerva, i se răspunde. — Simbolul eternității Romei, completează alta. — Palladium, corectează din nou Claudia. Occia face eforturi vizibile să-și păstreze calmul. — Tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
probabil pe furiș. O mai supraveghează o dată cu coada ochiului pe Agrippina. Abia acum observă că și-a albit pielea. Cu alifie de crocodil probabil, singura care are efect. I se face milă de sărmana ei surioară. Numai ea a moștenit tenul oacheș al tatălui lor. Își mută privirea pe stola cu care e îmbrăcată și încremenește. Nu se poate! Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte nu se înveșmânta decât în stofe de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut târziu, rostește către Germanicus. — Așa e, se scutură acesta. Îl întreabă pe Herodes: — Vii și tu cu mine la Ara Pacis? Luat pe neașteptate, prințul evreu bâiguie ceva ininteligibil. Putem să-l abordăm pe principe după aceea, insistă prie tenul său. Iulius Agrippa clatină nehotărât din cap. Augustus s-ar putea mânia dacă-l vede. I-a transmis prin Ianuarius o altă însărcinare. Germanicus înțelege și nu mai insistă. Îl apucă de braț: — Unde e lectica ta? Afară? — Nu, n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stau aici și citesc despre oral, anal, supt și futut, n-am să-i arăt lui Ben că nu sunt altceva decât o femeie ca toate celelalte. ― Excelent, spune Ben, în timp ce eu mă concentrez să-mi mențin culoarea naturală a tenului. Să mergem să vedem „SEX FIERBINTE“. Jemima nu se concentrează. Jemima, trebuie totuși să te avertizăm că în doar câteva secunde îți vei dori să se deschidă pământul și să te înghită cu totul. Ben intră pe SEX FIERBINTE și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sticlă, prea stânjenit să privească în jur prin încăpere sau la brunetă, iar bruneta se topește, cam ca tipa prost îmbrăcată de la Waterstone. ― O, Doamne! le șoptește ea prietenelor sale. Ați văzut? S-a înroșit! Cred că m-am îndrăgostit! Tenul lui Ben revine la normal, iar el se uită uluit la brunetă, pentru că este cu adevărat superbă, zâmbește și ridică sticla către ea, în semn de toast tăcut. ― Fetelor, le spune ea prietenelor sale și se ridică. Mă duc acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
După ce fotografia apare pe ecran, Paul îi estompează bărbia Jemimei, cu câteva clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii, până când îi apar pomeții. Pomeți perfecți, frumoși, proeminenți. ― Doamne, exclamă el, uitându-se fix la ecran. ― Doamne, spune și Geraldine, uitându-se fix la ecran. ― Ar fi frumoasă dacă ar slăbi. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
funebre ca ilustrare a felului În care arătam „În vremurile cele mai bune“? Și că prostuța de fată va Încerca să reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul unei fecioare Brokpa 1, astfel Încât oamenii Își vor aminti fața mea complet greșit, ca pe un mango trecut, scofâlcit și zbârcit? Nu că m-aș fi așteptat ca toată lumea să zică: „O, mi-o amintesc pe Bibi, era frumoasă“. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Așa că aveau multe În comun. Dar dacă te Întâlneai cu ei pentru prima dată, ai fi putut crede, cum mi s-a Întâmplat și mie, că erau un cuplu destul de nepotrivit. Ea era musculoasă și Îndesată, cu fața rotundă și tenul roșcovan și o atitudine În același timp inteligentă și prietenoasă. El era lung, avea fața unghiulară, ceea ce-i dădea un aspect ușor răutăcios, iar ca atitudine era mai degrabă combativ și arogant. Ea prezenta Încredere, iar el adoptase rolul complexatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
