1,581 matches
-
O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic, atacă Tolea. Ca decembriștii, în preajma arestării, ca Bălcescu la Palermo... ca Pușkin înaintea duelului. Marga roti ochelarii și ochiul sănătos spre ușă. — O, surpriză! Tu, aici... m-ai prins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina o privea. Mâinile sale lungi și subțiri se mișcă nefiresc înainte înapoi, în jurul genunchilor strânși în burlanele strâmte ale pantalonilor ieftini și ponosiți. Se privesc scurt și complice, Irina e palidă, ochii ard, parcă, de febră. — Dar încheierea? reia tenorul, excitat. „Însă nu rămânea deloc. Hedonismul și Arta Alexandriei aveau în el un copil devotat...“ Final magnific. Ca o neputință, nu-i așa? Mare poet, singuraticul acela. Bătrân și bolnav, exilat în nămolul fierbinte al Alexandriei. Rămâne câteva clipe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
continua să cred că e o simplă fantasmagorie. Aproape. Spre surprinderea mea, am un mesaj de la Jake. —Bună, Rebecca, se aude. Are o voce nemaipomenită, joasă și răgușită. Mai bună decât a lui Patrick, recunosc. Acesta are o voce de tenor, care nu mi s-a părut niciodată prea sexy. La începutul relației noastre, ascultam mesajele pe care mi le lăsa pe robot și-mi doream să sune mai dur, mai profund, să-mi dea fiori pe șira spinării. Apoi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
drumul la ștergătoare, apoi la radioul de bord. Un glas de bărbat vorbea despre starea vremii. Arhitectul zâmbi. Totul era în ordine. Apăsă atunci, scurt, pe discul din centrul volanului, sub plexiglasul căruia se reliefa emblema UAP. Izbucni sunetul de tenor al claxonului, care însă nu se opri când Emil Popescu ridică arătătorul de pe disc. Sunetul persista, monoton, strident, despicând aerul întunecat de la șase și jumătate dimineața. Arhitectul apăsă cu disperare de mai multe ori pe discul de plexiglas, dar fără
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă îmi va cere să trec și prin salonașul unde se aud vocile tinere, frații Pallade, bineînțeles, plăcutul tenor care de obicei o acompaniază pe Sophie și celălalt, automobilistul... Lieduri... în fața pianului va lua loc un tânăr locotenent, un băiat de familie, abia întors de la școală, din Anglia. Numele ? Numele ? Da, Alexandru Geblescu ! Făcând oficii de gazdă, ubicuul domn
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu Emma partitura lui Oberon din Visul unei nopți de vară de Britten, el personal cântând toate celelalte roluri, cu vocea lui care putea deveni cu ușurință „atâtea alte voci“, după cum pianul lui putea deveni o întreagă orchestră. Domnul Hanway (tenor) fusese cândva cântăreț de operă, dar nu vorbea niciodată despre acele vremuri. Se înțelege că domnul Hanway voia să facă din Emma un cântăreț profesionist. Emma nu-i vorbea despre activitatea lui universitară; amândoi deveneau lași când încercau să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voce? Seamănă cu ce-a spus Shylock despre cimpoaie. Eu, unul, nu mă omor după un falsetto atât de bizar, spuse Hector, dar muzicienii au nevoie de el. Jonathan Treece e de părere că l-am putea înlocui cu un tenor normal. Ești înghețat toacă, îi spuse Emma. Du-te și te îmbracă sau vâră-te din nou în oala asta. — Da, da... Tom, n-ai văzut-o pe Anthea? Nu? Bine, eu mai rămân un pic. Rezolvăm altă dată problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nesanitar. Cabinetul are două uși: una de intrare și cealaltă tot de intrare dar la scaunul de osândă stomatologică. Ușa de ieșire, deci a treia, lasă să intre intempestiv al treilea personaj, Baritonul. Al doilea, că era să uit, e Tenorul. B Deranjez ? T Cu mine discutați ? B Exact. T Inexact. Eu nu discut. Sunt un taciturn care tace. B Voiam să știu cum stăm cu scaunul... S Dumneata stai prost cu scaunul sau cu dinții ? B Cu dinții. S Deci