turbane pe cap deasupra cărora purtau În echilibru coșuri cu alimente pe care le duceau la piață. Pe față erau pictate cu o pastă de culoare galbenă făcută din scoarță de tanaka. Ca și cei din Shanghai, femeile birmaneze prețuiesc tenul palid. Pasta respectivă se presupune că protejează de soare. Eu am Încercat-o Însă cu ocazia altor călătorii și vă pot spune că efectul e mai degrabă de uscare a pielii. Poate că-ți protejează pielea, dar, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până să ajungă la autocar. Pistruii o să i se facă mari cât bulinele de pe costumele de clovn. Ce-o să creadă Wyatt despre ea când o va vedea cu tenul roz-șerbet și nasul cojindu-i-se ca o căpățână de usturoi? El nu avea astfel de probleme. Deși avea și el părul blond, pielea Îi căpătase o culoare ciocolatie delicioasă de la toate aventurile În aer liber cu care-și ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zece ani de la rândurile de mai sus și nu știu cum se face dar amândoi împricinații parcă ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea de pe urmă. în orice caz, situația nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător reportaj din New York la asasinarea lui John Lennon... Ce zici, Andrei: ne dăm întâlnire tot aici, într un alt P.S., în 2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tratament cu apă, că citisem pe undeva că ar fi dat rezultate spectaculoase în unele afecțiuni. Se părea că și asupra doamnei avea un efect favorabil, deoarece după vreo câteva reprize de înghițituri, avea o față vizibil mai veselă iar tenul parcă i se înviora din ce în ce mai mult și parcă devenise și mai comunicativă, mai ales că a încercat să înfiripe o discuție cu George: - Nu vă plictisiți privind așa continuu pe geam? - Nuuu! De ce să mă plictisesc? - răspunse George impasibil. - Păi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
noaptea următoare, refuzând să mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi așteptau. în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de Răsărit și marcomani din Suabia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acelea obișnuite, Sebastianus recunoscu cu greu în el pe magnificul războinic pe care-l văzuse în luptă și care fusese pe punctul de a-l ucide. La prima vedere, ai fi zis că era un hun ca toți ceilalți, cu ten măsliniu, cu pieptul larg, cu grumazul gros și umerii puternici; chiar și chipul îi era tipic neamului său: lat, cu pomeții înalți și brăzdat de cicatrici lungi, cu ochii migdalați și nasul turtit. Cu toate acestea, era ceva în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urme. în vreme ce își făcea loc, la rândul său, prin grămadă, în căutarea unui cal, Sebastianus scruta mulțimea, căutând-o pe Lidania. O zări, în sfârșit, și observă că rămânea în spate: trăgea după ea o copilă mărunțică și cu un ten diafan, nu fără ca aceasta să-i opună rezistență; fata întorcea mereu îndărăt privirea rătăcită și părea să bâlbâie cuvinte fără șir. Văzându-l că se apropie, ochii ei se luminară: — Sebastianus! Deci trăiești! El o chemă de îndată: — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care o simțea în fața acelui barbar asasin. Acum, că îl putea privi de aproape, observă că aspectul său nu corespundea absolut deloc cu descrierea care de obicei li se făcea hunilor: era mai înalt de șase picioare, longilin și cu tenul deschis, cu o claie de păr des și lung, de culoarea spicului, ba chiar și trăsăturile feței îi erau pur germanice. Expresia ochilor săi azurii nu părea să trădeze o inteligență vie și, în ansamblu, înfățișarea lui s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe o stradă laterală, ce cotea spre miazănoapte. — Sangiban! Strigă. Trebuie să ajungem la el! La prima cotitură, însă, se izbiră de un grup de soldați și milițieni ce alergau în direcția opusă, având înaintea lor un bărbat uriaș, cu tenul bronzat și cu părul negru, lung și răvășit, care îi conferea, împreună cu barba neîngrijită, o înfățișare sălbatică și neliniștitoare. Purta cămașa de zale a soldaților auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zece ani de la rândurile de mai sus și nu știu cum se face dar amândoi împricinații parcă ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea de pe urmă. în orice caz, situația nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era cel care semna în 1980 în România literară un tulburător reportaj din New York la asasinarea lui John Lennon... Ce zici, Andrei: ne dăm întâlnire tot aici, într un alt P.S., în 2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]