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-i la Operă. Sunteți de meserie ? B Professsionisssst. S Poate că v-am văzut și pe micul ecran... B Possss....ssssibil. Aaaaaa ! S Continuați, că-i de la curent. Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa ! S Pardon, domnu ! T Tenor. Formație mixtă pe patru voci. S Profesionistă ? T Nu. De pasionați. Aau...nați. S Și-ți permiți să țipi în halul ăsta?! Dar ce-i aici,mussiu, balamuc ?!? Ssssă taci ! Dumneata, domnu bariton artist te rog, continuă. B Permiteți ? S
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vorba. Colegii mei ieșiseră sus pe terasă, adică pe acoperișul casei. Se auziseră glasurile lor amestecate cu râsete. Am recunoscut pe Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și cu mine lipseam, ca mascarada să fie completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În cazul nostru, cele nevăzute, metafizicele, fac substanța și temeiul celor vizibile. Trebuie să te porți cu mintea ta - cu fantasmele, erudiția, reveriile și farmecul reflecției - exact ca dansatorul și fotbalistul cu gleznele, ca violonistul și pictorul cu mâinile, ca tenorul și soprana cu gâtlejul, ca zugravul cu bidineaua sau ca țăranul cu hârlețul și sacii. Meseria ta, a noastră, e duhul. Iar cu făpturi de-o așa eterică întrupare (firește că nu de mine este vorba întâi de toate!) nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul de tenor modern al diaconului. Se făcu o mișcare de ordonare. Asistența se grupă felurit și cu unele spații. Un cerc mai larg spre mijlocul bisericii făcea gol în jurul catafalcului. Lina, în capul unui rând de străini, era cea mai apropiată. Persoanele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
O pierdere de timp. Mai presus de orice, avea nevoie de un public să stea nemișcat pentru a auzi ce are el de spus. Gândul acela neplăcut se afla încă în mintea sa când, puțin mai târziu, o voce de tenor rosti, în engleză, din tavan: - Gilbert Gosseyn, ești cu totul sub controlul nostru. Aici, nu-ți poți folosi super-creierul pentru a evada. Deși cuvintele transmiteau o posibilitatea la care Gosseyn deja se gândise, auzind-o rostită cu voce tare, înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
unul dintre indivizii aceia voluminoși se ridică în picioare. Timp de un minut, individul - probabil un fel de șef - se uită la Gosseyn cu ochii aceia negri, rotunzi. Apoi gura aceea mică de sub nasul crestat, spuse cu o voce de tenor, surprinzător de normală: - După cum, fără îndoială, știi, s-a întâmplat un lucru foarte neplăcut. O navă plină de oameni care contează a ajuns în această galaxie, și în acest proces și-au pierdut abilitatea de a vorbi în limba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ecrane și pe la radio năvală de artiști cu ochii țintă fixați la steaua singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența lor acolo să ne amintească nouă de grafica suavă a Ligiei Macovei pe urmă, un domn tenor, o doamnă soprană, niște domni la o minicorală sobră cântă, pe urmă nostalgia cuprinde Academia de Poliție, îmi pare că văd aievea trupele de jandarmi, cele de pompieri, în rânduri ordonate, cu cizmele proaspăt văcsuite, cu chipiul proaspăt periat, cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a funcționalității; în raport cu textul, și rolurile vocale devin tot mai specifice. Deja cu flamanzii se fac experimente din care rezultă că ansamblul vocal cel mai potrivit și proporționat este cel format din cantus (încredințat copiilor sau, în lipsa lor, falsetiștilor), altus (tenori acuți), tenor (tenori normali) și bassus (bași). Dar nu este unicul complex folosit; mai sunt cunoscute și practicate și alte combinații vocale, uneori originale și neobișnuite. De exemplu, în capela din Ferrara, la curtea lui Ercole I, între 1471 și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în raport cu textul, și rolurile vocale devin tot mai specifice. Deja cu flamanzii se fac experimente din care rezultă că ansamblul vocal cel mai potrivit și proporționat este cel format din cantus (încredințat copiilor sau, în lipsa lor, falsetiștilor), altus (tenori acuți), tenor (tenori normali) și bassus (bași). Dar nu este unicul complex folosit; mai sunt cunoscute și practicate și alte combinații vocale, uneori originale și neobișnuite. De exemplu, în capela din Ferrara, la curtea lui Ercole I, între 1471 și 1505, este
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
textul, și rolurile vocale devin tot mai specifice. Deja cu flamanzii se fac experimente din care rezultă că ansamblul vocal cel mai potrivit și proporționat este cel format din cantus (încredințat copiilor sau, în lipsa lor, falsetiștilor), altus (tenori acuți), tenor (tenori normali) și bassus (bași). Dar nu este unicul complex folosit; mai sunt cunoscute și practicate și alte combinații vocale, uneori originale și neobișnuite. De exemplu, în capela din Ferrara, la curtea lui Ercole I, între 1471 și 1505, este atestată
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ca o compoziție unitară a celor cinci părți din Ordinarium. Acestea au pierdut aproape complet trăsăturile lor liturgice și funcționale în interiorul celebrărilor. Misa în cantus firmus se naște din alegerea unui motiv melodic, măsurat cu valori lungi, cu rolul de tenor, dispus imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică, alcătuită din suprapunerea mai multor voci deasupra unui tenor preexistent. În secolele XV și XVI a devenit, însă, o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele textuale, fiecare având un sens muzical împlinit, de sine stătător. Fiecare secțiune era formată din mici episoade imitative, construite
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-l trimită pe Ashargin la C.G-ul lui Enro, iar cea mai bună metodă părea să fie intrarea în discuție fără permisiune. - Aceasta, clarifică el, era ceea ce i-am zis Amiralului ieri. Se opri, surprins de glasul clar de tenor al lui Ashargin, pentru a elibera corpul de tensiunea ce creștea. Și-l privi cu coada ochiului pe bătrânul de lângă el - Marele Amiral își ridicase nasul spre tavan, cu o înfățișare care-i spunea lui Gosseyn ce anume va urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-l trimită pe Ashargin la C.G-ul lui Enro, iar cea mai bună metodă părea să fie intrarea în discuție fără permisiune. - Aceasta, clarifică el, era ceea ce i-am zis Amiralului ieri. Se opri, surprins de glasul clar de tenor al lui Ashargin, pentru a elibera corpul de tensiunea ce creștea. Și-l privi cu coada ochiului pe bătrânul de lângă el - Marele Amiral își ridicase nasul spre tavan, cu o înfățișare care-i spunea lui Gosseyn ce anume va urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu vreo doi, trei ani, să poarte cu ea aceste pungi, îngrămădind uneori trei sau patru alături de biroul ei și nedestăinuind nimănui ce scop sau ce destinație aveau. — Bună dimineața, domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez cu vocea lui clocotitoare de tenor. Cum ne mai simțim azi-dimineață? — Cine? O, bună, Gomez, spuse slab domnișoara Trixie, lunecând mai departe spre toaletă, de parcă ar fi fost împinsă de vânt. Poziția domnișoarei Trixie nu era niciodată perfect verticală; ea și podeaua se întâlneau întotdeauna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se clătină ușor și apoi se răsturnă, aruncându-l pe Ignatius cu toată greutatea lui pe podea. — O, Doamne! urlă el. Cred că mi-am rupt coloana vertebrală. — Dă-mi mâna, strigă domnul Gonzalez, cu teroare în vocea lui de tenor. Te ajut să te ridici. — Nu. Nu trebuie niciodată să miști o persoană cu coloana ruptă fără să ai o targă. Nu vreau să paralizez din cauza incompetenței tale. Te rog, încearcă să te ridici, domnule Reilly. Domnul Gonzalez privea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]